9,813 matches
-
capul de umărul ei și aștepta să termine de citit scrisoarea, ca apoi să-și spună părerea. Când și ultimul cuvânt a fost citit, ea și-a Întors fața spre el a așteptare. Simțea nevoia să fie sărutată. Gruia a Îmbrățișat-o și a sărutat-o așa, ca altădată... ― Ei? Cum ți se pare, scumpo? ― Dacă am să spun că... că ai talent scriitoricesc, ai să mă crezi? ― Să nu exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa, ca altădată... ― Ei? Cum ți se pare, scumpo? ― Dacă am să spun că... că ai talent scriitoricesc, ai să mă crezi? ― Să nu exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos, scumpule. Abia aștept să-i Îmbrățișez. Și, mai ales, să-i mângâi chipul și părul alb mamei Maranda. ― Știu că ea - În sufletul tău - ține și locul mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
place să te alinți. Printre toți doctorii, ale căror rețete le am citit, tu Încă scrii descifrabil! ― Vezi? Tot sunt bune la ceva soțiile. Atunci când ți-au murit lăudătorii, are cine să te laude - a replicat el râzând, În timp ce a Îmbrățișat-o cu mult drag și a sărutat-o... ― Aș Îndrăzni să afirm că și soții sunt buni la casa omului - a replicat ea, revenindu-și. ― La ce, scumpo? ― Mai are - din când În când - cine să te strângă În brațe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo? ― Întâi plata și pe urmă... În clipa următoare, erau Îmbrățișați... ― Și acum poftește scrisoarea de la mama Maranda și de la tata Toader. Da’ mai bine lasă-mă să ți-o citesc eu, fiindcă tare mult Îmi place cum e scrisă. ― Așa am să gust și eu din frumusețea ei - s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
inițiativa Petrică. ― Doamne, ce se vor bucura! În special tata Toader - s-a entuziasmat Gruia. ― Știți voi una? - a Întrebat Petrică pe nepusă masă. ―??? ― Ar cam fi timpul să plec. Vorba ceea: am să dispar ca măgarul În ceață. Vă Îmbrățișez cu mult drag. Să ne vedem sănătoși sâmbătă seară. Acum să vezi tu numai ce ochi o să Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de să-l treacă fiorii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei veniți și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și bine ați venit! - i-a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i cu căldură. Mama Maranda a rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
merinde cu cele trebuitoare sunt la locul lor și bine așezate. Se purta taman ca un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să-l Îmbrățișăm. Dar n-am Îndrăznit. A făcut-o el... privindu-ne cu geană umedă. Am pornit Înșirați ca mărgelele pe ață. Toader mergea În față. Eu Îl urmam la câțiva pași buni. Așa era regula. În caz că cel din avangardă simțea vreo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atent la cei pe care Îi am În preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Despi. Îți urez succes! ― Mulțumesc, tati! - a răspuns Despina, Îndreptându-se spre ușă... ― Și pleci așa, fără să-l Încurajezi și tu pe tati? Vai, ce copil nerecunoscător! - a exclamat Nicu râzând. Atunci Despina s-a Întors și l-a Îmbrățișat, sărutându-l pe obraz. ― Succes, tati! ― Mulțumesc! Ei asta-i cu totul altceva. Îți voi ține pumnii, Despi... Rămas singur, profesorul a fost năpădit de gânduri: „Acești nemernici nu Încetează să mă urmărească. Au găsit și motive. Am fost pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ajuns acasă, unde a fost Întâmpinat cu mare bucurie de toți: de Tudorel, de Maria, de mama Maranda și nu mai puțin de tata Toader. ― Bine ai venit, dragul meu. Uite cum te privește Tudorel - l-a primit Maria, Îmbrățișându-l odată cu băiatul. Ai nimerit tocmai când trebuie. Masa e gata... Fugi să te speli și vino să stăm la masă... În timpul mesei, au schimbat doar câteva vorbe. După ce bătrânii și-au făcut cruce, mulțumind Celui de Sus pentru Îndestulare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În parc „pe săturate”. Doar ne-am plimbat arareori pe aleile lui. ― În astă seară, merg „pe mâna ta”, scumpo. Așa că ai drept de veto asupra oricărei păreri a subsemnatului, care nu-i pe placul tău. Spunând acestea, Gruia a Îmbrățișat-o și a sărutat-o pe Maria cu un oftat de regăsire. ― Toată ziua de astăzi a fost o luptă cu mine Însumi, scumpo. Profesorul doar a asistat la aceasta, aducând din când În când unele completări. Ce mult contau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că acum cârciuma e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
