2,060 matches
-
căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-am terminat! urmă dânsul după ce-și mai potrivi și frizura, așa ca un cârlionț
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe urmă un moment în doi. Se vede că te protejează Eugenia, de l-a cuprins atâta energie! Tânărul Herdelea nu scoase nici un cuvânt, ci numai ascultase cu entuziasm. Degeaba, s-a născut în zodia norocului, își zicea în gând, încîntat. Și la masă a mâncat cu poftă, iar la urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cântat Lunga-i drumul Clujului și a stârnit ovațiile tuturor. Până și Miron l-a felicitat, în vreme ce Nadina, care obișnuia să strâmbe din nas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căpitanului întovărășit de vijelioase bătăi din pinteni: ― Coniță, mai fie-vă milă și de noi ăștia care... Nadina părăsi pe Brumaru și trecu în brațele căpitanului, ciripind: ― Domnul are dreptate... Tu așteaptă, Raul! Să te mulțumești cu sfîrșitul!... Căpitanul Grădinaru, încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. Titu Herdelea văzu pe Brumaru rămas în mijlocul holului, cu ochii după perechea ce dispărea. Zâmbi în sine satisfăcut că și Raul o fi pățit ca dânsul sau ceva similar și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbută și amoroasă. Tot descosîndu-l cum a petrecut la țară și neascultîndu-l cu atenție, ceea ce pe el îl cam jignea, se pomeni deodată că-i zice foarte încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-a vorbit despre dumneata... Ce fată, domnu' Titu! Nici nu-ți închipui dumneata... Numai Mimișor a mea a mai fost ca ea, cuminte, și frumoasă, și deșteaptă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță?... Eu am aranjat-o. Vreau să te simți la mine ca acasă și să nu-ți lipsească nimica, să nu regreți că... Tăcu. Știa că Grigore știe cât n-a iubit-o ea pe Nadina și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând peste rafturile din fund. ― Ce să-ți dau pentru părintelui, Antonel? întrebă Busuioc surâzător. ― Să-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat că și-a adus aminte. ― Bani ai, ori să...? ― Am, uite-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în palmă. Doamna Dragoș a picat adineaori de la Pitești unde fusese să-și vadă soțul întemnițat. Până la Costești a venit cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deși n-aș înlătura posibilitatea întâlnirii cu câteva mari pungi amigdaloidale când și când. ― Ne vom deplasa cu băgare de seamă. Kane raportă distanța cu timpul necesar. ― Oricum, e destul de aproape să mergem pe jos. ― Mm... mda, făcu Lambert, aparent încântată. N-o să fiu atât de nesăbuită să mai mișc nava din loc. O coborâre directă de pe orbită pe planetă e floare la ureche pe lângă un salt sol-sol pe furtuna asta! ― O.K. Acum știm pe ce vom merge. Să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe tema asta !”, mă gîndeam eu în timp ce semnam tot felul de hîrtii legate de această cerere. „Ei poftim, ce caută manelele în Enciclopedia Britanică ?”, s-a revoltat cineva. „Iar ne facem de rîs !”, a pufnit altcineva cînd i-am povestit, încîntat, despre viitorul articol. „Asta nu e muzica noastră”, a mai adăugat, revoltată, persoana. „Dar a cui ?”, m-am interesat eu, naiv. „A țiganilor parveniți !”, a venit prompt răspunsul. Deci așa, nici măcar a „țiganilor” în general, ci doar a unei categorii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mers ? îl întreb eu pe S., un tînăr antropolog francez care a venit la muzeu pentru a se documenta pentru teza sa. O teză despre Muzeul Țăranului Român, instituție culturală post-comunistă etc. — Bine, foarte bine ! răspunde el, cel puțin aparent încîntat. — Ai reușit să termini ce ți-ai propus ? îl mai întreb eu, politicos, cît să mi arăt solicitudinea. — Mda..., răspunde el în doi peri. — Adică, ce n-a mers ? — Pe mine mă interesa, de fapt, ce se întîmplă la ora
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce fac trimitere unul la celălalt: fără criză nu putem vorbi de filosofie. Prin urmare, este vorba de un fenomen tranzitoriu al adolescenței, sau al condiției aceluia care a ajuns la sfârșitul unui ciclu al vieții și care se oprește, încântat să contemple sensul pe care-l întrevede îndărătul aparențelor? Personajul Callicles din dialogul platonic Gorgias, pledează pentru prima poziție. De cealaltă parte se află Hegel care spune că filosofia este asemenea unei păsări de noapte: apare după apusul soarelui. În
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în ultima lună, care îi spune: ― Jack, iar ai să te turburi... În timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care îmi strânse mâna cu căldură și mă mîngîe pefrunte, privindu-mă lung. I-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic: ― Încântat să vă cunosc, mr. Sen. ― Alln, ai întrecut măsura lucrind. de aceea si căzut bolnav, mă consolă inginerul. Să n-ai nici o grijă, am aranjat eu totul Vedeam că e stânjenit de Harold și că mi-ar fi spus mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De aceea sunteți albi... A pronunțat cuvântul "alb" cu oarecare invidie și melancolie, uitîndu-și fără voie câteva clipe mai mult privirea pe brațul meu, așa cum se rezemase de masă, jumătate goi în bluza de lucru. Am fost și surprins, și încîntat ghicind invidia aceasta, dar zadarnic încercam să continuu conversația. Maitreyi și-a sfârșit ceaiul ascultîndu-ne, pe mine și pe inginer, și aprobîndu-mă de câte ori o întrebam direct. Nu vorbeam aproape niciodată împreună. O zăream tre-cînd pe coridor, o auzeam cântând, știam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să renunț de mult la majoritatea cumpărăturilor europene. Câteva zile după devastarea cartierului sikh, mă vizitează Harold. Ghicisem; venise pentru un împrumut, de data asta mare, o sută de rupii. Aveam banii la "Chattered Bank" și i-am dat cecul, încîntat că-l pot servi (bietul băiat nu-și plătise chiria de trei luni și nu mai avea ee să mai mănânce până la leafă), dar în același timp înfuriat că ajut un dușman al Indiei. Ajunsesem aproape șovinist și, după ce Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
