2,573 matches
-
trebuia să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe undeva avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan o înăbușiră. Ghinionul lui Miriam fu că, în drum spre șoseaua de centură, totodată drumul spre dealul Woodedge, care se lăuda cu una dintre cele mai romantice priveliști din ținut, se întâmplă să o ia pe High Street și să treacă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se întoarse ca să o prezinte. — Îmi înțelegeți japoneza? întrebă îngrijorat Gaston. — Înțelegem, bineînțeles. Gaston întinse mâna stângaci și strânse cu putere mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și în ce încurcătură se aflau frații și Gaston. Pe stradă, înainte, urma un șir de baruri dubioase cunoscute a fi bârlogurile huliganilor. Era un colț întunecat, în spatele gării Shinjuku, care mirosea îngrozitor a urină și unde orice zgomot era înăbușit de trenurile care treceau fără încetare. Takamori și-a dat seama că într-acolo vor să-i atragă. Tomoe s-a oprit brusc și a strigat spre doi studenți care treceau pe-acolo: — Ajuta-ți-ne, vă rog! Ticăloșii aștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se spălau pe față. Și-a dus mâna la gură și a tușit tare, ca să se audă și-n camera alăturată. Picuratul s-a oprit brusc, dar s-a auzit apoi curgând apa de la chiuvetă. Bărbatul a deschis robinetul ca să înăbușe orice alt zgomot și și-a văzut mai departe de treabă. Gaston călătorise mult și văzuse multe lucruri, dar acesta a fost cel mai șocant dintre toate. I-a pierit toată pofta să se mai spele pe față și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să ne distrăm pe undeva. — Tomoe-san, eu... Gaston se opri, se rezemă cu mâna de zid și continuă cu glas scăzut. Deseară plec din Tokyo. — Pleci din Tokyo? Unde pleci? — Nord. Era complet epuizat și făcea eforturi disperate să-și înăbușe lacrimile care-i inundau ochii. — Nord? Nu înțeleg. — La Endō. — Endō? exclamă Tomoe surprinsă. Doar nu vrei să spui că e vorba de Endō ăla?... Gaston tăcu. — Nu Endō ăla, Gaston, nu-i așa? Nu se poate! — Plec, repetă Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i zic asta În viitorul apropiat. — Ah, știu, știu, nu e treaba mea. Doar că aștept de atîția ani să organizez nunta Emmei și evident că nu am avut ocazia, dar acum pot face asta pentru tine. — Știu. Mi-am Înăbușit un sentiment dureros de vină. În fond, nu Încerca decît să fie drăguță și oare n-ar trebui să fiu mai recunoscătoare că era atît de Încîntată? — Înțeleg foarte bine. Dan e chiar aici, vorbește cu el, am zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Marcus Își freacă brațul și-i aruncă nevesti-sii o privire prefăcut rănită. Sally Își Îndreaptă atenția către Charlie Dutton. — Mai ai și alți copii? Îl Întreabă cu cel mai politicos ton de care e capabilă. Eu mă străduiesc să-mi Înăbuș un zîmbet, știind foarte bine că probabil cunoaște toate amănuntele despre viața lui Charlie. Pun pariu că și-a petrecut după-amiaza de vineri căutînd pe Google, În loc să se ocupe de lansarea noului Calden. — Nu, doar pe Finn. Și el unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În camera de zi, unde izbutește să-i inducă o stare de amorțeală punîndu-i DVD-ul cu Baby Einstein, după care se Întoarce În bucătărie și mă mîngîie pe spate În timp ce eu continui să plîng. Nu mă pot opri. Sentimentul Înăbușit de săptămîni, de luni Întregi, pare a se revărsa dintr-odată. Plîng și plîng și plîng, iar cînd lacrimile au secat și sughit puternic, Emma se așază În fața mea și ridică dintr-o sprînceană. — Se pare că aveai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbească, nu se mai auzea nimic, se lăsase o tăcere apăsătoare. Nu-mi închipuisem niciodată că e atât de greu să suporți o tăcere care te constrânge să stai într-un loc de unde ai vrea să fugi. Simțeam că mă înăbuș și că mi se face greață. Ce-i interesează pe ei cum arată pământul și soarele? mi-am zis. Ce legătură au ei cu pământul și soarele? Să le spun ceva, orice, numai să plec cât mai repede... să nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinerețe, și m-am decis să mă revolt, înainte de a fi prea târziu. Am început să zbier că nu mai rezist să stau închis în casă, că mă înăbuș. Supraveghetoarea s-a speriat și s-a dus să le spună. Urmarea a fost că m-au lăsat să vin aici. Ce și-or fi zis? N-are decât să discute cât poftește cu chiparoșii, să le explice cum e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
