13,283 matches
-
de cele mai frumoase bucureștence. O privi pătimaș, a strânse În brațe și se iubiră fără cuvinte, dar cu multe cuvinte nespuse și cu trăiri speciale, pentru care În multe milenii și În foarte multe anotimpuri, mulți oameni s-au Înălțat și foarte mulți au căzut sau chiar au murit! În altă seară de sâmbătă, Ger spuse cu o bucurie șăgalnică În ochi și cu o naturalețe de nedescris: Îmbracă-te elegant pentru că dacă Închizi ochii te duc Într-un loc
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că bătrânul murise și nu se mai găsise nimeni în sat care să-și asume rolul de succesor. Poate că nu mai rămăsese nimeni în sat. Stând pe pământul bătătorit și nelucrat de lângă seră, vedea biserica urâtă din cărămidă roșie înălțată spre cer ca un semn de exclamare la sfârșitul unei propoziții pe care, de aici, nu o putea desluși. Apoi observă că se plantase totuși ceva: un petic de grădină fusese curățat de buruieni pentru a se pune câțiva cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un pas într-o parte, în șanțul drumului, când căruța trecu pe lângă el și-și acoperi fața cu mâna, dar Roche nu-i dădu nici o atenție; ochii întunecați, crânceni nu vedeau decât drumul din fața lui, iar bustul lui mutilat se înălța între el și lumea toată ca un zid prăbușit. Charlot constată cu timpul că erau prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția celorlalți. Pe toate drumurile Franței oamenii își căutau calea spre casă venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
născută din suferință, ci o dragoste adevărată care ar fi fost în egală măsură dispusă să-l accepte pe șarlatanul Carosse așa cum îl acceptase și pe lașul Chavel. Nu-l mai interesa nimic pe lumea asta decât să reușească să înalțe între ei doi un zid indestructibil... cu orice risc, își spuse el, cu orice risc... — Știi ceva, ia-ți patul tău și umblă, zise Carosse. Aici nu mai ești deloc bine-venit. —Mademoiselle Mangeot este stăpâna casei. Să vorbească ea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar. Ceea ce spusese nu era suficient pentru a dovedi că omul este un șarlatan. Era capabil să se folosească de orice minciună pentru a obține efectul emoțional dorit. Trebuia să înalțe între ei un zid indestructibil. — Și dacă vine, o să poată confirma că ești Chavel? întrebă Thérèse. — Da. — N-o să vină, spuse Carosse nesigur. Dacă n-o să vină, am alte căi de a dovedi cine sunt. Cine e prietenul dumitale? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atunci, Voicu a început să-și cultive relațiile cu procurorii și judecătorii. Relațiile sale s-au consolidat de-a lungul timpului grație faptului că Voicu a avut mereu funcții-cheie pe lângă președintele Ion Iliescu, la început în SPP, unde a fost înălțat la gradul de general, apoi a fost consilierul acestuia, pentru ca, după epuizarea mandatelor prezidențiale, Voicu să ocupe un post de senator PSD. Până prin 2004, dacă un magistrat voia o avansare rapidă, apela la serviciile lui Voicu». Printre primii magistrați de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad câteva picături de benzină. Cineva care ar fi ascultat la ușă s-ar fi mirat, pe bună dreptate, de cât de bine se înțeleg doi oameni care vorbesc unul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gâze și lucrurile sunt abia la început, oprești uzina mirifică a suflețelului tău și adormi pe căpița asta moale deja organizată de vietăți pricepute. șase în al treilea loc: pleoapele tale sunt deschise de strălucirea unui disc mare de foc înălțat pe cer, în fața ta a crescut o pădure tânără de ste jari, e plin de ghinde pe jos, printre trunchiurile subțiri zărești căprioare ce se aleargă sprinten, auzi pentru prima oară șuieratul unei săgeți și zbârnâitul înfigerii ei în lemn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
părul tău lung te sprijini pe pătratul pe care scrie șase. împingi, cu vârful piciorului, cercul pe care scrie nu te mai juca mai departe cu elipsa pe care nu o știi încă și cu linia care sunt eu te înalți în aerul sălbatic al verii. nouă în primul loc: te plimbi cu pași ușori prin grădina suspendată a dragostei tale, dai rotocol pătratului mare cu fire de trifoi cu cinci foi, porți pe umărul drept un pui de vultur harpagornis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ta, zestrea prințului tău drag este drumul lui lung și chinuitor către grădina suspendată a dragostei tale purificate. nouă deasupra: cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, aprinde șapte constelații dintr-odată pentru a te binecuvânta, tu te bucuri, te înalți pe vârfuri, culegi steaua cea mai strălucitoare și o guști. de-acum încolo, steaua gustată de tine va fi denumită de către ceilalți stea căzătoare. casa de la țară casa mea de la țară a fost conac, apoi școală, apoi numai locuința bunicii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bucata asta de pământ, pe care stai, este plină de cârtițe și de minicerșetori murdari, negri pe obraji ca niște coșari, nu, nu aduc noroc, bucata asta de pământ se topește în lava aruncată de armata inamică, trebuie să te înalți pe vârfuri, și apoi puțin mai sus, ține-te cu mâinile de aer, mai sus, un pic mai sus, trage aer în piept, dă-l afară, trage din nou, așa, un pic mai sus, bucata asta de pământ va dura
