17,154 matches
-
directori ieși în întâmpinarea celor doi. Să ne trăiți, tovarășe secretar! Tocmai discutam cu generalul că, de aproape o lună, n-ați mai trecut pe la noi... Victor îi strânse mâna în trecere și, ținându-l pe Gheorghe de braț, îl împinse ușurel înăuntru. Străbătură un hol imens, dominat de macheta combinatului și de câțiva arbuști, așezați cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele întregeau decorul. Probabil, pentru muncitorii care veneau în audiențe, îi trecu prin
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei din spate se împingeau, cu disperare parcă, să ajungă cât mai în față, să se convingă că Revoluția a reușit, că toți cei din imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la un moment dat, se crea impresia că toți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ar fi tre buit să beau mai cu măsură, să mă țină mai mult. Lumina se aprinde. Închid ușile interioare cu picioarele și, fără să mă ridic, apăs butonul de jos. Liftul coboară. Ușa metalică se deschide și cineva le împinge și pe cele din placaj, pocnindu-le de pereții interiori. Niște bărbați se holbează la mine: — Io v-am zis că-i o femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ia mâna în mâna lui. Se uită la mine cu zâmbetul ăla tâmp și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă pe gât. Îi zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala. Mi-e scârbă, am un nod în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atrăgea la ea a dispărut. Era la fel de albă și de rece ca foile pe care le ținea în mână. Mă așteptam să explodeze dintr-o clipă ntr-alta. După ce s-a uitat prin mine secunde la rând, s a ridicat ca împinsă de un arc și-a fugit afară cu tot cu hârtii. M-am tot gândit la ea următoarele pahare de vin. Cine era, despre ce scria, de ce avea tăieturi pe mână, dacă nu cumva o fi fost totul în capul meu. Pe la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am îndoieli că ar trebui să păstrez eu geaca destinată zi le lor de weekend. Până la urmă, e doar o geacă. Împing cu putere scaunul masiv până ce na sul meu întâlnește per deaua îmbâcsită de praf. Strănut și mă hotărăsc să păstrez geaca. Merg apăsat in tenționat și bom băn în timp ce iau pungile de chip suri, o pe re che de șosete
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am oprit. În față suntem bine. Mă uit în spate, mama a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe obraz și îmi spune că o arde capul. Îmi scot centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu peste scaunul lui și ies din mașină. O scoatem pe mama și o așezăm lângă balustradă. E lovită, încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
liniște că cea mai ușoară cale e pe acolo. Ezităm un pic, ne fâstâcim și facem schimb de roluri: de data asta Otto o să iasă primul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu rel, cu ochii numai în sus, ajungem aproape de fe reastră. Trebuie să deschidem fereastra, întinde-te tu, Otto, prinde tu mânerul, răsucește-l și deschide-o larg, larg, larg
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să-mi văd de bunul mers al gândurilor. Dar stai. Printre stafiile colorate cu fețe de om ce intră și ies din autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de la Tovarășul Meu Cel Mai Bun Unu, nu e o chestie cu care trebuie să auzi. Buuun. E-o chestie care e musai să fii. Mmmmm. Am rămas singur, printre pectorali, și bicepși, și tricepși, și prese pentru coapse, și împins frontal cu bara din șezând, și gemete, și flirturi, prosoape, și transpirație. Nu te uita la țepi. Eu când încep o treabă, o fac bine. M-am trezit c-o asistentă care-mi pusese oxigenul la gură. Altceva nu știu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aici pentru că trupul nu îi mai folosește decât la ocupat un loc în pat. Îm pre ună, au 153 de ani. Voi sunteți cea mai longe vivă bunică de pe planetă. Cu singurul ochi cu care vede, mă tușa zâmbește. Bunica împinge spre mine un lănțic. — Uite, cadoul de absolvire. Ți-am zis că te premiez. Hi-hi. — Sărut mâna, dar... sărut mâna. — Tu ce te uiți așa? Toată viața ai primit cadouri, o răsfățată și-o sclifosită ai fost mereu. Acum primesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată din