1,625 matches
-
înainte de vreme. Va mai fi deci loc pentru un Bacon, un Balthus, un Cremonini. Pentru un Robert Bresson sau un Kubrick. Toți creatori de imagini care vor să câștige cursa cu putreziciunea. Atâta timp cât există moarte, există și speranță estetică. Această încăpățânare în handicap ne va aduce numeroase rupturi în deliciile anodine ale vizualului. Tăceri verticale în zgomotul orizontal al comunicării. Chiar dacă viziunea cedează cam peste tot locul vizionării, moartea cea fără de leac face așadar plauzibile, ici și acolo, reaparițiile neprevăzutului. Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
interioritatea roditoare. Această trecere, odată percepută, reinstituie lumea și îlașază pe cel ce are experiența sacrului în locul din care vede legăturile lumii proprii și poate înțelege transformarea, devenirea, nașterea și moartea, prin măiestria trăirii autentice care redă curgerea lucrurilor, fără încăpățânarea de a fixa un chip ultim în manifestările vizibilului. Renunțarea la orice impunere a chipului lasă deschisă poarta către locul din care se nasc toate chipurile. Astfel, dacă în plan individual impunerea chipului se constituie ca opreliște, ca piedică în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Kashgil) și anihilată de "rebelii" naționaliști arabi din Sudan ai "profetului" Mahdi care declarase jihad Marii Britanii și Egiptului. În ianuarie 1884, generalul Gordon (v. NOTA 20) este trimis la Khartoum pentru a evacua garnizoana egipteană, ceea ce și face, dar are încăpățînarea să rămînă în capitala sudaneză. În final, Londra trimite în Egipt un corp expediționar comandat de Sir Garnet Wolseley, care însă ajunge cu întîrziere la Khartoum, la 28 ianuarie 1885, la două zile după ce Gordon fusese ucis în palatul guvernatorului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
că nu mai pot controla situația. Cu blândețe vor fi tratate toate problemele, ca el să perceapă această atitudine pozitiv, comportamentul părintelui să nu fie tip imperativ, dictatorial, fiindcă acesta va declanșa, va determina, în unele cazuri, reacții de respingere (încăpățânare); iar în altele, lipsă de încredere în sine, timiditate și stângăcii. Așadar, este deosebit de important să se evite comportamentele ambigue din partea părinților, fapt ce determină, după unele teorii, mai târziu (în perioada adolescenței), o disponibilitate pentru comportamentele de tip schizoid
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cel care l-a dezonorat, ci înspre cei care savurează spectacolul confruntării. Aceasta pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
me‟?! ..îl ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
goală, fără podoabe, în fața soarelui. Ca și zeii de piatră crispați de sete. Uneori, sub un cer de cenușă. Alteori, sub un cer dramatic. Totdeauna sub un cer singur. Plantă a celor tăcuți, a celor care n-au nimic decât încăpățînarea și setea lor, cactusul mi s-a părut însă și mai grăitor pentru Mexic decât barocul. singurătatea vulcanilor A te simți singur nu e doar dovada unui gol, ci și o dovadă că încă n-ai pierdut legătura cu lumea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în Yucatan. Cerul e limpede aproape tot timpul, ca acum, și fierbinte. Ceea ce explică această junglă pitică, aproape chircită, care pare degenerată. Dacă te uiți mai atent, îți dai seama că jungla a pierdut din înălțime pentru a câștiga în încăpățînare. Arborii au cedat locul arbuștilor, iar aceștia își înfig probabil rădăcinile ca niște tentacule, să soarbă fiecare picătură de apă disponibilă din solul calcaros, unde nu crește decât o vegetație sârmoasă, ceva mai mare decât un stat de om. Fastul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
însă bruiate grotesc de cîn-tecul adus de vânt dinspre un grup din apropiere: "Carolina e studentă,/E studentă eminentă,/Da-n dragoste-i repetentă,/ Repetentă, zău!"; "Dumnezei ai morții,/nu v-am lăudat, nici nu v-am blestemat", reluam cu încăpățînare, însă tot mai puternic suna refrenul tipilor de alături: "Eu nu merg la Carolina,/ Eu nu merg, nu merg la ea, / Las' să vină ea la mine/ Și-apoi om vedea." Am cântat și eu până la urmă, cu voce stinsă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unde fusese văzut, Cine? Dumnezeu! Îl căutam, dar El nu avea nici un interes să mi se arate mie, băteau clopotele vecerniei și eu am pornit-o pe jos, într-o direcție oarecare, pe-o cărare pe care o țineam cu încăpățânare, am tot umblat până m-a izbit aerul sărat al mării și-am auzit valul lovindu-se de stânci, soarele stătea de-acum să apună incandescent în oglinda mării, am coborât să mă așez pe o stâncă rotunjită de vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sau, și mai rău, s-apuci pe calea sfințeniei?! Ce vrei să dovedești? Nu mă călugăresc, fii liniștit! Mă voi liniști de-a binelea dacă îmi spui că suporți toate astea din orgoliu așa cum face un suflet