1,662 matches
-
de slujbe mărunte și, în 1987, s-a alăturat sectei. Făcea parte din Ministerului Construcțiilor din cadrul Aum. Yokoyama s-a urcat în mașina condusă de Tonozaki și, în drum spre Shinjuku, a cumpărat ziarul Nihon Keizai Shimbun, cu care a împachetat cele două pungi cu lichid sarin. Prima oară Tonozaki a cumpărat un ziar sportiv, dar Yokoyama a insistat că aveau nevoie de un ziar mai general. Și-a pus perucă și ochelari falși. La 7:39 Yokoyama s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
decizie trebuia să o ducă până la capăt. Toyoda a plecat la 06.30 de la Shibuya ajid și s-a îndreptat către stația Naka-meguro, linia Hibiya, în mașina condusă de Takahashi. În drum a cumpărat ziarul Hōchi Shimbun, în care a împachetat cele două pungi cu gaz sarin. I s-a spus să se urce în metroul de 07.59, care mergea spre Tōbu-dōbutsu-kōen. S-a urcat în primul vagon și s-a așezat pe locul de lângă ușă. Ca în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în spate. Trebuia să mă întorc. Îmi aduc aminte clar că am văzut lângă un stâlp, în dreptul celui de-al treilea vagon din față, un obiect cam de mărimea asta (îmi arată cu mâinile, cam cât o coală tip B5), împachetat în ziare. Din ziare se scurgea un lichid care a ajuns și pe peron. Am simțit un miros când am trecut pe lângă el. Da, mirosea a medicament. Am fost întrebat de multe ori, dar nu l-am putut descrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
loc cum să mă vindec. Am încercat exercițiile de respirație și mi-am revenit incredibil de repede. Două luni am mers acolo, însă apoi am început să mă duc cu regularitate. Timp de douăuzeci de zile am făcut muncă voluntară, împachetam pliante. La scurt timp a avut loc o sesiune «Yoga secretă» în care puteai vorbi direct cu liderul. Am mers și l-am întrebat direct pe lider (Asahara Shōkō) cum să-mi elimin starea de rău din organism. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dar Sorina a reușit singură să fixeze curelele. Acum, ia din vază un buchet de flori, cumpărate încă de cu seară și ținute-n apă, ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai tace gura. E fericită, veselă, dar și emoționată. De acum înainte, că-i elevă, o să treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie de papuci ca să nu mai trebuiască să umblu prin cameră în ciorapi. Tata a adus acasă o pereche, împachetată într-o cutie, tocmai el, care nu ar fi intrat pentru nimic în lume într-o încăpere fără pantofi în picioare, dar la prânz, când venea acasă de la turnătorie, își trăgea, din cauza funinginii de pe tălpi, pâslarii, niște șlapi mari, gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apariția la școală, în pauza mare, a străbătut cu pași mari culoarul cu mersul lui greu, acum ușor clătinat. Era nevoit să-și retragă băiatul de la școală pentru două săptămâni, pentru că pleca împreună cu familia pe munte. Și eu mi-am împachetat lucrurile de școală, mi-am lăsat în urmă clasa renovată și pe colegii mei, cu conștiința perfect împăcată că aveam tot dreptul ca, în loc să mă duc la școală, să mă las tras împreună cu alți vizitatori amatori de sporturi de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu. În cele din care izbucnea aroma, ghiceai hârtia transparentă de atâta unsoare în care fusese împachetat mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau tricou. Depinde ce purtai. Eu, de pildă, nu că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care scria „Ensemble batissons votre quotidien“. Maică-mea e profesoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lîngă toate astea de ce mai aveau oare nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puse opt dintre pachetet pe birou. Apoi Închise seiful, rulă la loc covorul și Împinse banii spre mine. — Din păcate, mă tem că sunt numai bancnote de o sută. Am