urmă s-a auzit un șuierat care creștea venind de pe Doctor Felix. O pală de praf înecăcios m-a împins de la spate și coloana de aer greu a trecut lăsând pe bulevard o pâclă din adâncul scâr nav al timpului pe care îl trăiam. În lumina plăpândă, blocurile sprijinite unul într-altul păreau decorurile dintr-un studiou de filme de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de turtite acolo jos, unde aerul fierbinte vălătucea amestecând imaginile. — Uită-te, o să calce pe piatra asta, făcu Gogu, vărul meu cel șmecher de la București. — Ba pe asta, se repezi și Cornel cu accentul lui do mol de ardelean și împinse cu piciorul o altă piatră în calea camionului ce se apropia. — Ia stați voi la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul intră în curbă, cauciucurile protestară scrâșnind ușor pe asfaltul înmuiat, peste care o adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură să vedem cine va câștiga. Roata din față trecuse deja
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul intră în curbă, cauciucurile protestară scrâșnind ușor pe asfaltul înmuiat, peste care o adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură să vedem cine va câștiga. Roata din față trecuse deja de pietre și așteptam să vedem dacă roata dublă din spate va călca vreuna. — Parcă-s două purcele! Așa guiță
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a oprit și mintea, și inima. Când mi-am revenit, eram pe patul de paie de pe prispa largă a bunicilor. — Ileana, am reușit eu să bâigui, iar tanti Felicia, sora satului pe care o știam de când ne făcea vaccin, mă împinse înapoi pe salteaua foșnitoare. — E la spital. Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
om, fără să-l cunoști, fără să-i afli motivațiile, mediul social, educația, aspirațiile, influențele negative și pozitive, labilitatea caracterului și mai ales fără să-l fi ajutat, tu, societate, În nici un fel să iasă din marasm ci, dimpotrivă, lai Împins efectiv la aceste acte. Dar cum reacționați atunci când acest "infractor" este un membru al familiei voastre? Nu mai este așa de infractor, nu? Aici găsește fiecare circumstanțe atenuante pentru cei dragi. Deci, când vreți să căscați gura și să condamnați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
forfecare devine în unele locuri mai mare decît frecarea internă și coeziunea dintre particule și astfel deformația crește în intensitate. Pe porțiune a III-a, începe curgerea plastică a solului. În întreaga masă apar forfecări, tasarea încetează și solul este împins lateral de sub suprafața de sprijin. Cînd deformația z este suficient de mare, tensiunea în sol atinge valoarea limită a capacității portante σ0. În tabelul 14 sunt date valorile parametrilor σ0 și c, pentru mai multe tipuri de sol și umidități
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
din țarc, apoi porni înainte spre foșnetele grele ale colinei ce urca sub apăsarea metalică a cerului către pădurea din deal. Mergea liniștită, atentă, cu pas egal, mai domoală-n mișcări ca vântul care-o cuprindea înfășurându-i genunchii, o împingea din spate și-ncerca, în unele momente, punându-și toată puterea, s-o oprească sau s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu n-auzi de unde vin eu? Cred că douăzeci de kilometri am făcut pe jos. Înțelegi ce-i asta? Dar nu c-am venit pe jos! Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trupul cu sufletul lui avură deodată chef s-o ia razna care-ncotro: picioarele și mâinile, care-i zvâcneau încleștându-se de balustradă, tot trupul să se desprindă și să coboare, să se amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre cheflii. Ravagiile din stomacul lui erau mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
desfăcută în pat, ca un nufăr de baltă. O apucau pandaliile, dar se stăpânea și amuțea, și-i zâmbea silit, să-nșele bănuielile cum i le înșela și ea pe-ale ei. Să nu se lase mai prejos. S-o-mpingă numai și pe urmă să-i calce pe umbră, s-o prindă asupra faptului și să-i închidă gura pentru totdeauna, lecuindu-l și pe Toma de pacoste și dându-i o pildă bună și lui Miluță, care numai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut. Cu întunecimea asta, nici nu-i greu, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]