1,815 matches
-
solitare și pline de întrebări. Micșa Ana-Rebeca, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Ramna - Caraș-Severin profesor coordonator Almăjan Gabriela O altă dimensiune (povestire SF) Într-o seară, stăteam pe pat și, deodată, un portal se deschise. O lumină purpurie îmi înțepă ochii. Eram uimită; nu puteam înțelege ce se întâmplă. Am atins cu mâna și am văzut că trece prin portal; am simțit o energie ciudată; asta m-a făcut să vreau să explorez spațiul de dincolo de această misterioasă poartă. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii au început să o usture, obrajii să o înțepe în timp ce lacrimi dureroase îi zdruncinau tot sufletul. De ce asta, de ce acum? Oare nu auzise bine? Nu putea să glumească cu așa ceva, pentru ce ar face-o, cu ce l ar satisface dezorientarea i umbra chinuitoare de pe chipul ei? Se uită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajuns și acolo, bată-i norocul să-i bată! Copilul tace. Ho! Ho! Soarele și-a arătat fața când Ion și familia au început încă o zi grea de muncă pe câmpul galben, secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un pictor al imaginației. În mintea mea am pictat cu multă măiestrie și efort aș putea spune, tabloul ,, Dorințele mele” și apoi, l-am descris cu ușurință pe o foaie. Mă uitam la foaia albă cum era vătămată de propoziții, înțepată cu pixul la scrierea expresiilor. Mă uitam încă uimită la ea și-mi dădeam seama ca acea foaie este o mină. Dar nu o mina obișnuită. O mina în care nestematele erau cuvintele și propozițiile mele, iar aurul era talentul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
serveau și cei câțiva nefericiți care n-apucaseră să fugă la țară dintre zidurile orașului n-au mai fost așa de norocoși. Ei au simțit cuțitul din plin și mulți au urlat de parcă i-ar fi omorât. Țipetele lor au înțepat văzduhul toată dimineața, dar au încetat în jurul prânzului. Ziua s-a făcut nemilos de fierbinte. Nu se simțea nici o adiere de vânt și nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul era umed și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ac de siguranță, s-a pus apoi în fața mea, mi-a luat decorația din mână, s-a aplecat și mi-a prins-o de vestă, în partea stângă, deasupra inimii, nu reușea să închidă acul de siguranță, m-a și înțepat puțin, însă nu m-a durut deloc, în timp ce se chinuia cu acul, am văzut că are o chelie cam cât o jumătate de palmă, pe care până atunci n-o observasem, după ce a reușit să închidă acul, mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că mai bine să-l jupuim, blănița lui ar arăta exact ca un scalp minuscul, însă nici Puiu n-avea un cuțit ca lumea, n-aveam nici unul la noi nici măcar jumătatea unei lame de ras, am fi putut să-l înțepăm cu acul de la vârful unui gogoloi de hârtie, Puiu a și scos unul, mi l-a întins, spunându-mi s-o fac eu, dar atunci s-a auzit strigătul lui Prodan, n-am înțeles ce anume strigă, pentru că era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-a așezat peste bulgărele de noroi, a scos pe urmă acul cel mare din mosor, mi l-a pus în mână și mi-a spus c-ar mai fi acum nevoie numai de-un pic de sânge, să-mi înțep cu acul policarul și să las să picure trei stropi de sânge peste firul de păr. Acul era atât de ascuțit, încât nici n-am simțit împunsătura, nu m-a durut decât când am scos acul și au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o primisem de la bunicu’, de ziua mea, cu o mână am deschis acul de siguranță și mi-am prins decorația în piept, deasupra inimii, acolo unde mi-o prinsese odată și bunicul, când am încercat să închid acul, m-am înțepat un pic, dar nu mi-a păsat. De cum s-a îndreptat de spate, mama a și observat decorația, știam c-o să-mi spună s-o dau jos dar, înainte să poată deschide, lângă noi s-a oprit o femeie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a degetului mijlociu. Înțepături, identice cu acelea de pe degetele lui Gildas și Yves. - Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cursul gîndurilor. - Vorbiți-mi despre apelul telefonic al lui Gildas la castel În noaptea În care a murit, la ora 1:30, ca să fiu mai precis. Rezultatul se dovedi eficace - Marie, care afla abia atunci informația, tresări de parcă ar fi Înțepat-o o muscă. Arthus reacționă și el, deși mai discret, dar nu-și pierdu cumpătul și se arătă Încă și mai categoric. - Eu am fost cel care a răspuns la telefon. Gildas era beat și atît de incoerent Încît n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În mașina Méhari, legată cu cătușe de mînerul portierei, Gwen clănțănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea