6,091 matches
-
petrecerea a fost destul de animată. Ochii lui s-au oprit cu un aer dezaprobator pe o gaură din pantalonii mei croșetați. Domnișoara Jackson nici nu era nevoie să fie neapărat beată ca să se împiedice de o cărămidă nelalocul ei. Erau împrăștiate peste tot prin grădină. Și, după cum ați spus și dumneavoastră, era întuneric. S-a împiedicat, a căzut și s-a lovit la cap de o altă cărămidă. Am găsit urme de sânge pe o cărămidă lângă locul în care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pornit motorul imediat. Am stat în dubiță o vreme, gândindu-mă la ce urma să fac. Nu mă mira faptul că eram singura persoană care își exprimase dubiile cu privire la moartea lui Lee. Văzusem deja reacția din casă când s-a împrăștiat vestea că era cineva mort în grădină și că poliția e pe drum; oamenii care petrecuseră acolo toată noaptea s-au evaporat atât de rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
estetică, motivul de cutii de bere din bucătărie a fost cărat afară și înfrumusețat, pentru a spori efectul, cu o garnitură de bucăți mototolite de folie de aluminiu și mucuri de țigară. Mirosea puternic a petrol și pe jos erau împrăștiați saci de cărbune. Cei de la revista Casa și grădina probabil că dădeau telefoane, implorând pe cineva să vină să fotografieze. Oricum, grădina era mare și, probabil, dacă aș fi mers până la zidul din depărtare raportul dintre gunoaie și verdeață s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-a retezat vorba. — Te rog, știu exact pentru ce ești aici. Dumnezeule, ce repede se împrăștie zvonurile, nu-i așa? Ești a treia persoană care vine aici de când s-a întâmplat. Aerul meu de superioritate dispăru pe loc. — Nu cred că înțelegeți, am început, sunt... Nu-ți face griji. Știu. Presupun că ești pictoriță. —De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și găinaț de pasăre. Era o noapte fără stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund la privire la fel de detașată. —Probabil ai venit în zilele mele libere, am spus simplu. A urmat un moment de pauză, după care el a izbucnit în râs, împrăștiind tensiunea; un râs natural, ce-i antrena toate trăsăturile feței. Gura îi era largă și mobilă. —Joci dur, nu-i așa? a spus voios. De ce ești așa răutăcioasă? Ce ți-am făcut? Puteam să îmi imaginez câteva lucruri cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Vai, mi-a scăpat asta. Și a început să chicotească. Deși erau fascinanți într-un mod patologic, am încercat să mă desprind de acel grup nociv, găsind un loc avantajos de unde să pot vedea întreaga încăpere. Mulțimea părea să se împrăștie treptat și încă nu-l văzusem pe bărbatul cu haine jerpelite; fusesem sigură că o să apară, dar începusem să mă îngrijorez că nu o va face. Cineva m-a bătut pe umăr și am tresărit, crezând că e el. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi votcă, cola și țigări, ciocolată, viteză și tartă de cireșe și bărbați cu privirea lacomă, pe care nu te poți baza... Am avut un sentiment ciudat de déjà-vu când am parcat în fața studioului. Iar era un maldăr de zdrențe împrăștiate pe scările de la intrare. Ce aveau scările mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile umanității? Dar inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare când am coborât din dubiță și m-am sprijinit de ea. A trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fost campioană la bile în anii de școală. —Jucai crichet la școală? m-a întrebat neîncrezător. —Nu, rounders 1. Aproape că se zguduia de râs. — Nu o desfac pe asta, mi-a zis, ținând încă berea în mână. O să se împrăștie peste tot. —Plicticosule. Ei bine, atunci va trebui să vii până aici să-ți iei alta, nu-i așa? A făcut un pas, aruncând cutia de bere în sus și prinzând-o la spate cu o singură mână, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că ai ieșit în seara asta, am spus. Am stat în fața casei tale douăzeci de minute. Am văzut taxiul cu care ai venit; i-am luat numărul. Cred că te-ai schimbat în grabă. Pun pariu că lucrurile tale sunt împrăștiate peste tot prin dormitor. A deschis gura, dar nu a spus nimic. Și-a trecut din nou mâinile prin păr. într-un final a spus încet: —Bine. Am fost acolo. M-a sunat. Mi-a spus că trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
