1,310 matches
-
să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi repede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordei; pe urmă ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: -Bună ziua, om bun! -Mulțămesc dumitale, prietene! -Da’ ce faci aici? -Ia mă trudesc de
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
au clintit din hotărârea lui. A mai trăit mulți ani încă, privind linia rotunjită a golfului, în fața mării strălucitoare și a pământului surâzător. Spre a-l supune, a fost nevoie de o poruncă a zeilor. Mercur a venit să-l înșface pe îndrăzneț și, răpindu-l bucuriilor sale, l-a adus cu de-a sila în Infern, unde stânca îl aștepta gata pregătită. S-a înțeles, fără îndoială, că Sisif este eroul absurd, atât prin pasiunile, cât și prin chinul său
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vârstei tale actuale cu ochelarii de soare pentru copii, cu tot cu lentilele lor de plastic roz sau albastru. Pascal Ăjucat chiar de fiul regizorului) găsește într-o dimineață, în drum spre școală, un balon roșu agățat de un stâlp, se cațără, înșfacă minunăția roșie și își continuă drumul. În tramvai n-are însă voie să urce cu un asemenea camarad, așa că fuge pe străzi până la școală. Cam ăsta e, de fapt, tot filmul: un copil se plimbă cu un balon roșu prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
-un turn de fildeș, impactul vizual e imediat, tulburător: mâinile lui Kafka, fotografiate în gros plan, clișee încastrate în ecrane, ocupă un perete întreg. Ca și imaginile descrise în Bande à part, scrierea sa autobiografică, unde Marin Karmitz pare să înșface câte un tablou din propria viață, punându-l cititorului în față, abrupt, fără să-i judece compoziția sau personajele. Contează întotdeauna însă încadrarea, modul de a decupa realitatea. De altfel, singura școală pe care Marin Karmitz, șeful imperiului cinematografic MK2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
regularitate, ritmicitate, În existența noastră și-apoi... dispare, se Îndepărtează. Da, o spun nu puțini Înțelepți ai străzii: „norocul trebuie să-l apuci când trece pe lângă tine”! Nu, fals, am să răspund eu: nu poți să-l apuci, să-l Înșfaci dacă nu ești pregătit, demn de el! Noroc, după părerea mea dintodeauna, Înseamnă deci să fii pregătit! Și ești pregătit pentru noroc, când norocul Își pierde caracterul său de accidentalitate, de hazard, când Îți practici munca ta ca pe o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bine în comerț cu o mână dai, cu cealaltă iei. "Această senzație stranie, remarcă Th. Codreanu, a unui comercialism estetic o lasă și Istoria... manolesciană, reflex al postmodernei culturi de consum. O mână oferă "valori", "lista lui Manolescu", pe când cealaltă, (...) "înșfacă spre îngurgitare neantizantă autorii indezirabili. Așa ne explicăm nuanțarea "importanței" celor care lipsesc din scrierea manolesciană: lista negativă, făcută invizibilă, ca ucidere ritualică" (p. 19). Marea noutate însă pe care o propune în Istoria... sa N. Manolescu este canonul, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în ceafa mea. - Dar dumneavoastră, tovarășe, aveți un copil care, când intră în casă, aprinde lumânarea, își pune patru plăpumi pe el și mănâncă din cazanul în care tocmai a căzut bucătăreasa cu fundul în el, după care colega ei înșfacă polonicul senină: altul la rând? Eu nu cred că aveți nici frigiderul gol, nu cred nici că nu aveți lumină și nici că nu aveți căldură. Pentru Jenny, colega mea, frigul poate fi fatal. Ar trebui să fie recunoscătoare cui