halat de casă de culoare cărămizie și sprijinindu-se ușor într-un baston. A, voi erați! Bine-ați venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o parte, ca să le facă loc să intre. Își strânseră mâinile și se îmbrățișară frățește. În antreu se vedeau mai multe perechi de pantofi, semn că fratele lor avea și alți musafiri, care sosiseră mai devreme. Cu toate acestea, din dosul ușii care ducea spre celelalte încăperi ale locuinței nu răzbăteau nici glasuri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în privința performanțelor mașinii, concediindu-i în cele din urmă cu un familiar "ceao, ragazi". Victor observase și el "Fiat"-ul oprit în fața casei lor și ieși într-un suflet pe poartă afară. Unchiul din Torino și nepotul său bucureștean se îmbrățișară călduros chiar în mijlocul străzii. Noi te-așteptam luna viitoare, unchiule, dar bine c-ai venit! îi spuse bucuros băiatul. Mama te-a jelit mult, după ce te-au arestat și te-au obligat să pleci de la noi... S-a gândit... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella!... Cum se spune în românește?... Iarba rea nu piere..., îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
proaspete, la un preț convenabil și foarte corect, fiindcă tocmai își cumpărase un cântar nou-nouț, mult mai bun decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe scaun și s-o privească pe fată cu niște ochi mirați, de parcă ar fi văzut-o picând din cerul senin. Felicia dădu bună seara și spuse că spera ca vizita ei să nu-i deranjeze prea tare. Mafalda o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu ne deranjezi deloc, dragă..., o asigură femeia. Ne pare bine că ai venit pe la noi! Tu nu spui, tată, nimic? Știi bine că eu și Felicia suntem prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce pot să mai zic? răspunse omul fără să se grăbească. Eu m-am însurat mai târziu, dar văd că lucrurile s-au mai schimbat... Ei, să fiți sănătoși amândoi! Fericită să-și audă soțul dându-și consimțământul, Mafalda o îmbrățișă încă o dată pe fată și o pofti să stea cu ei la masă. Atunci Ticu socoti că era cazul să lămurească mai bine lucrurile, încredințându-i că el nu fusese niciodată împotriva căsătoriei și că-l înțelesese greșit Victor, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru ea o " terapie psihică " în greaua perioadă de dezrădăcinare, cu timpul, aceasta s-a transformat în atracție și dorință de a lăsa mărturii dintr-o viață plină de experiențe și de intense trăiri. Mamă a unui fiu care a îmbrățișat și el o profesie științifică, Cornelia a devenit de curând bunică. După o viață profesională lungă și istovitoare, își trăiește cu seninătate pensia, alături de soțul ei, într-o modestă căsuță din masivul Chartreuse, în apropierea orașelor Grenoble și Chambéry. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după această reîntoarcere în lumea spiritelor. Parcă ar face niște insistente gesturi de reanimare. Gândirea Spiritului roșu nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu mai poate comunica cu cea violet. Spiritul Dorei este cuprins de un fel de letargie. Se pare că efortul de întrupare a sufletului a devenit mult mai anevoios după suferințele prin care a trecut din nou. Spiritul violet îl îmbrățișează cu un fel de disperare și transferul de antimaterie este atât de evident de parcă s-ar face între două vase comunicante. "Surioară, o să îi dau ascultare din nou Alindorei și o să te retrimit printre cei care se numesc vii. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și delicate mângâie deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că îl cunosc. Zâmbetul lui trist, pe când îmi întindea "Robinson Crusoe", m-a cucerit. Cât eram de mic și neștiutor am înțeles pe dată că era prietenul tatei cu care fusese în lagăr la ruși. De altfel, atunci când s-au îmbrățișat ca niște frați l-am și auzit pe tata spunându-i: "Simioane, dragul meu !" Îl auzisem adeseori pe tata pronunțându-i numele: "Simion Almăjan" și al localității în care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]