1,244 matches
-
revelația pe care Che a văzut-o „scrisă pe cerul nopții“; propria sa soartă; așteptarea „marelui spirit care ne ghidează viața [care] va despica omenirea În două jumătăți antagoniste“; Marele Semí, care, conform viziunii lui Martí asupra Americii Noastre, „ar Încăleca pe condorul său, Împrăștiind sămînța noii Americi printre națiile romantice ale continentului și printre insulele Înecate În mîhnire de pe mare.“ E un capitol inexorabil care, precum un fulger tragic, iluminează În fața ochilor noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care răsunau ritmuri ciudate, pe pereți alergau culori bizare și, cu un spasm disperat, am scos din mine o vomă verzuie. Mi-am petrecut Întreaga zi În felul acesta, neputînd să mănînc, pînă cînd, seara, m-am Înzdrăvenit cît să Încalec pe motocicletă și, dormind cu capul pe umărul lui Alberto, să ajungem la Choele Choel. Acolo am trecut pe la doctorul Barrera, director al micului spital din zonă și parlamentar. Ne-a făcut o primire amabilă, oferindu-ne o cameră În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
eu, ba are dânsul prieteni în vizită, ba eu sunt nevoită să-i servesc pe musafirii noștri și pe alții, și pe alții, și pe alții... Spre surprinderea mea, Ion s-a dovedit un profesor foarte capabil, doar că uneori încalecă pe „căluțul său favorit“ - fonetica -, și atunci încep să mă simt îngrozitor, încep să-l urăsc, dar cu o ură supusă, și-mi vine să mă scufund în pământ de rușine... Ah, Petinca, dacă ai ști cât de îngrozitor pronunț
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă, "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește." Așa începe depoziția unui om care vrea să ne transmită o poveste. Istoria mică încalecă istoria mare. E vorba de supraviețuire. De un pumn de oameni. Despre o copilărie devastată. Nu bombardarea Dresdei sau a Hiroshimei, apărarea Leningradului sau a Insulei Iwo Jima, ci gândul la ce pui pe masă unor copii. Copii care știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
democrație, trebuie să participe tot poporul - și își dau plini de gravitate cu părerea. Românul e născut politician și formator de opinie. Și priceput la tot ce nu știe. Și amator de OTV, kitsch-ul cel mai otrăvitor. Și-am încălecat pe un Click, și v-am kitschi-nit un pic. „Un an întreg am studiat numai Shakespeare“ R.P. Vorbeați pe la începutul întrevederilor noastre de profesorii pe care i-ați avut în copilărie: de engleză, de fran ceză, de germană, de pian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
evadează; taie cu o pilă gratiile celulei și coboară pe fereastră folosind o funie confecționată din cearșafuri. Ajuns în curtea închisorii, se fofilează până la un zid înalt - cum e și firesc - de 7 metri. Îl escaladează: descoperă o bicicletă, o încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o, își lasă bicicleta pe șosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziția oricăror evadați. Numai că deodată obuze
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt și a scutierului său - Moară de Apă. Sunt ei. Și, cutremurat, ca omul căruia îi revine o boală veche, constat că devin din nou mulinolog și aș fi gata să încalec cu ei, plecând la studiul altor mori moarte. Îngrozit, îmi dau seama că-mi pierd înțelepciunea antimulinologică. Vin zorii, vine dimineața, mă trezesc și-mi zic împăcat că iar am fost neserios și am scăpat de ispită, precum în cer
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iarăși pe rîs, împreună cu toată clasa. După o vreme, tovarășea nu mai veni și îi luă locul un învățător înalt și foarte bun la suflet. Îl chema Ungureanu. Punea scaunul în fața catedrei, îl întorcea cu speteaza înspre ei și-l încăleca vitejește, iar apoi le spunea tot felul de povești minunate. Odată, cînd Dănuț plîngea din cauza lui Cristi, care nu știu ce-i făcuse, învățătorul îl luă și-l strînse la piept. Băiatul îi auzi inima. Cînd se desprinse, Dănuț observă că îi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-o Iașului e însă o operă de bună inspirație, creată cu iubire și pasiune. Ea nu ține seamă de date și tradiție; ea acordă astfel voevodului o barbă pe are istoria nu i-o cunoaște; îl pune pe acesta să încalece un cal a cărui rasă n-a cunoscut nicicând câmpiile Moldovei, îi așează pe frunte coroana și pe umeri hlamida, pe care Domnul le purta numai la zile de sărbătoare, deși momentul în care-l prezintă, e momentul solemn al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înceapă să se simtă mai bine; starea lui se îmbunătățea atât de repede, încât după câteva zile doctorii socotiră că nu mai era amenințat de moarte. 4. Oasele începuseră deja să se prindă; însă, sub un genunchi, un os era încălecat peste un altul, ieșind în afară atât de mult, încât din pricina lui piciorul era mai scurt, socotind el că asta îl urâțea. Neputând suporta această sluțire, întrucât era hotărât să urmeze lumea 1, îi întrebă pe chirurgi dacă acest os
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
