3,383 matches
-
bolnav în ziua aceea. Se va face cum va fi mai bine, nu te poți împotrivi soartei (și doamna Axente, după ce asistase în gând la moartea lui Viky, abia acum, cu ocazia reumatismului domnului Axente, constată că nu te poți împotrivi soartei). Bineînțeles, printre primii vizitatori, madame Pitpalac pozând ca totdeauna în persoană remarcabilă, cu toate că probabil nu mănâncă decât o dată pe zi acasă. Domnul Jianu nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivindu-se instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen extins, ce face loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce l-ar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu le-ai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip de po rum bel, a șezut peste Domnul. Însă Duhul, deși se afla sub
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce lar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu leai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip de po rum bel, a șezut peste Domnul. Însă Duhul, deși se afla sub această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
putea conchide că această eternă repetare a gesturilor exemplare dezvăluite de zei ab origine împiedică orice progres uman și paralizează orice elan creator. Concluzia este justificată, dar numai în parte, deoarece omul religios, chiar și cel mai "primitiv", nu se împotrivește progresului, în principiu, ci îl acceptă, atribuindu-i însă o origine și o dimensiune divine. Tot ceea ce, din perspectiva modernă, ni s-ar părea aducător de "progres" (de orice fel - social, cultural, tehnic și așa mai departe) în comparație cu o situație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să facă dovada ocupației efective. Dar singură nu se încumetă să se împotrivească presiunilor franco-belgiene. Își reamintește de multiseculara sa alianță cu Anglia. Nu avem decât o singură politică - scrie un ministru portughez - politica de cordială armonie și sinceră cooperare cu Anglia, în toate părțile". În 1884 se semnează un tratat prin care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Manuel de Arriaga îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul. Acest general, Pimenta de Castro era un vechi și sincer republican. Fusese ministru de război în primul guvern constituțional, dar își dăduse repede demisia, pentru că se împotrivise trimiterii de regimente la frontieră, ca să lupte cu milițiile lui Paiva Couceiro. De atunci, deși prieteni din tinerețe, nu mai avea nici un fel de relații cu Președintele Arriaga. Când acesta îi scrie, însă, rugîndu-l să-1 ajute ca "să scape patria
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că orice valorificare politică a revoluției ar fi adus după sine sterilizarea și chiar anularea ei. Rezistenta acestor elemente se va face simțită mai ales ,în cursul anilor următori. Erau oameni care acceptau pe Salazar ca expert financiar, dar se împotriveau unui Salazar om politic, doctrinar și realizator al revolutei naționale. Dezgustul lor față de politica partidelor, - care dusese Portugalia la dezmățul dinainte de 28 mai - se generalizase asupra oricărei specii de politică. În naivitatea lor, acești oameni credeau că o revoluție se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
l-ați ales, și pe care l-ați cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi. 14. Dacă vă veți teme de Domnul, dacă-I veți sluji, dacă veți asculta de glasul Lui, și dacă nu vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, vă veți alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît și împăratul care domnește peste voi. 15. Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului, și vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
asculta de glasul Lui, și dacă nu vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, vă veți alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît și împăratul care domnește peste voi. 15. Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului, și vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri. 16. Acum mai așteptați aici, ca să vedeți minunea pe care o va face Domnul sub ochii voștri. 17. Nu suntem noi la seceratul grînelor? Voi striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
stâng. O deschise încet, nu la pagina însemnată, ci privind din loc în loc, pierzând timpul, pentru a le face pe femei, în aceste secunde necesare, să li se pară foarte normal că se pregătea să citească. Așteptă până ce nervii se împotriviră scrâșnind, până ce mușchii vibrară de tensiunea prelungită a mascaradei. Și atunci - puse jos în iarbă cartea, apăsând cu marginea ei piatra. Deschise acum hotărât cartea, la semn, care era o foaie de carnet. Pentru gardiene, scrisoarea trebuia să arate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu pălăria pe genunchi, voind să mă scap de ea, a venit să mi-o ia din mână. În clipa când politețea și greutatea de a accepta, dar și de a refuza serviciul unei femei m-au silit să mă împotrivesc, atingerea cu ea, prin ușoara smucitură a pălăriei, șocul fizic dintre noi m-a făcut să-i simt