mândru sau din încăpățânare, Nu-i nici orgoliu, nici încăpățânare! Atunci, iartă-mă că ți-o spun, dar mi se pare absurd să stai aici în iarbă suferind de lipsa unei țigări bune cu stomacul gol, cu soarele ăsta nemilos în capul tău, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe calea sfințeniei?! Ce vrei să dovedești? Nu mă călugăresc, fii liniștit! Mă voi liniști de-a binelea dacă îmi spui că suporți toate astea din orgoliu așa cum face un suflet mândru sau din încăpățânare, Nu-i nici orgoliu, nici încăpățânare! Atunci, iartă-mă că ți-o spun, dar mi se pare absurd să stai aici în iarbă suferind de lipsa unei țigări bune cu stomacul gol, cu soarele ăsta nemilos în capul tău, când jos la mănăstire ai găsi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate ale altor lumi. (miercuri) Rânjetul meu de fiară metafizică se transformă treptat Într-un râs autoironic pe care nu mi-l bănuiam. Un râs ce Înseamnă o victorie asupra neputinței proprii, asupra Încăpățânării, asupra durerii. Nu mai sunt atât de crispat, am căpătat acea detașare ce mă apără de impuritatea vieții. (martie) Vreau să descriu corpul lui A.: pentru mine, acesta nu există, este absent, e o ficțiune; ne Întâlnim la S. ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din nou? Știu eu? Poate mă leagă multe de acest caiet În care mi-am Împărtășit dragostea pentru Petre, poate așa, doar din lipsă de activitate. Cert e Însă că scriu... Nu știu ce să fac În domeniul dragostei. Iubesc cu o Încăpățânare revoltătoare pe Petre, cu toate că ne-am Întâlnit numai o singură dată de la 12 noiembrie. Și atunci eu am fost foarte rece cu el, Încercând metoda de a-l face pe el să alerge după mine. Degeaba! Mi-a Întors spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui, eu mă autoclaustrez Între pagina albă și cea tipărită. Când nu mai pot să mă plimb prin lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul cel mai autentic și provoc atâția martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luat toate ideile despre titan și geniu din D. Popovici și D. Caracostea. În replică ocolită, Îmi spune că „e bine să Începem prin a fi iconoclaști“. La concluzii, conducătorul cercului evocă „sfatul“ inițial ce mi-a dat și apreciază Încăpățânarea mea de a nu fi ținut cont de el, apoi afirmă că, „În limbajul camilpetrescian“, m-aș număra printre puținii studenți pe care i-a avut el ce „văd idei“. (vineri) În mai, când rozele Înfloresc, profesorul meu din clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le impusese. Pentru că era singur, fusese obligat să facă prea multe servicii În schimbul unor favoruri care rareori se materializaseră. Era clar că domnul Maxted avea nevoie de ajutor și că spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de coloniale În Piața Amzei. Mătușa lui Cucu bea toată ziua cafea Unica de 65 de bani pachetul cu madam Ursu, zice ea că e turcească și te pune pe tine să mănânci spanac, iar tu, diavol mic, refuzi cu Încăpățânare această iarbă spurcată, chiar dacă stai apoi ceasuri Întregi, În genunchi pe coji de nucă sub masă. Pe masă Își dă pasențe madam Ursu, că vin americanii, că o să moară Groza, că Pauckerița e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică, eram înduioșat când o vedeam reflectată într-o vitrină. Mă înduioșa comportamentul ei, încăpățânarea care nu o părăsea niciodată. Pe un corp atât de transformat, toată trufia aceea era într-adevăr caraghioasă. Vroia să-mi demostreze că se descurca foarte bine și singură, așa că ducea o viață mult mai agitată decât aceea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de parcă fiicele noastre le-ar fi înțeles mai mult decât le înțelegea ea. — Dar nu și-a pierdut niciodată încrederea în oameni. M-am răsucit spre Betsy. Avea mâncare pe față și pe mâini, dar farfuria ei era încă plină. Încăpățânarea fiicelor mele atunci când venea vorba de mâncare mă contraria mereu. Nu știau ce e foamea? Slavă Domnului că nu știau ce e foamea. Vai, ce bine arată morcovii ăia! m-am lins eu pe degete. —Spune-mi dacă nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
covor, la picioarele fotoliului, luă mâna lui Dimi și simți că era și el gata să izbucnească În lacrimi și că Îl iubea din tot sufletul pe acest copil ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
destul de Îngrijorat. Ce părere ai, Yael? Poate vorbești tu cu el ca de la om la om Într-una din zile să se lase internat pentru niște analize? A avut Întotdeauna o slăbiciune pentru tine, numai tu poți să Înmoi puțin Încăpățânarea lui revizionistă. Care ilustrează exact lucrul la care m-am gândit când am spus că În Ierusalim fiecare a doua persoană e un Mesia. Ei, și ce-i cu asta? Fiecare din noi e un pic ridicol În ochii celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine niciodată. Asta dacă nu le rearanjează pentru că nu i-au ieșit așa cum voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]