găsea necesar să se facă aceasta, Pelerinul veni la acesta însoțit de un notar și de martori și fu scrisă o mărturie de încredere 2. Capitolul VII IERUSALIM SAU ROMA (aprilie - octombrie 1535) Întoarcerea în țară 87. După toate acestea, încălecă pe un căluț pe care i-l cumpăraseră însoțitorii săi și porni singur spre țara sa. Pe drum, se simți mult mai bine. Ajungând în provincia Guipuzcoa, părăsi drumul mare și o luă pe drumul de munte, care era mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ospăta și cu substantivul ospăț (toate trei de la lat. hospes = „străin”). Ospitalitatea este percepută de români ca o mare calitate națio- nală. În schimb, toleranța propriu- zisă este văzută ca o slăbiciune gravă, care le-ar permite „străinilor” să-i Încalece pe români, ca o bunătate prostească, deci ca un grav defect național. În mai toate sondajele de opinie realizate În anii ’90, românii se percep pe ei Înșiși ca fiind foarte ospitalieri. Este un autostereotip pozitiv puter- nic Înrădăcinat. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să compună numai texte care să reflecte viața frumoasă și Îmbelșugată a muncitorimii și țărănimii, făcându-se abstracție de cotele agricole Împovărătoare și de traiul mizerabil al locuitorilor zonelor rurale dar și a celor din zonele urbane. k. „Și-a Încălecat pe-o șea” Nu fusese vorba de o piesă de teatru cu acest nume ci de un spectacol de estradă scris de N. Constantinescu și G. Voinescu, În care pigulitorii greșelilor ideologice deciseseră eliminarea următoarelor pasaje, numerotate cu litere mici
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
numit Visătorul sau Nebunul. Cu prietena lui Manu, Ingrid (Maria Dinulescu), ne întoarcem însă pe tărîmul fantasmelor masculine vrednice de milă : Ingrid e un animăluț ostil oricărei idei de spiritualitate și concentrat numai pe supraviețuire, care, atunci cînd nu-l încalecă pe Manu ca să-l împiedice să citească, îl pornoservește pe tovarășul Stan (Daaa, tovarășe Stan... ) sub un tablou cu tovarășul Lenin, la care Barna taie periodic în interesul a ceea ce în capul lui e un comentariu ironic despre obscenitatea comunismului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
E țărușul bătut strâmb. Așa, măi băieți! Scoateți-l din pământ și mutați-l mai încolo. Bravo! Păi voi voiați să îndreptați strâmbăciunea cu un ciocan de bătut cuie? Râd și ăia doi de se odihnesc pe margine. Unul a încălecat scaunul domnesc de stejar și catifea, altul a obosit de atâta stat în fund și s-a întins pe una din cele 20 de bănci care așteaptă să fie puse în rânduială de ospăț. Și vântul suflă; pictorii pictează cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Și... și cu ei? arătă Tăutu spre leșurile turcilor. Pe rug! Pe rug! Am isprăvit lumânările, șoptește oșteanul cu lumânările, la urechea lui Tăutu. Lasă! intervine Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot într-un galop am ținut-o până-n pădure, să apuc florile încă ude de roua dimineții cum împletesc fetele cununițe de Sânziene altfel, vraja florilor se risipește. Ce spui? o apucă Ștefan de bărbie și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu, Tăutule! Și tu, Dumo! Încălecați! Dați pinteni! Goniți! Ziua și noaptea! La Cracovia! La Buda! Duceți lui Mateiaș, lui Cazimir știrea "Vin turcii!!" Să vină cu oștile! Să nu ne lase să pierim pe noi și țara! Să vină!! Ați plecat?!?! Tăutu și Duma, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu dijmuiesc după lege... Fură... Iau șpagă... Da-da! Fură!se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă, inimoșii mușcă țărâna și tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să înghită tot ce-au furat, să se sature
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu burdihanu', boier Cupcici?!" Și mă tot împungea cu deștu-n burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut-o. Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa și Negrilă își mușcă buzele să nu se prăpădească de râs. Ce vă râdeți?! se stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat!... Pentru numele lui Dumnezeu! Să treacă munții! Să vină! Să vină! Creștinătatea-i în primejdie! Am zburat! țâșnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de vorbă cu bunicul, pe care-l învinuia că are datorii față de conac din anul trecut, motiv pentru care nu-l mai primește la muncile „în parte”. Nervos că i-a cerut socoteală și că l-a contrazis, logofătu la încălecat calul și a plecat pe moșie. Bunicul și tata au mers după el, cu căciulile în mână, și au stăruit să-l convingă că nu este dator și să-i ceară să-l accepte la munca „în parte” în anul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
speriat de aviația ungurilor și de faptul că prezența noastră ar deconspira amplasamentul grupului nostru de comandă. Am fugit, dar în drumul nostru am întîlnit niște cai ce pășteau la intrarea în pădure. I-am propus lui Mișca Vioel să încălecăm pe cai și să ajungem la companie înainte de a se întuneca. Mișca n-a acceptat, iar eu am plecat prin pădure călare pe un cal alb. Totuși, până am găsit amplasamentul companiei s-a întunecat. Am fost oprit de pază
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de apartamentul nostru. Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]