1,349 matches
-
cei doi paji se mai liniștiră. Ieșiseră deja și chemau slugile și caii, când un glas strigă din spate: — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Cineva îl căuta în curtea largă, întunecată. Pe cer plutea un corn de lună. — Aici sunt. Hideyoshi încălecase deja. Recunoscând sunetul unui plesnet pe șa, Takigawa Kazumasu alergă la el. — Ce este? întrebă Hideyoshi, cu o privire ca aceea pe care un senior i-ar fi adresat-o vasalului său. Takigawa răspunse: — Pesemne că v-ați supărat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii săi și de vreo treizeci de călăreți. În acel moment, ar fi putut suna din corn, dar împrejurările interziceau folosirea semnalelor sonore sau a torțelor. Yahei primise evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, în completă dezordine. Era Ora Berbecului. Nu trecuseră nici două ore între sosirea primului mesager și plecarea lui Hideyoshi. În acel răstimp, Hideyoshi preschimbase o înfrângere din partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai era în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii care păziseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și nimeni nu se simțea liniștit fără sprijinul camarazilor. Apoi, începu să circule un zvon ce suna a adevăr: — Maeda Inuchiyo a trecut de partea lui Hideyoshi! În acel moment, ofițerii clanului Shibata nu-și mai putură controla trupele. Katsuie încălecă, în sfârșit. Călărind prin zona Kitsunezaka, îi certă personal pe soldații din taberele separate. Părea să fi ajuns la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hidetsugu propriul său cal, Kaheyu își înfipse stindardul în pământ și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi, în sfârșit, ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal, dar, înainte de a apuca să încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi calul! Alergând deznădăjduit prin vâltoarea luptei, Hidetsugu zărise un războinic călare care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în dimineața aceea, norii se risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei pentru acea perioadă a anului. Hideyoshi îl luă ca pe un semn de bun augur și, urându-și sieși succes, încălecă și ieși din tabăra de la Nawabu. Îl însoțeau doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, în sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi își luase precauția de a ascunde un grup de soldați printre stufărișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Imaginația nu-i era cine știe cât de debordantă, dar nu e nevoie să râdem de regimentele de negri, priapici și rânjitori, sau de don juanii latino, care veneau spre ea călărind poneii înspumați pentru polo și care descălecau doar pentru a încăleca din nou... pe Carol. Cum se jucau degetele alea! Și cum se descoperea Carol pe sine; harta propriilor zone erogene era cartografiată milimetru cu milimetru. Ce ciudat că Dan, cu mâinile-i stângace, nu se obosise vreodată să descopere locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți globul rece, acoperit de o materie vâscoasă, împins de niște unghii ascuțite în orificiul său anal. Carol îl încălecase, punându-și pieptul pe spatele său pentru o clipă, apoi se retrăsese lent, sânii ei mângâindu-i șira spinării, după care își ghidă cu delicatețe penisul înăuntrul lui. Iar asta nu e o situație care să funcționeze după principiul „spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe când rătăcea prin împrejurimile Parisului, a văzut, la un momentdat ,în marginea unei păduri, legat de un copac, un cal minunat de frumos cu tot echipamentul și purtând în șa o armură completă de cavaler. Rinaldo îmbracă armura și a încălecat pe cal, dar sabia nu a luat-o. În ziua când, împreună cu frații săi a fost proclamat cavaler de către împărat, el a jurat să nu încingă sabie la brâu până nu va zmulge,prin lupta, una, de la vreun cavaler vestit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavaler frumos, viteaz și bogat. Dar, fie că era cam distrat, fie din lipsă de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat în toată splendoarea rangului său. El s-a întâlnit cu Argalia și a fost imediat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atât de brutal și de sălbatic la înfățișare a fost atât de deznădăjduită de această propunere,încât, a șoptit fratelui sau să vină, dupa ea, în pădurea Ardenilor, a dispărut din ochii amândurora cu ajutorul inelului fermecat. În clipa urmatoare, Argalia încăleca pe armsarul său cel iute și a luat același drum. Ferrau porni în urmărirea lui, iar Astolfo,rămas singur, a pus mâna pe lancea fermecată, căci a sa se frâsese, fără să bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l lase să sfârșească de vorbit. A sărit turbat pe cal, deși era miezul nopții. - Renunță la ea, strigă el, sau mori ! Roland, văzând că păgânul se ridică și ne știind dacă sălbăticia lui nu se înfrățea cu