ar ieși peisaj. Îl fixa aproape cu exaltare. - Dă-mi mîna! - MÎna mea? E cumva o cerere oficială? Autoritară, Îl apucă de mînă și, fără preambul, cu un gest neașteptat și rapid, scoase un ac cu gămălie și-l Înțepă În deget. - Au! Ce te-a apucat? - Am descoperit explicația Înțepăturilor! Psihiatrul Își viola victimele după ce le făcea să Înghită un calmant de tip Mésadrol! Și a fost arestat din pricina unor coincidențe: victimele aveau toate urme de Înțepături pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare, arătând spre mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura în fața telefonului, împreună cu un șervețel de cocktail. Îmi vine să râd - doar că simt că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage. Urmează o pauză stânjenitoare. — Păi, ce să zic... Lorraine ia mobilul lui Daniel și-l aruncă în geantă. La mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un licăr de Încîntare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci cînd te mușcă un cîine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decît să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atît de oribile. Sau, mă rog, cum a zis ea. Și nu e un prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
durează mult ! Terminăm imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe un picior pe celălalt. — Dar, Emma, sînt... niște cifre foarte importante. Trebuie neapărat... să le vezi... — Emma. La auzul glasului lui Jack Harper, tresar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. Se apleacă spre mine confidențial. Poate c-ar trebui totuși să te duci să vezi ce e cu cifrele alea. Mă uit la el preț de cîteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvînt, și simt că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lifturi și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcîndu-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprînceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gîndești, zic, ridicînd mîndră din bărbie. Dar te Înșeli. — Mă Înșel ? — Da ! Ești... eronat. — Eronat ? Mă privește cu aerul că mai are puțin și izbucnește În rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ocupat. O sun iute pe Lissy pe mobil, dar Îl are Închis. O, fuck. Nu putem să stăm aici În stradă toată noaptea. — Emma, spune Jack prudent. Nu vrei să fac o rezervare la... — Nu ! sar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. N-am să-l las să facă nici o rezervare. Am zis că seara asta o voi organiza eu, și asta am să fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărîre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai blînd: CÎteodată, se simte neiubită. CÎteodată, simte că nu va avea niciodată parte de aprobarea și aprecierea persoanelor care contează cel mai mult pentru ea. Mă uit la chipul lui cald și serios de pe ecran și simt că mă Înțeapă ușor ochii. — Dar e curajoasă și bună la suflet și ia viața În piept... Clatină din cap ca În transă și zîmbește spre moderator. Îmi... cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. Cred că m-am lăsat ușor dus de val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
perfect s-a dovedit a fi doar un tip cinic, care nu voia decît să se folosească de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se plângea de fumul grătarelor. Îi Înțepa ochii. Dar, de fapt, nu putea Îndura scenele de torturare a homarilor. Când ne găseam În Hampshire și vedea salamandre pe drum, le culegea și le depunea În locuri diferite. Îi atrăgeam atenția: - S‑ar putea să nu dorească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În vreme ce aruncam la gunoi tava am avut certitudinea că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr, nasul coroiat și gura întredeschisă. Nu m-am interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prea strâmt, ba că șlapii sunt prea albaștri, ba că lanterna subacvatică n-o să-mi fie de nici un folos și altele asemenea. Nici nu e de mirare că am ridicat vocea de câteva ori, ceea ce a făcut-o să plece înțepată de lângă mine și să se smiorcăie un pic în timp ce se uita pe geam. Știam că nu e decât o schemă, pentru că se întorcea proaspătă și înviorată după cinci minute și iar începea să mă sâcâie. Lacrimile erau mijlocul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care se găseau lângă oglindă erau de o simplitate spartană. Pun pariu că Violet folosea loțiune demachiantă Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult îmi păsa și aveam grijă de ea. —Un pic. O să-mi mai dau cu niște cremă TCP2 după. Drăguț din partea ta că ai venit să vezi ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]