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nu mă așteptam. Dar cînd îi vorba de viață și de moarte...fiecare pentru el. Se pornesc la drum rîzînd și eu țin aproape, între ei. Neapărat cineva trebuia să fie în spate și cineva în față. De, să-i înșface lupii pe ei, la o adică. Mare bucurie la Gavril acasă, care avea fete de măritat. Mititelul, cum este el băiet mare și a venit la noi, spuneau fetele mîngîindu-mă, pupîndu-mă și umplîn du-mă cu bunătăți. Te-au adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era liber total. Numai că amețitul nu-și dădea seama de situație. Victor s-a prostit de tot și a început să strige: Uuă, uuă, scapăăă, scapăăă, uăă. Țopăia și juca tontoroiul. Deodată sare în apă pe somn și-l înșfacă zdravăn țipînd: Trageți-mă afară, mototolilor! L-au scos cu puțin efort și fiecare dorea să-i atingă puțin monstrul. Nu vă atingeți de el ! Ia mîna, nu-l atinge! Costumul, cravata, butonii, pantofii, totul părea ieșit din mocirlă. Batista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cea mai mică intervenție se oprește și așteaptă să spui ce ai de spus. Ascultă atent și reia subiectul numai cînd ceilalți au terminat. Tocmai începuse o poveste despre un bolnav cu probleme de bilă. Pe terasă apare Mia și înșfacă vorba din zbor. Cel cu pietre, cu cele 162 de pietre! Văleu, ce a fost atunci! Ăsta (arată spre soț) s-a speriat cînd a văzut la cardiograf... Ecograf, corectează soțul. Mă rog, cardiograf, ecograf, tot una-i pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Și, mai ales, știe tot, despre alcool, despre mișcurici, despre Pămînt, despre gravitație. Mulțumesc Ție că le închei ciclul existenței! Doar că este un pic prea lung... Cînd am auzit ce crede domnul Pantalon despre mine, adică despre noi toți, înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doi balauri au trupuri de atleți desăvîrșiți, își pun proteze caraghioase în gură și-și dau singuri pumni în față ca să se frăgezească. În urletele sălii începe războiul. Se mîngîie cu niște scatoalce, cu ceva picioare la cotoare și se înșfacă la trîntă. Tari amîndoi, unul dă cu cotul și deschide robinetul la borș. Dar și celălalt știe să facă exact același lucru. Acum este borș peste tot. Se luptă care să fie deasupra, călare. Cînd este negrul, cînd este albul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au lăsat pe scaune niște tăgîrțe, iar mi-au zîmbit și au plecat să-și aducă micul dejun. Atunci capăt pe loc convingerea că nu aspectul meu de mascul feroc (sîc!) le-a adus la masa mea, ci imposibilitatea să înșfac tăgîrțele și s-o șterg englezește. Femeile revin la masă, iar zîmbesc și eu boldesc ochii cît cepele. Farfuriile lor debordau precum cornul abundenței. Pînă la venirea lor meditam admirativ. Îmi ziceam că uită-te, dom'le, au cam 30-32
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de moment a bancherului, și câte un nevolnic „cerșetor“, o gâză polenizatoare, tot animal la urma-urmei... Animalul, devenit debitor, nu știe Însă că va plăti, și capitalul Împrumutat când mușcă dintr’un fruct colorat și parfumat - reclama bancară - și când Înșfacă un smoc de iarbă ori de frunze - Împrumutul propriu-zis, negociat, adică scurmat În pământ, când e vorba de vreo „rădăcină“, dar și dobândă, adică Înmulțirea/răspândirea plantei creditoare, pentru care va mișuna kilometri, pentru a lăsa, odată cu propriile-i deșeuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
peștele ăsta pentru gura mea, Își spune rechinul făcând cale Întoarsă sau privind În altă parte. Și chiar dacă Îndrăznește să se apropie, clarificându-și astfel privirea, pățește ca măgarul lui Buridan: până să se decidă pe care peștișor să-l Înșface, bancul e departe, iar el rămâne flămând dacă nu se răzlețește vreun peștișor prostuț. Pe planeta noastră, albastră de atâta apă, un ocean În care uscatul e mai degrabă insular, avem ceva „rechini“. Cel puțin doi, Între care Europa e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să mă strecor, iute de picior înaintea lor, s-o iau la fugă direct spre casă... iar lupul? El n-are decât: oprească-se între ele! Aleagă-și ce-o pofti și ce i-o ieși mai lesne în cale! Înșface-și o stearpă bună, grasă, ori chiar berbecele, că-i mai dolofan, mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se înfrupte din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lasă-l jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile. Pune dracului mâna pe cheia aia, nu-l vezi că-i prins Încă? Dar el deja Înșfăcase un retevei de țeavă sănătoasă de doi țoli și izbea ca scos din minți În cabină și-n aripile roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui voinică, amintindu-și ororile, fără seamăn făcute acolo, la Hangu, cu o sălbăticie greu de închipuit. „.. Unde, oare, a încăput în mine atâta cruzime... o cruzime, de care nu m-ași fi crezut niciodată în stare..?!”