înșelăciunea, încălecă tot atât de repede, punându-se în gardă. Niciodată, exclamă el. Înainte n-aș fi putut s-o părăsesc chiar dac-aș fi vrut, acum, n-aș vrea chiar dac-aș putea. Trebuie să cauți a o dobândi prin alte mijloace decât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și șeaua pusă. Animalul era negru ca noaptea cu excepția unei stele în frunte și a unuia dintre picioarele dindărăt care erau albe. N-avea seamăn de iute ce era, dar ca forță i-o lua înainte lui Bayard. Rinaldo a încălecat pe Rabican și a ieșit din peșteră. Pe drum ei au întâlnit un fugar din tabăra lui Agrican, acesta le-a povestit multe minunății despre vitejia unui cavaler al Angelicăi, încât Rinaldo a ajuns la convingerea că acel viteaz cavaler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că nu se mai putea întreprinde nimic până-n dimineața următoare, Roland s-a culcat și în scurt timp a adormit. În acest timp, nemernica femee pe care el o salvase și nu știa cum să fugă la iubitul ei, a încălecat pe Brigliadoro, luând cu sine și sabia Durindana. Când Roland s-a trezit, indignarea lui, vă închipuiți, era fără de margini; dar ca un adevărat și viteaz cavaler ce era a, el nu s-a lăsat îndepărtat de la scopul pe care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acel loc unde Angelica îl trezise cu o ploaie de flori, și de unde el fugise plin de dispreț pentru drăgălășenia ei. Amintindu-și această scenă el și-a dat seama de greșeala ce făcuse, și regretându-și amar nerecunoștința, a încălecat pe Bayard, cu gând să alerge în țara Angelicăi și să-i ceară iertare în genunchi. Dar acum să ne întoarcem puțin în urmă, către acel moment când paladinii, aflând de la Dudon că erau chemați de către Carol Magnul în Franța
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
celui ce avea să se dovedească mai viteaz în bătălia ce urma să aibă loc. Dar aceste planuri și nădejdi au fost zădărnicite. Armata creștină, bătută pe tot frontul, a fugit dinaintea sarazinilor; iar Angelica, indiferentă față de ambii admiratori, a încălecat pe unul dintre cei mai iuți armăsari și s-a afundat în pădure, bucurându-se, cu toată spaima ei, că și-a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci tineri, udat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rivalului său un frumos prilej de a triumfa asupra sa. Rinaldo, apropiindu-se de Bayard, a oftat plin de rușine și de turbare și a jurat că de îl va ajunge pe Roland, îi va smulge imima din piept. Apoi încălecându-l pe Bayard și dându-i pinteni, l-a lăsat pe regele Circaziei pe jos, în pădure. Să nu vă pară ciudat că Rinaldo l-a găsit pe Bayard în șfârșit supus, după ce atâta vreme nu îngăduise nimănui să-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
părea că-i aștepta apropierea, dar mai înainte ca ea să fi ajuns, animalul și.a întins aripile și a zburat pe undeal vecin; la fel a făcut și la cea de a doua încercare a ei de a-l încăleca. Rogero și ceilalți cavaleri eliberați s-au împrăștiat prin vale și pe culmile dealurilor înconjurătoare spre a-l prinde, și, în cele din urmă, armăsarul i-a îngăduit lui Rogero să-l apuce de frâu. Neînfricatul Rogero i-a sărit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el îl voi elibera. Bradamanta, fără a sta la gânduri i-a dat inelul rugând-o să facă tot ce putea pentru Rogero al ei. Melissa a chemat atunci, prin vrăjile sale, un armăsar uriaș, negru ca tăcunele. L-a încălecat iar el a purtat-o cu o iuțealî atât de mare, încât în dimineața următoare, ea se afla la castelul Alcinei. Când s-a văzut aici, Melissa a împrumutat înfățișarea vrăjitorului Atlantes, adăugându-și un lat de palmă în înălțime
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cererii aduse de către ilustrul Rinaldo, venit ca ambasador al lui Carol Magnul, unchiul său. În acest timp, curiozitatea cavalerilor englezi a fost în parte satisfăcută privindu-l pe Hipogrif în repaus, iar Rogero, pentru a le reînoi surpriza și încântarea, încălecă din nou animalul și , dâmdu-I pinteni, l-a făcut să se ridice în văzduh cu rapiditatea unui motor, îndreptându-I zborul mai spre apus, până când a început a se ivi coastele Irlandei. Aici el zări curând ceea ce părea a fi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i pună vreo întrebare, vorbi: Nu te teme pentru Rogero, el trăiește și ți-e credincios ca totdeauna, dar și-a pierdut libertatea. Nemernicul acela de vrăjitor a reușit din nou să-l facă prizonier. Dacă vrei să-l eliberezi încalecă-ți armăsarul și urmează-mă. Ea i-a spus apoi cum Atlantes îl amăgise pe Rogero, înșelându-i ochii cu fantoma ei în primejdie. De aceleași vrăji, a continuat Melissa , se va folosi și față de tine dacă vei pătrunde în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile, apoi a părăsit-o de teamă ca vrăjitorul să nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat după
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]