1,381 matches
-
stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în sine. Putea fi oricine altcineva acolo sus. încercase să ia totul în glumă. Să râdă singur de aspectul de mumie pe care îl avea, bandajat de sus până jos și înțepenit în pat. Vorbise pe un ton liniștitor, aproape glumeț, cu Bobo și cu domnul Scarlat, dar mai cu seamă cu Anda, care apăruse la spital într-o vizită-fulger, vaporoasă și parfumată. îi povestise pe scurt nefericita întâmplare, încercând să minimalizeze
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bobo nu știa pe cine ura mai mult: pe Edi, pe Clara, sau pe sine, handicapat și incapabil de luptă cum era. Se aștepta la orice reacție din partea Clarei, dar ceea ce rosti ea cu un glas răgușit, aproape de nerecunoscut, îl înțepeni în poziția lui caraghioasă, gârbovit asupra rucsacului, gata parcă să intre cu totul în el: — Ce-i cu schița aia de portret de pe scaun, Bobo? Bobo se ridică cu greutate și se întoarse cu fața spre ea, pri vind-o mut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai atunci, doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua să se prăbușească un puhoi de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își spuse că fetelor li s-a făcut rău, se gândi chiar să dea fuga la supermarket
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
duminică îndepărtată și de compunerea pe care o scrisese. Deschise cu băgare de seamă geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea din mâini, în gol, de parcă ar fi mânuit un volan nevăzut, în încercarea vană de a porni vehiculul înțepenit la sol. Până la urmă, mâinile i se opriră fericite, în buzunarul scaunului din față, de unde extraseră un pliant cu instrucțiuni pentru situații de urgență, și ochii i se repeziră să înfulece detaliile salvatoare - la o adică. Pe mâinile lui păroase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
greșit! răbufni Bobo încruntat, ridicân du-se de pe taburet și apropiindu-se de ea. Spune-mi, Cclara: de ce-ai venit aici? Să mă vezi pe mine sau să mă întrebi dde Edi? Ce cauți aici, la urma urmelor?! Clara înțepeni în fața lui, lividă. — E foarte complicat, Bobo, crede-mă, murmură ea, făcând instinctiv un pas înapoi. Nici nu știu cum să ți explic prea bine... Am o problemă de dislocare... Se uită la el clătinându-se nesigură pe picioare, gata să cadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și spre bucuria mea am văzut una dintre cele mai rare și mai frumoase păsări ale regatului - mătăsarul - hrănindu-se voioasă cu fructele unui copac de acolo. A fost, din păcate, doar o minoră răzbunare poetică. Cei mai mulți dintre noi rămânem Înțepeniți În medieval, la distanță, și impunându-ne această distanță, față de ceea ce nu putem nici poseda nici controla pe deplin, față de ceea ce nu putem vedea sau Înțelege. La fel cum cea mai mare parte a literaturii științifico-fantastice a decretat că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați eficienți și harnice femei se amestecară, lărmuind, printre combine întârziate, ce înțepeneau brusc, spre disperarea de paradă a asistenței. Tractoare capricioase, mai încăpățânate decât catârii de stepă și decât cămilele bactriene, cele roșcate la păr, adăstau în brazdă nouă, să se termine seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și la Daniel Mărăcinescu Și când au ajuns sondorii la gura nișei, s-au arătat și minerii Enea Căpută și Daniel Mărăcinescu, neștiutori și fără de păs, iar eu, știind ce știam, am simțit frică mare iar tălpile mi s-au înțepenit și fluierele picioarelor mi s-au muiat De aceea, strigând: fraților, s-a dărâmat galeria și suntem amenințați de apă, fără putința de a lupta cu ea Atunci Daniel Mărăcinescu, prin vuietul care vuia în mina cea dușmănoasă, a propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără să iau seama și când am apăsat cu degetele în pulpa piciorului să văd dacă nu e congelată, am simțit carnea fierbinte și dureroasă și parcă înțepenind Așa că m-am urcat încetișor pe scară să mă încălzesc și ajungând la geamblac, am pipăit, nimerindu-l pe Pamfil Duran, care se trăsese să viețuiască în vizuina cugetului său, ca ariciul în bârlogaș și scuturându-l ușurel i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne dureau de acea lumină vie Zicând: da, suntem în viață, toți, toți, toți, toți, toți! Că atunci când nici nu ne gândeam, oamenii de afară, care luptaseră atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu grijă, ca și cum am fi fost de sticlă, așa înțepeniserăm de tare și așa slăbiserăm în energie și în putere Atunci, salvatorii ne-au luat de braț pe câte unul, Ali Străilaș fiind primul cel condus de brațe, iar după el, Pamfil Duran și așa, rând, pe rând Și pătimind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de profund ca un ac cu gămălie băgat în abdomenul unui fluture prins și fixat într-un insectar, abia pâlpâind din aripi și gâlgâind de sângele din rană... Printr-o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii din secolul trecut, rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir îi fu imposibil să-și reașeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