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
odgoanele groase care strâng pieptul puiului, slăbești chingile până când el și ușorul din el, zborul din el, își fac loc afară, mai aproape de discipoli cer, de curentul cald al khamsinului, care îl poate purta către mama sa, înainte să se înalțe, puiul de liliac-cu-nas de-frunză își rupe o fâșie din aripa sa de rezervă și ți-o dăruiește, tu îi zâmbești și așezi grijuliu aripioara aceasta subțire în partea din spate a desagii-fără-fund, însoțitorii tăi se miră foarte de întâmplarea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lor de iarbă, gurița ta scoate dimineața aburi, ești minunată, faci vrăji bune, ești ultima vorbitoare de kusunda din lume, speri să aduci pe lume un copil pe care să îl înveți kusunda, te sprijini pe munții nepalului și te înalți să vezi cât mai are iubitul tău de alergat până la tine, pronunți dintr-o suflare toate cele șase vocale din kusunda, ca pe o vrajă unică, mănânci o optime de măr sălbatic, cu miezul auriu curgător, nmn. șase în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încărcate de greutatea căpăstrului galben, au ostenit, trebuie să faci ceva, cu inspirația ta găsești, ca întotdeauna, o soluție cât de cât ingenioasă, scoți, din partea ascunsă a desagiifără-fund, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză primită în dar, o îmbraci de îndată, te înalți deasupra întregului stol, de unde poți zări drumul dragostei tale, cărăușele devotate ale trăsuricii de nuiele crude de alun sunt salvate și ele. nouă în al treilea loc: cu clarviziunea ta, conduci tu însuți stolul de vrăbiuțe-soldat, semnalizezi o răsucire către
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
puternice, dar tinere, rezumă-te la a zburda și a sări coarda prin grădina suspendată a dragostei tale, în frumoasa așteptare a prințului drumurilor de colb. nouă în al doilea loc: persiști în așteptarea ta, asta îți aduce noroc. te înalți pe vârfuri, deschizi dulăpiorul cerului tău și iei de acolo un borcan cu pene de vultur harpagornis, scoți din el trei pene, care sunt vișinii pe o parte și albe pe cealaltă, le azvârli în sus deasupra mesei tale de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lucrarea in extenso a vieții noastre. nouă în primul loc: picioarele tale sunt două centrale nucleare, inima ta este o turbină hrănită de lacul de acumulare al vieții de până acum, sub fruntea ta, mine adânci de cărbuni ard și înalță în jet aburi puter nici, condensați în privirile tale agere, brațele tale sunt mori de vânt care macină planurile oștirilor dușmanilor tăi, te simți puternic, însă nu te gândești la război, ci la drumul cel mai rapid către grădina suspendată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe apele cisternei, vânează, unul câte unul, fiecare limax-vinețiu-cu-guriță-cu-dinți și fiecare mormoloc de broască-spion, până la miezul zilei apele cisternei sunt curate, regina gâștelor sălbatice moffitti îți dăruiește drept mulțumire o pereche de ciorapi din puf de gâscă sălbatică, stolul se înalță în v, tu te ocupi să termini de rezolvat problema acestei redute a oștirilor dușmanilor tăi, găurești pânza freatică alimentatoare a cisternei cu o săgeată de bronz, apoi lărgești gaura cu mâna ta dreaptă, puternică și îndemânatică, toată apa se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu adevărat cântare de laudă pre glasul al 7-lea să înălțăm. Asta întâi și numaidecât! (Își drege glasul, psalmodiază cam expeditiv) "Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție!" Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plină orice gură! HABACUC (ironic): Se poate, cum nu? S-au mai văzut de-acestea în vremile cele vechi. SISOE: Iară sfințiile voastre, dacă vreți a-mi ține tovărășie cât m-oi pregăti de cale lungă, bucuros voi fi să înălțăm împreună cântări potrivite acestui ceas cum n-a mai fost altul. PAFNUTIE: Eu n-oi putea, că trebuie să-mi umblu binecredincioșii... Face semn delor trei, care se ridică și pornesc în urma lui.) FARNACHIE: Eu am a-l găsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grasă avea grijă de noi și ne dădea să bem apă. Să se ducă pastila aia pe gât, să alunece corespunzător. Era așa, prin iunie. Anul nu-l mai știu, dar simt gustul prafului din curtea școlii. Praf care se înălța perpendicular când jucam fotbal. Tot timpul adică. Praf, deci secetă. Și de unde deducem logic mai departe și existența altor oameni prevăzători care făceau economie la apă. Undeva la stația de epurare lucrau ei. Se vorbea despre ei așa, misterios, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse, doar pentru că el singur se ridicase, de la egoism, la cel mai înalt altruism, pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]