... .. După ce i-a înșfăcat pe toți milițienii la rând, în cămașă și izmene, din patul călduț, de lângă neveste, i-a executat... iar capetele cu chipiu cu tot rânjeau, înfipte în gardul postului de miliție, în flăcări până la cer. Era o imagine sinistră.. ca în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alături de Slava vieții viitoare”. Și în alte forme se substituiau persoane însă fără voia celor în cauză, milițienii. Analfabeți, școlarizați la iuțeală de partid, încercau să silabisească numele, dar nereușind, pronunțau unul inventat, stârnind zâmbete reținute; pentru că nimeni nu răspundea, înșfăcau primul deținut. Orice protest era zadarnic. Te-ar fi putut costa viața. Așa că ziceai: „Doamne, iartă-l și iartă-mă și pe mine!”. La dubă, verificarea ieșea corectă: câți inși pe listă, atâția în dubă. Dar după identificarea făcută în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Pașii noștri, obosiți, târâți, scurți și poticniți păreau un râu în agonia curgerii lui; pașii milițienilor, stridenți, cu clănțănit de plachiuri și potcoave, ca un lătrat de câine întărâtat spre turbare, îți strecurau în inimă teama imediată de a fi înșfăcat și rupt în bucăți. Am fost opriți câteva minute. Ni s-a comandat să ne întoarcem cu fața la perete, cu mâinile sus și ni s-a făcut o percheziție sumară. Când ne-au întors, în fața noastră apăruseră lângă milițieni șase deținuți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
măi proștilor? Noi suntem proști? Tu ești prost! Nu vezi cum ni se înțepenesc mâinile când le ducem la gură?, i-a replicat cel de lângă el. Ia și tu, să vezi poți să mănânci?. Lui Ițic îi lăsa gura apă, înșfăcând și el bucata de friptură, i-a înțepenit mâna și a început să urle mai tare decât toți ceilalți. Vezi, eu sunt prost sau tu? Ițic se retrase lângă perete, închise ochii, se gândi puțin, apoi spuse vecinului: Măi, ia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nemaiauzind vaietele disperate, și a dat seama că ceva nu este în regulă și deschizând ușa și văzând ospățul bucuriei, a întrebat: Cine v-a învățat? Ițic! Ițic! , au răspuns cu toții, bucuroși și recunoscători față de binefăcătorul lor. Atunci dracul îl înșfacă pe Ițic și-l azvârli afară: Cum de am greșit și te-am băgat în camera de suplicii a creștinilor? Treci la jidanii tăi! Deschizând altă ușă, îl azvârli pe Ițic acolo. Și aici era același supliciu ca în camera
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca valahii să fie un singur trup pe un singur pământ. Valurile de ceață erau oi risipite, fără păstor, pe care lupii în haite negre le alergau și le sfârtecau... și iarăși se strângeau sângerânde. Urmează Ploieștii!, anunță conductorul. Am înșfăcat desagii, aduși de fratele Alexandru la Galda, în care se aflau câteva resturi de îmbrăcăminte. Cei doi tineri nu se mai vedeau pe culoar. Mulți camarazi de suferință, printre alți călători, se pregăteau să coboare, Ilie Țintă, Gheorghe Dragon, Tache
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine vom hotărî împreună ce-i de făcut, și tu nu ai nici un rol. Și dacă o mai lungești mult pe-aici, ai să faci insolație. În timp ce vorbeam, deveneam conștient de redeșteptarea vechiului, familiarului simț de posesivitate, dorința de a înșfăca și de a reține, care nu se manifestase în gândurile mele mai recente legate de Lizzie. Poate că fusese un miracol, sau poate mai curând o lipsă de imaginație, acea „idee abstractă“ de care mă acuzase ea. Asemenea reflecție nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai târziu. N-aș putea s-o văd o clipă pe Mary, înainte să plec? — Nu-i acasă. Presupun că a ieșit după cumpărături. Poate că se întoarce în curând? Mi-ar plăcea s-o văd. — Nu-i acasă! Ben înșfacă plicul și invitația de pe pat și le zvârli pe jos. Apoi deschise larg ușa, trântind-o de perete. Stătea între ușă și mine, și a urmat un moment penibil. S-a dat un pas îndărăt, iar eu am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]