ridicat un rulou și am rupt hârtia În care era Împachetat spunând: — Atâta timp cât au chipul lui Herr Liebig pe ele, nici o problemă. Zâmbind forțat, Six se ridică În picioare: — Nu cred să fie nevoie să ne mai Întâlnim vreodată, Herr Gunther. Nu cumva ați uitat ceva? Începu să pară nerăbdător: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am tras pătura de pe trupul lui Mutschmann. Își ținea mâinile strânse. Le-am desfăcut una după alta. În mâna stângă a lui Mutschmann era o bucată de hârtie maro, din aceea cu care prizonierii de la atelierul de cizmărie foloseau ca să Împacheteze pantofii reparați pentru paznicii SS. Mi-era mult prea teamă că nu e nimic pe hărtie, ca să o desfac imediat. Când am făcut-o, scrisul era aproape ilizibil, și mi-a luat aproape o oră să descifrez conținutul biletului. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e capabilă să-și șteargă din minte ceea ce i-a spus. El o privește cum începe să-și dacă bagajele. Își ia sacourile, pantalonii și pantofii, periuța de dinți și prosoapele. Are o valiză micuță și nu prea multe de împachetat. Ăsta e felul tău de a mă pedepsi? zice el cu amărăciune. Știi că n-am deloc puterea de a-ți rezista. Toți prietenii mei au prezis asta. Însă nici unul nu mă poate convinge să nu te iubesc. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acorzi o a doua șansă iubirii noastre. Nu acorzi. El izbucnește în plâns. N-a văzut niciodată un bărbat plângând în hohote așa. Tot trupul i se zguduie, precum vrejurile de castravete bătute de o furtună. Ea se oprește din împachetat. După un lung răstimp, el încetează să mai hohotească de plâns. Se ridică, se duce la ușă și o deschide larg. Nu-ți bate capul cu mine. Tu pleacă pur și simplu. În cameră e liniște. Rezervorul vasului de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dar viața din Sioux nu-i aparținuse niciodată cu adevărat. Fusese cel mult o beție de trai simplu din care trebuia acum să se trezească. Se duse la apartamentul ei, ca să vadă dacă totul era în regulă și ca să-și împacheteze o garderobă mai realistă. Gunoiul nu mai fusese scos afară de săptămâni întregi, iar casa puțea. Șoarecii îi ronțăiseră setul de vase de plastic închise ermetic, iar rafturile și podeaua cea nouă și frumoasă erau acoperite de linte. Nici filodendronii, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mingea. Zic bine, Gus? —Bine, Gus, spuse Mark, care se uita la agitația din jur ca și cum ar fi fost în reluare. Bonnie venea o dată la câteva zile. Vizitele ei îl încântau pe Mark. Aducea întotdeauna chestii vesele: animale de cauciuc împachetate în folie metalică, tatuaje care se duceau la spălat, preziceri în plicuri decorative sigilate. În curând vei porni într-o aventură neprevăzută... Era mai bună decât o carte. Putea s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare, răsare paltonul mult râvnit, gri Închis, aproape spre negru, din stofă groasă și fină. Nou-nouț. Cu târguială mare ajunge În brațele tale pentru numai o sută cincizeci de lei, Împachetat Într-un ziar Steagul Roșu vechi, din vremea când echipa Steaua se numea C.C.A. și a făcut un turneu În Anglia. Meci nul cu Arsenal. Cu banii economisiți de la tramvai, taică-tu mai completează și Își cumpără un rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
direcție, noi am fost de fapt pe drumuri ușor diferite, care, treptat, s-au îndepărtat de o tangentă devenită imperceptibilă. Și acum, când eu voiam - aveam nevoie - să ne îmbarcăm pentru cea mai importantă călătorie a noastră împreună, când îmi împachetasem sandvișurile emoționale, cumpărasem biletul cu un preț uriaș, petrecusem ore întregi pe internet făcând traseul și mă declarasem în sfârșit pregătită să mă urc în vagon, aflu că Mark mi-a înșelat așteptările, că nu e nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