durea tot corpul, iar când m-am uitat la mine goală în oglindă, am înțeles de ce. Aveam vânătăi ca niște urme de degete murdare pe toate încheieturile. încă îi mai puteam simți mâinile lui Nat strîngându-mă. Și mai multe vânătăi împrăștiate pe pulpe, iar pielea de sub un braț avea urme de dinți. Nu mă plângeam de tratament necivilizat; nici eu nu l-am lăsat nemarcat. Dar nu asta mă îngrijora. Ci felul în care a sărit scânteia, ce anume a încurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe care îl afișau amândoi; păreau să spună că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau împrăștiate pe umerii hainei. Am pus adresa și timbrul pe plic, băgându-l în cutia poștală, și am pus lista la loc în dosar. Apoi am scos-o. Ceva îmi captase atenția. Două intrări din listă erau în mod inspirat numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din ziare. - ELEFTERIE MĂCEȘ? urlă el, scos din minți, simțind că momentul dreptății urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O fată îi era agățată de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș? Să iasă în față! Înțelegând rapid situația, căci și figura lui Cârpenișteanu îi era lui bine cunoscută, copilul ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă în care își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai întâi cu pietre și pe urmă cu pământ, după care presără deasupra frunze uscate, pe care le împrăștie apoi, ca să nu rămână nici o urmă. Era totuși nemulțumit pentru că avansa greu, scosul bolova nilor prăbușiți afară, mergea anevoios. Abia aștepta să termine treaba asta, să ajungă la capătul galeriei și să se apuce el de forat. Voia din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci, se întindeau de-a curmezișul. La baza șteampului, movilițe de pietre mărunte zăceau împrăștiate de o parte și de cealaltă. Nu se putea apropia prea mult, pentru că de jur împrejur malul era acoperit cu mâl moale. Am lucrat ieri la șteamp, explică țiganul cel bătrân, n-a apucat să se usuce. Da' de Rândunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din nisipul apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era prea adâncă, abia o jumătate de palmă față de nivelul restului terenului. Îi dădu ocol și apoi se aplecă dintr-o dată, cercetând cu toată atenția locul. Iată aici ceva interesant! exclamă el entuziasmat. Câteva picături de culoare maronie se vedeau împrăștiate la unul dintre capetele scobiturii. La o privire mai superficială ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri. Pot să bag mâna în foc, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie mirosul în mașină. E de-a dreptul toxic, explică el râzând, arătând spre bocceluța pe care tocmai o făcuse. Ileana își sunase colega care deja îi aștepta la școală. După ce făcură prezentările, intrară în laboratorul de chimie al școlii. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplat ceva, orice, nu s-ar fi arătat deloc surprins. Se întoarse pe călcâie și porni încet la vale spre casă. 27 După ce Boris Godunov părăsi încăperea, Vlad Mihailovici se lăsă să cadă pe scaunul din spatele biroului. Își strânse hârtiile împrăștiate din față, așezându-le una peste alta într-un vraf pe care îl împinse la marginea mesei. Ridică de lângă scaun servieta din piele maro și o așeză pe birou. Servieta aceea era un obiect deosebit. O purta după el oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămână puțin ca să afle mai în detaliu ce are de gând basarabeanul. Renunță repede la această intenție, era mult prea periculos. Odată terminate pregătirile, oamenii lui Mihailovici nu mai aveau mare lucru de făcut. Fără îndoială că s-ar fi împrăștiat pe platou, făcându-și de lucru pe acolo, așteptând să se lase seara. Șansele să fie descoperiți creșteau foarte mult și nu merita să-și asume riscul. Trebuia să plece de acolo, să-l îndepărteze pe Simion Pop de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Întinse mâna într-un gest reflex și pipăi sticla de la geam, asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]