5,710 matches
-
Toate Articolele Autorului Corpul tău Are mireasma iasomiei, Iar buzele, Pe cea a cireșelor coapte. Mă învălui cu privirea ta, De culoarea murei sărutate de soare Într-o zi toridă. Mâinile tale Sunt crengi de liliac înflorit pe trupul meu, Împletindu-se puternice În jurul formelor mele armonioase. Umerii tăi goi Sunt munți de sidef, Iar pieptul tău neted E lan de grâu, unduindu-se în bătaia vântului. Vocea ta Este un sunet discret de liră, Ce mă dezmiardă necontenit Cu acordurile
PORTRET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362341_a_363670]
-
negru al discordiei, dincolo de torentele ploii ce alimentează furia însetată a jgheaburilor cu chip de himeră. IV Dacă prin mijlocirea acelei stele, scânteiere în căușul celest al umbrei, un vechi clopot s-ar balansa până-n zori, până la ivirea minunii aceleia împletite din petale, sonuri și cuvinte... M-aș ruga mâinii care a înșirat filigrane de beție vegetală peste acele semețe coloane ce-ar susține, și ele, invizibila pădure de podoabe a catedralei noastre dintr-un timp fără bolți și fără acoperișuri
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
aproape doi metri înălțime. Arăta ca o piramidă bine legată în mijlocul spațiului verde. A fost ajutat de doi bărbați care deserveau pensiunea. Tocmai aprinseseră focul la baza piramidei. Flăcările s-au ridicat repede prin mijlocul acesteia. Limbile de foc se împleteau printre lemnele bine fixate în interiorul construcții suple și aruncau scântei când cuprindeau și lemnele din exterior, ridicându-se spre vârf. Era un spectacol superb ce părea că înfățișează o luptă fantastică între balauri ori șerpi uriași, care aruncau flăcări în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
în toate și întru totul în „Dor de Bucovina” o lume pe care o poți câștiga numai dacă îi treci „pragul” și îi primești binețea și binecuvântarea, căci nimic nu există în afara sufletului uman. Că în Bucovina sufletul uman se împletește în mod fericit și armonios cu natura este acel inefabil mister care dă demnitate suverană acestor locuri. Sigur, autorului nu-i scapă să descrie, cu lux de amănunte, câte ceva despre tehnica cioplitului lemnului, auzită de la meșterul popular Ioan Grămadă, despre
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
de restul: spălat, schimbat de pampers, medicație, etc. O, Doamne! Aici am învățat ce-i plictiseala. Aveam programul bine stabilit cu ea, orele când trebuia să intervin cu ceva, puțină ordine de făcut prin casă, mâncare pentru amândouă, în rest împleteam, citeam și călătoream cu laptopul pe internet. Bătrâna avea șase copii, toți la casele lor, care mai târziu m-au înconjurat cu mare respect și chiar cu admirație, pentru felul cum îngrijeam de mama lor și că mă pricepeam mai
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
de un instructor al școlii biblice. Încă din copilărie simțise o plăcere pentru lucrurile sfinte mai ales pentru povestirile biblice și unele personaje din Vechiul Testament pe care le îndrăgea pe atunci. În familia sa văzuse mereu dragoste creștină și armonie împletite cu disciplină pentru că tatăl lui știa să fie și dur atunci când ei depășeau anumite limite pedepsindu-i cu nuiaua, iar el nu concepea viața de familie decât așa cum el o înțelesese din casa părintească. De asemenea fusese și el ca
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
contrariile fiind o calină noblețe a omului cu valențe constructive Aceasta unește disertația speculativă cu imaginile exemplificatoare făcându-ne părtași la o suprapunere dinamică din versuri umoristice - Bine că ai râs ieri - cu proza scurtă - Calendele măgarilor -, romanul - Tusea măgărească - împletite cu pagini de eseu, fabulă și epigramă. Amplitudinea talentului, spontaneitatea dezlegată de taine l-a făcut ca om și scriitor, să încerce să schimbe o lume meschină, aproape de nesuportat. Asemenea unui degustător de văzduhuri și-a dat de nenumărate ori
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
coborât alene Citeam în ochii-ți calzi dorința printre gene Învăluită-n taină, pătrunsă de-un fior, Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor. Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifea Petale de iubire să împletesc din ea Cu gust dulceag de fragă, primind sărutul meu Tu m-ai ales zeiță, iar eu te-am numit un zeu. Prin șoapte de copilă ce-i plină de candoare, Cu roua dimineții zâmbind pe strai de floare Focuri