excelent dansator, care o curtase când va și care n-a vrut s-o creadă când i-a spus că era fecioară. Prietenul acela, brutal sau neîndemînatec, o făcuse să se dezguste definitiv de apropierea carnală a bărbaților. Era chiar încîntată că viața pe care și-o pregătea o va împiedeca să iubească și să fie iubită. Ajunsese să creadă că orice bărbat e o brută, un porc sau un imbecil," și că singurii masculi care merită vreo considerație sunt cei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea cum se privesc unii pe alții, încîntați și totuși neliniștiți, căci nu prea înțelegeau ce li se întîmplă, până când, iarăși fără ca nimic să fi pregătit acest gest, Ieronim ridicase amândouă brațele în sus, făcîndu-le semn să tacă, și începuse să danseze, cântând în surdină o melodie pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seamă mirosurile amestecate, totul găsindu-l numai o excitantă aventură. Totul deschizându-i perspective (îți mărturisise) pentru o viață nouă. Astfel că, fără să mai țină seama de sfaturile tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de muced pe care îl remarcase. Ce pretenții să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-o spună de două ori. Papa întinde brațul și Yvonne aleargă pe piciorușele ei subțiri și i se cuibărește la subțioară. De acolo privește sfidător ciucurii de cristal ai lămpii, Apollo cel de bronz și tot restul salonului. Respiră încântată mirosul liniștitor și simte, uimitor de sigur și uimitor de clar pentru micuța ei minte, că ea (ea, și nu Muti) este pentru Papa cea mai importantă persoană. — Da, să se fi făcut reforma mai din vreme, îndrăznesc să avansez
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în urmă se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar și eu gândul pericolului, pământul s-a zguduit de un zgomot asurzitor ! Tot nu am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
combinația de lumini și mai ales construcții de piatră (case sau biserici) luminate savant. De Crăciun însă, cum ți-am scris, a fost cea mai mare splendoare, căci aici Crăciunul are o mare importanță. Era splendid, și noi teribil de încântați, Tudor tocmai aflase vestea angajării lui definitive. Acum e perioada soldurilor și e o minune să vezi cum în tot orașul magazinele se întrec să ofere îmbrăcăminte și încălțăminte frumoasă, la prețuri derizorii. Mi-am luat două bluze și o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de bucureștean i se Înmoaie și aproape că se bucură cînd i se adresează cu „fecior“. Îl văd pe ofițer cum pierde teren și În cele din urmă promite că-mi dă drumul să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oi fi agent! Și vrei să ne bagi prostii În cap. Hă-hă-hă. — Ei, știe că ascultă Vocea Americii, se aude din spate. Și io ascult uneori... Medicul În vîrstă stă și privește calm ce-a reușit să facă. Nu pare Încîntat, nu pare să vrea să mai spună ceva, se Întoarce senin spre televizor și urmărește imaginile din studio. Se fac apeluri la populația civilă și la gărzile patriotice, să nu mai acționeze individual, ci doar sub coordonarea armatei, pentru a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să crape de atâta băutură, năpârca! Oh, numai de s-ar îndura odată să crape! — De câte ori te duci la ea, te umpli de nervi. Absolut de fiecare dată. — Tu mă umpli de nervi. Te detestă. — Foarte bine, știu. Și pari încântată. — Nu. — Ești geloasă pe ea. — Nu. — Îți spui că ești mai bună ca noi toți. — Numai din anumite puncte de vedere. — Numai din anumite puncte de vedere! Oh, Dumnezeule! — Nu fac decât să răspund remarcilor tale idioate. Te rog, calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de avantajul câștigat. Pocnindu-și degetele, fără zgomot, i se adresă lui Brian: — Aud că a sosit profesorul Rozanov. — Da? făcu Brian. Hip, hip, ura! — George va fi foarte mulțumit, nu-i așa? întrebă Gabriel care tocmai reintrase în cameră. Încântat, răspunse Stella. — Ți-am aranjat narcisele în cameră, adăugă Gabriel. — Și o să stea mult? — O, nu cred, interveni Gabriel repede, văzând că Brian dă să deschidă gura. — Cineva spunea că are de gând să rămână... Undeva, afară, izbucniră lătrăturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau dezamăgită sau... și totuși ce drept avea ea? Dar ce să însemne această cerere? — Îmi pare rău. Îmi dau seama că e ceva ce n-ai dori să faci. — Ba da, răspunse Alex cu hotărâre. Doresc, aș fi absolut încântată să închiriez Papucul... pentru uzul dumitale... — Poate că vrei să te mai gândești. M-am gândit. Aș fi, într-adevăr, bucuroasă. — Mi-am spus că s-ar putea să fie ocupat de altcineva. — Nu, nu, casa e goală. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]