în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. De altfel, de mult s-a schimbat raportul de forțe dintre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubesc, mă lăsa s-o iubesc. Dacă aș fi vrut să-i sărut picioarele, care umblau acum neliniștite prin cerdac, sunt sigur că m-ar fi lăsat, atât de mult nu mai avea nici o voință în clipele acele. S-a împotrivit numai la un singur lucru. Cerîndu-i să-mi acorde o favoare, fără să i-o specific, și acordîndu-mi-o cu un "da" înăbușit (ce-o fi crezut?), i-am șoptit: "Dă-mi voie să-ți spun pe nume: Adelina". Ea m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să mă tund fără el. L-am tras pe trotuar (aș vrea să am câte un ban pentru fiecare dată când l-am tras pe trotuar, în copilărie sau ca adult) și i-am răspuns că, în mod cert, mă împotrivesc. Îi intrase în cap că n-avea gâtul curat. Voia să-l cruțe pe Victor, frizerul, de jignirea de a-i privi gâtul murdar. Și, ca să vorbim deschis, chiar era murdar. Aceasta n-a fost nici prima, nici ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rând, pentru că fusesem depășit de el. Și apoi îmi făcea plăcere să văd cum gâfâia. Era al naibii de amuzant să-l văd că gâfâie. Am terminat și cu asta. Sau, mai curând, a terminat ea cu mine. Spiritul meu s-a împotrivit întotdeauna, fundamental, oricărui fel de sfârșit. Câte povestiri am rupt eu, din adolescență și până acum, numai pentru că aveau acea structură obsesiv cehoviană pe care Somerset Maugham o numește „un început, un mijloc și un sfârșit!“Treizeci și cinci de povestiri? Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi cât mai tandră cu soțu-i altădată atât de hulit și răshulit, nevasta Îi făcu o surpriză lui Subotin. Făcu rost, fără a-l consulta În prealabil, de două bilete de odihnă la o stațiune balneară... Avea rost să se Împotrivească? Ippolit știa ce-l așteaptă dacă va scoate un cârâit... Așa că În două zile Își puse la punct treburile din depozit și se pregăti să plece În voiaj. Mai rămăsese de rezolvat o singură problemă: cea a „gheișei“. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
promenadă În oraș. În mod sigur, acum e acasă și așteptă flămândă...De fapt, fără vreo intenție ieșisem din casa să mă bucur de puțin aer proaspăt. Vă asigur, plăcerea ar fi fost de partea mea. La revedere...!” „Protestăm...” - se Împotriviră gansterii cu privirile pironite asupra doctorului. „De ce atâta grabă? - Îl reținu Doctorul. „Îți plâng copii de foame? Mai e și mâine o altă zi...” „Este adevărat, mâine urmează o altă zi...Totuși astăzi, am făcut o solemnă promisiune și, În afară de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai aprindă dar poate un duh curat de Dumnezeu își va ninge cândva peste noi tăcerea și răbdarea Alb hoinar, libertatea cutreieră în mine din clipa nașterii deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei ființe supranaturale, căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala zilei de vară, un răsfăț, dar retrăgându-mă, ochii îmi căzură pe plăcuța avertizatoare de sub fereastră: „NE pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la ocârmuire, ș-am fost de față. Să vezi... Pe fata asta, pe care au spânzurat-o, o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic, dar altfel om chiabur, vornic în satul lui. N-a vrut ea, s-a împotrivit, dar ce putea să facă? A zis că i-i drag altul, că nu știu ce; tatu-său a pus-o jos, i-a dat o bătaie bună, și pe urmă au făcut nunta cu tămbălău mare. Bine. Astea le-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
minții. Moașa Etel se așeză pe marginea divanului. Haia închise ochii. —Moașă, de ce te uiți așa la mine? — Dragă fată, zise bătrâna, așa ți-a fost norocul... Haia dădu încet din cap. Așa i-a fost norocul. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? — Așa ți-a fost norocul! șopti moașa. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? De ce să mori în rușine și ticăloșie? Mai bine să scapi... Ascultă-mă pe mine și fă cum îți spun eu... Eu am scăpat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te uiți așa la mine? — Dragă fată, zise bătrâna, așa ți-a fost norocul... Haia dădu încet din cap. Așa i-a fost norocul. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? — Așa ți-a fost norocul! șopti moașa. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? De ce să mori în rușine și ticăloșie? Mai bine să scapi... Ascultă-mă pe mine și fă cum îți spun eu... Eu am scăpat și pe altele, și pe femei de creștin, de la nacaz... Dar la noi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
somn nebiruit. Cătră miezul nopții lumina lunii pătrunse ca un fum argintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireasma florilor uscate; și Costandin pădurarul, înainte de a pleca, trase încet cătră el, cuprinzând-o de umeri, pe Cristina. Ea râdea împotrivindu-se ușor, și-i sticleau dinții albi. Apoi deodată se lăsă cătră el. Dar îndată ridică fruntea și-și aținti urechea. Făr’ a spune un cuvânt, sprintenă, se săltă din fân, făcu un semn de liniște cu degetul și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]