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
chip de Făt-Frumos ai coborât aleneCiteam în ochii-ți calzi dorința printre geneînvăluită-n taină, pătrunsă de-un fior,Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor.Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifeaPetale de iubire să împletesc din eaCu gust dulceag de fragă, primind sărutul meuTu m-ai ales zeiță, iar eu te-am numit un zeu.Prin șoapte de copilă ce-i plină de candoare,Cu roua dimineții zâmbind pe strai de floareFocuri aprinse, tainic, de
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
inteligentă și spectaculoasă. EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX este un manual de igienă morală și spirituală. Este o carte care, cel puțin după unele fragmente, o să vibreze plăcut în memoria multor cititori. Este o carte pe care bucuriile împletite cu tristețile, realizările cu dezamăgirile, o fac vie, totul se petrece atât de real, de vibrant și atât de incitant încât ai sentimentul că trebuie să alergi după fiecare pagină pe retină. Sanda PANAIT decembrie 2011 Referință Bibliografică: Sanda PANAIT
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
Este concertul izvorât din iubirea de oameni și flori, de ape și munți, de noapte și zi, de păsări și anotimpuri, de tot ce înseamnă creație divină: „De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
fără resentimente. Tocmai de aceea, sufletul reprezintă muzeul meu spiritual, bogat în energii pozitive, fiindcă am știut să culeg esența lucrurilor care m-au reprezentat, respectul de sine și față de ceilalți oameni. Dacă am ales ca gândurile mele să le împletesc în cuvinte, a fost pentru că ele s-au imprimat în sufletul meu ca o carte pe care vreau să o iau cu mine în veșnicie, la judecata de apoi, să reprezinte chiar concluziile scrise în procesul de încheiere cu viața
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
din tradiții din România, jumătate din Ungaria. Și să îl pui sub numele de ”Hungarian Heritage -Roots to Revival” e cel puțin neinspirat, ca să nu spun periculos. Frumusețea artelor populare este că nu se pot separa pe țară. Ele se împletesc, între etnii, între regiuni, între națiuni, între continente. În artă și cultură oamenii se adună, se înțeleg, își găsesc puncte comune. Iar la ”Hungarian Heritage” s-a văzut cultura și artă românească, ungurească și țigănească. O bijuterie. Așa cum este Transilvania
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
înspre nouri și-n eternitate/ Cuprind infinitul și-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după mărturisirea poetei, căutându-și sfios, „drum de Lumină-n destin”. (Răvășire). Sentimentul cosmic este omniprezent în lirica acestei autoare, împletit armonios cu cel terestru: „Universul mi-e leagăn de dor și visare”, dar, fără să uite de acesta, ea se întoarce cu picioarele pe pământ: „Răvășită mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
și croiesc idealuri/ E-atâta liniște-n jur și pe dealuri/ Departe, se văd unduind albe fumuri.// Se-aud cânturi line și-alămuri răsună/ Întinderea albă de-argint strălucește// O rază de Sus către suflet țintește/ Și picuri de stele-mpletesc în cunună.// Vine Crăciunul și-n cânt de colinde/ Ne umplem cu har și Iubire divină/ Suntem mai buni, însetați de lumină/ Și-n suflete flacăra sacră se-aprinde.// Îmi ninge în plete cu lacrimi de Cer/ În suflet credința
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
În clipele sublime am ars în vâlvătaie/ Mărgăritare-n tihnă cules-am de sub gene/ Am stins cu ele focul, a inimii văpaie/ Și-am exilat trăirea într-un ocean de stele.// Din zborul de albine și-a dorului credință/ Am împletit speranțe, descătușări de vise,/ Cortine ridicat-am purtând cu stăruință/ Cununi de gânduri pure spre verile promise” (Nostalgie). Aici dorul arde, răscolește și chiar viscolește, făcând sufletul să vibreze. Iar în aceste retorte sufletești, din flăcările vii se nasc scântei
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
tari ale iubirii, constituie un leit-motiv statornic în creația Georgetei Resteman și nu e de mirare pentru că orice poet se îmbată de aromele lor, echivalente cu aromele iubirii pământești, care năucesc, îmbată, amețesc și moleșesc totodată. Cât de armonios se împletesc natura cu simțământul sacru, religios, în lirica acestei poete! „Pământul reavăn, cu mantii divine/ E sacră legătură și loc de-nchinăciune/ Trifoi cu patru foi zâmbește către mine/ Și mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune.// Doamne, sfințește-mi viața și dăruie