boule! Pârvu nu râde, doar zâmbește, nu-l sperie țipătul meu. Ne privește pe rând, deschide gura, probabil vrea să spună ceva, se răzgândește, coboară privirea În podele. Leac e acum În spatele lui, face nod după nod, icnește. Andreea a Înțepenit cu lumânările În mână, poate vrea s-o ajut. Fac doi pași, Andreea Începe și ea să se miște În direcția senatorului, se răzgândește apoi, se Întoarce spre mine: Ține astea, Îmi spune, eu rămân cu lumânările În mână, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe un câmp de luptă. "Cui dracu folosesc rahaturile astea regulamentare, care mai mult prostesc recrutul? Nimeni și nimic nu te poate pregăti să ucizi alți oameni decât frontul." Un gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest ce și-l dorise energic, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cinstiți-vă unul pe celălalt cu trupul și sufletul iar în tot ceea ce faceți să mergeți întotdeauna pe drumul lucrărilor lui Dumnezeu. Interiorul impozantei vile, locul de desfășurare a petrecerii, întâmpină numeroșii invitați luminat a giorno. Firește, cu storurile bine înțepenite pe rama geamurilor, ca să nu se vadă afară. Chiar de la intrare, imense coșuri de răchită pline cu admirabile buchete de flori întâmpină vesel invitații. Pe micul podium amenajat in salonul cel mare al casei, lipsit de mobile, instrumentiștii, în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu foarte îndepărtată, va deveni sclavul acestui "medicament", pe care odată, demult, îl considerase doar un moft supus capriciilor lui. Își șterge obrazul cu batista, stăruind cu ochii întunecați asupra celor doi aflați pe ringul de dans. Surprinzându-i privirea, înțepenită pe ea cu fixitatea celor obsedați de o idee, numai a lor, Smaranda simte un fior scurt și neplăcut iar degetele subțiri încep să-i tremure ușor ca niște lăstari tineri sub adierea vântului. Cu un gest tandru, Marius o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
turul pantalonilor de zăpadă. Scuipă chiștocul țigării și înjură cu năduf în timp ce își îndeasă mai bine căciula pe cap: Cum măsa-n cur a picat măgăreața asta pe noi? Ofițerul politic ne iubește tare, spune Romulus ironic, în timp ce coase cu degete înțepenite de ger un nasture la cojocul scurt, până în talie, pe care-l poartă peste uniformă. Băgal-a-ș în mă-sa de bou! De ce nu a venit cu noi să vadă cum e? Ei, nu se poate...ce ne-am face dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe cititorul statisticilor: acela care cumpără cărțile, iar dacă le citește sau nu, asta pare să nu conteze decât pentru punga negustorului de cărți, adică a editorului. De fapt e mai complicat... Mai ales în ultimul timp, acest cititor a înțepenit cu sticla de bere în fața televizorului; acolo își formează gustul literar din ce în ce mai lamentabil, acolo așteaptă, ca și noi toți, fără să-și dea seama în ce măsură contribuie și el, așteaptă sfârșitul literaturii. Ultimul roman al lui Robbe-Grillet a fost primit ca
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
ți-am distrus <opera>. Cu ironie, care i se lăbărțase peste chip ca o mască hidoasă. Mă holbai la ea câteva clipe lungi, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Masca se întinse spre urechi și-i desfăcu un rânjet care înțepeni sfidător, desfigurând și mai tare ceea ce știam eu că e Matilda. Sării în picioare și, fulgerător, sub arcul loviturii pe care i-o dădui, ea căzu pe covor cu o expresie de uluire totală și cu privirea licărind de o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când îl zării, fruntea îmi rămase ea sus, și nepăsarea nu se stinse, dar după câteva clipe când ne privirăm în ochi simții cum spinarea, fără voia mea și în ciuda nepăsării, e săgetată de un fulger rece care mi-o înțepeni ca odinioară la mine în odaie când mă vizitase prima oară Matilda și mă fascinase. ... Sau mai cumplit, o senzație de coșmar... în adolescența mea toți cunoșteam o familie umilă din cartierul nostru, doi bătrâni (și dacă vreți puteți foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mițoasă. "Eu", zise. Mă uitai mai aproape. Nu era ea. "Și cine sânt ceilalți?" "De la șantier, zise. Eram într-o excursie", și, firesc, întoarse fila. Firesc?! Mă ridicai și tot atât de firesc îmi ridicai brațele în sus și îmi întinsei oasele înțepenite de atâta ședere. O luai apoi, adică nu, mă repezii, dar fără grabă, spre ieșire. Mă însoți până jos la poartă. "Sărut mîna", îi spusei, însă nu putui să-i ating degetele, mă agățai instinctiv de grilaj, căutând un adăpost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]