depărtare. Taso și Kakko puteau, în sfârșit, să-și doarmă somnul de veci în pace. Eu învățasem să omor oameni pe care nu-i cunoșteam, fără vreo remușcare și cu nepăsarea celui care crede că face dreptate, orice vinovăție fiind înăbușită sub stindardele fluturânde ale armatei. Acest scurt război împotriva orașului Oderzo a stârnit o mare tulburare în exarhat, precum și în alte locuri: în Austrasia și în Neustria, la Noricum, la Roma și la sud de Benevento. Exista teama ca Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu, m-am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în acea noapte cu luna pe jumătate și aproape am zâmbit. Plăcerea s-a terminat în clipa următoare, când am simțit o atingere ușoară pe degete. Am sărit în picioare, pentru că mi-am amintit sabia lui Nehesi și mi-am înăbușit un țipăt. O umbră mică se învârtea în cerc în jurul meu. Pasărea cânta în continuare, dar acum parcă o făcea ca să-și bată joc de bucuria pe care o simțisem o clipă mai devreme. M-am uitat cu groază cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
forțându-mă să casc gura, scuturam din cap, încercând să-l mușc, dar mă strângea prea tare, apoi am auzit cum unul din muncitori îi strigă, nu așa, Traiane, ține-l de nas, și atunci am și simțit că mă înăbuș, am închis ochii, am vrut să strig să-mi dea drumul, că taică-miu o să-l facă praf, n-am vrut să-mi deschid gura, simțeam că-mi vâjâie urechile, dar până la urmă carameaua îmi ajunsese cumva pe limbă, muncitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lemn! Du-te să cauți un extinctor! Lucas smulse o față de masă care se usca pe o frînghie, Îl Împinse la o parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și fermă, Îl rugă să facă dragoste cu ea. Lucas știa prea bine prin ce trecea ea, așa că șovăi, dar Marie Își deznodase deja cordonul halatului, lăsîndu-l să cadă pe jos, și Își apăsa buzele de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a doua explozie, și mai violentă Încă, dezintegră pur și simplu vasul, proiectînd bucăți În flăcări În toate direcțiile, pînă deasupra ei, bombardînd-o cu o ploaie de sfărîmături. Izbită, deschise gura ca să-și urle durerea, dar apa Îi năpădi gîtul, Înăbușindu-i strigătul. Se prăbuși În inconștiență. * * * Lucas Își asigurase sprijinul logistic al bazei aeronavale de la Lanvéoc-Poulmic. Un elicopter Superfrelon fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iubească atît de mult pe Christian și totodată să fie atît de profund, de senzual, de trupește bulversată de Lucas. MÎna care aluneca din nou printre coapsele ei puse capăt Întrebărilor, iar răspunsurile se topiră sub buzele iubitului ei. Îi Înăbușea strigătele de plăcere sub sărutări cînd niște lovituri repetate zgîlțîiră ușa. Uitînd de toate cele care nu Îi priveau, nici măcar nu auziseră telefoanele mobile sunînd. Era Morineau. - CÎinii au detectat urme de C4 Într-unul din depozitele de la fabrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să-ți lăsăm timp să alegi, dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol. Pe bune acum, pe cine păcălesc ? Un avocat din City care n-a mai avut vacanță de doi ani n-are cum să fie bronzat. Nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nasture ! exclamă ea. — Nu, spun, ușor vexată de expresia ei. Dar nu-i nici o problemă. O trimit înapoi la curățătorie. Doamna Farley a rămas tablou. — Chiar nu știi să coși un nasture ? Nu te-a învățat mama ta ? Îmi înăbuș un zâmbet la imaginea mamei mele cosând un nasture. — Ă, nu. Nu m-a învățat. — Pe vremea mea, spune doamna Farley, clătinând din cap, toate fetele bine educate erau învățate să coasă un nasture, să cârpească un ciorap și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am avut la mine ! mă apăr. Ce era să le zic, pește cu cartofi prăjiți ? — „Assemblé” e musaca. Iris continuă să citească de pe listă. Asta e o denumire simandicoasă pentru plăcinta ciobanului. Pot să te învăț, fără probleme. Iar păstrăvul înăbușit cu alune e destul de simplu de făcut... Coboară cu degetul pe pagină, apoi, într-un final, ridică ochii spre mine, ușor încruntată. O să te-nvăț toate felurile astea de mâncare, Samantha. Dar n-o să fie ușor. Dacă n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
felul în care fiecare îl bate pe celălalt pe spate, îi explic. Pare că, dacă vreunul dintre voi ar avea probleme, toată lumea i-ar sări imediat în ajutor, din tot sufletul. Pur și simplu, simți asta. Îl aud că-și înăbușă râsul. Adevărul ăsta e, anul trecut am primit premiul pentru Cel mai Ospitalier Sat, spune. Poți să râzi cât vrei, îi răspund. Dar în Londra nimeni nu te primește așa, cu brațele deschise. Dacă mori pe stradă, te împing pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii, să o facem să iasă pe ușă și să se suie în Porsche-ul lui Eddie. Are dreptate Eddie, o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]