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
de maci sau foșnetul de frunze,/ Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze?” (Întrebări). În retortele sufletești poeta păstrează și prepară elixiruri, precum marii alchimiști, din: visări, mângâieri, doruri ascunse, lacrimi calde, speranțe de bine, împletite-n tăceri, toate frământate cu lumină blândă. Ceea ce rezultă e un balsam de cuvinte bun de tămăduit răni vechi și noi, de trezit la viață și la creație de orice fel. Însă nu o dată, natura, în corespondență intimă cu sentimentele
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg.// Deodată potopul din jur se oprește/ Dar stau nemișcată timid-așteptând/ O rază de soare s-apară râzând/ Căci ploaia din mine căldură-și dorește.// Speranțe de bine-mpletesc în cununi/ Și doruri aștern în tăceri ferecate/ Cărări de lumină râvnesc, din păcate,/ În liniști se-ascund blestemate furtuni...” (Ploaia, Săcuieu, 7 august 2010). Un oarecare fior de revoltă socială răzbate din poemul „Sufletul nostru nu-i de răstignit
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
dorință de dăruire și de iubire care acoperă lucrurile și persoanele în jur. În virtutea acestei așteptări a împlinirii dorului, versurile strigă, cheamă, ademenesc, atrag cu putere magnetică. Poeta a scris și un „Imn al iubirii” în care orice cuvânt e împletit cu fir de lumină. Cu un mănunchi de „vise-atârnate în colțuri de stea”, Georgeta Resteman și-a propus să vină în întâmpinarea noastră și să ne ofere din preaplinul iubirii sale, cu o sinceritate dezarmantă. Este de fapt, radiografia sufletului
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
care am fi existat doar noi , Rătăcind haotic prin destinul Dintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din așteptările În care existăm visând , Cănd semănai furtună - n tăcerile Ce-au țâșnit cu primul tău gând .... Am plecat din cuvintele ce împletesc Strigătele mute cu vuietul uitărilor , Din ochiul amintirilor încă te privesc Cum îmi frângi zborul aripilor.... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Am plecat / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
AM PLECAT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362539_a_363868]
-
pădure-i zavă mare / Iar se-aleg pe patru ani, / dintre mii de animale, / răspândite prin tarlale / candidații cu bănat / și cu multă-ndemânare / care să le reprezinte / mult mai bine ca-nainte” Reconfortant, împănat cu umor de calitate și împletit cu note satirice, volumul de față încântă și satisface aspirațiile de frumusețe morală și estetică ale cititorului. Este meritul autorului care ne-a oferit aceste pagini antologice. Emil Istocescu Referință Bibliografică: Recenzie de carte, de Emil Istocescu / Al Florin Țene
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
vreau vreodată să mor în nemurire Și nici să mai pierd timpul cătând după un nor. Ci am să semăn Viața cu grijă și iubire, Iar ea să încolțească, să nu se piardă-n dor. Din clipele rămase am să-mpletesc cunună, Din grâu fără neghină am să frământ o pâine, Din gând curat, Cuvântul, ce aș dori să spună Că va aduce Pace, slăvita Zi de Mâine. Din Pâine să mă satur, ca să mă pot petrece. Eu n-am să
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
să vreau vreodată să mor în nemurireși nici să mai pierd timpul cătând după un nor.Ci am să semăn Viața cu grijă și iubire, Iar ea să încolțească, să nu se piardă-n dor.Din clipele rămase am să-mpletesc cunună,Din grâu fără neghină am să frământ o pâine,Din gând curat, Cuvântul, ce aș dori să spunăCă va aduce Pace, slăvita Zi de Mâine.Din Pâine să mă satur, ca să mă pot petrece.Eu n-am să vreau
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CULOAREA LUI MARTE Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului când am fost amândoi pe marte tu aveai sânii verzi din ochi ți-au crescut liane albastre am împletit o mare și sare ce se izbea de malurile noastre până la litera războiului care tăia linia vieții din floarea ideii Referință Bibliografică: culoarea lui marte / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie 2014. Drepturi
CULOAREA LUI MARTE de VASILE PIN în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361014_a_362343]