revenise doar de curând după un al treilea atac de cord și-l iubeam ca pe tatăl meu. Mark deveni serios. Își vor da seama că s-a întâmplat ceva imediat ce vor vedea apartamentul. Acum că toate lucrurile mele sunt împachetate, arată de parcă am fi fost jefuiți. Am privit în jur. Iubeam apartamentul ăsta. L-am iubit când era al meu și l-am iubit și mai mult când a devenit al nostru. L-am cumpărat gol-goluț pe vremea când zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
voi mai urca vreodată pe cal. Am mâncat până la ultima firimitură de pâine sau de brânză. Și până și eu știu că imaginea unei femei care mănâncă guguloaie de unt direct cu degetele nu este prea atrăgătoare, așa că l-am împachetat la loc și l-am pus în săculețul lui Ed. Am dat cu mâna de ceva pe fundul sacului. Am scos obiectul care s-a dovedit a fi un căluț roz de jucărie. —Ah. Ed păru resemnat în legătură cu descoperirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă dedica în totalitate unei familii care-mi poate fi răpită dintr-un moft. O să mă mulțumesc cu a fi un tată vitreg bun pe cât mi se dă posibilitatea și poate unchi într-o zi. Se ridică și începu să împacheteze. Subiectul era închis, acesta era mesajul tacit. Am încercat să mă ridic într-o rână, să ajung în poziție ghemuită. Am început să plâng. Din cauza durerii mele, a lui Ed, din cauza situației fără ieșire. Nu pot s-o fac, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
izbucnire emoțională din partea lui. — O să fie bine, numai să mă opresc din mâncat. Lynn îl mângâie pe spate, un gest nu tocmai nimerit în situația de față. —Noi ceilalți am terminat, așa că de ce nu mergem în grădina de iarnă? O să împachetez budinca s-o puteți băga la congelator și s-o mâncați în altă zi. Harry, tu du-te să faci cafeaua. Eu o să strâng masa. Iar voi doi duceți-vă dincolo și instalați-vă comod. Mark și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta? l-am întrebat. —Mai bine ca niciodată. A fost grozav să-i regăsesc pe băieți. Îmi fusese dor de ei. Nu mai facem chestii de genul ăsta. — Asta pentru ați avut casele voastre în care să dormiți, am murmurat. Împachetă ziarul exact cum fusese și-l puse la loc. —Acum trebuie să plec, spuse el, mă pupă pe obraz ca de obicei, își luă servieta și plecă. Kieran ieși împleticindu-se din minuscula noastră debara jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gata scoase la imprimantă. O iubeam pe Lisa. Era singura mea sursă de continuitate, un ajutor constant, într-un moment când simțeam că mă izbesc de pereți cu ochii închiși, fără nici o țintă. După ce i-am dat datele hotelului, am împachetat și m-am târât pe scări, uitând că această femeie pe care o iubeam era aceeași femeie care se culcase cu soțul meu în prima lor zi la Bristol cu ani în urmă. Uitând că ar fi trebuit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o firmă care produce hârtie și am comandat o hârtie îmbrăcată în silicon. Eram presat de timp, așa că a trebuit să mă duc să o iau de la Reading săptămâna trecută ca să i-o pot duce celui care trebuia să o împacheteze. Îl iubeam pentru asta, pentru efortul depus, pentru timpul consumat, pentru imaginație și pentru idee. Apoi, am luat cana, sub care se afla un plic. L-am deschis. Era o scrisoare de la judecătorie, prin care fusese înregistrată cererea lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mod pervers și mai puțin nervoasă decât alte dăți. Acel calm relativ mi l-am explicat de îndată ce a spus: — Uite ce tocmai mi-am cumpărat, și mi-a arătat o sacoșă de la Hobbs, din Covent Garden. Dintre foile de hârtie împachetate cu grijă s-a ivit o pereche de ghete din piele maro care, ca și gemenele lor, îi făcuseră o gaură de șaptezeci de lire pe puțin. Nu avea un venit sigur și o suspectam că ia cu sutele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]