1,280 matches
-
un fuior de câlți, arată ca un lingurar care a venit să-și vândă oalele și tigăile echipajului de pe Enterprise. Doi bărbați de la pază cu stații de emisie-recepție emițând pârâituri Încearcă să-l convingă să plece, dar Joe stă nemișcat, Încăpățânat ca un catâr, pe una dintre băncile de oțel perforat de la recepție, cu o sacoșă albă de plastic aruncată la picioare. Cu demnitatea Îmbufnată a bețivului. Când mă zărește, Își descrucișează mâinile și mă arată cu degetul triumfător: — Ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așa cum Îi plăcea lui Victor să zică. Vrei să mai scrii oleacă?, Își rugă el tatăl care Îl privea Întrebător. Ce să mai scriu că nu prea am timp, știi nu! Copilul știa dar era „nu doar căpățânos da’ șî Încăpățânat” așa cum Îl descria bunica Ileana câteodată. Tot aceia! Da fii atent și fii deștept! Victor făcu În grabă cele două litere cât mai aproape de forma știută de el. Valerică așteptă ca tatăl său să reia lucrul și Începu să „scrie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
netezi o suprafață mai mare de laiță și scrise MAMICA. Copilul se Împotmoli la M pentru că avea mai multe linii și la C pentru că apăruse linia curbă, neexersată Încă, ba chiar i-a dat serios de furcă, dar „căpățânosul și Încăpățânatul” nu s-a lăsat până nu a reușit Într-un târziu, timp În care Victor uitase de el și iar se gândea la ușile și ferestrele lui. Valerică a așteptat ca privirea tatălui să se oprească asupra sa, acesta și-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căprui și mari să uite de lipsuri și să aline frustrarea lui Victor Olaru de a nu putea oferi lui Valerică Încălțări și Îmbrăcăminte de iarnă. În fiecare zi, Va afla lucruri noi, iar În memoria sa de „căpățânos șî Încăpățânat” se adunau una câte una, două câte două dar niciodată mai mult de trei litere noi și cuvinte noi. Metoda era neschimbată, dădea rezultate de care erau mândri iar satisfacțiile aveau caracterul de „neașteptat de bine”. Va se trezea, mânca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a funcționat. — Se prea poate. Nu-s foarte convins. Dar aici n-o să meargă. Estrella de Mar e un loc adevărat. Exista și Înainte să veniți tu și Betty Shand. — Și Residencia Costasol e adevărată. Prea adevărată. Crawford Își recită Încăpățînat credoul dubios, o argumentație pe care bănuiam că o exersase de multe ori, amalgam de bestselleruri alarmiste, editoriale din Economist și propriile lui revelații obsesive, pe care le pusese cap la cap pe balconul bătut de vînturi al apartamentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e absolut sigur că ea Îi va spune totul, nu vrea să audă nimic. O roagă să-și păstreze taina. Mi-a răspuns - scrie ea - că l-am făcut să tremure. „Dacă, din capriciu, nu vă aprob gustul, hotărâtă și Încăpățânată cum sunteți, văd bine că nu veți risca să mă mai vedeți. Sunt prea interesat să păstrez onoarea bunelor voastre grații, pentru a asculta o confidență care m-ar face poate să le pierd. Nu voi face așadar nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fervente blesteme. Revolta se Îmbracă În doliu și se face admirată pe scenă. Mult mai mult decât cultul individului, romantismul inaugurează cultul personajului. Atunci el este logic. Nemaisperând În principiu sau În unitatea divină, Înverșunată Împotriva unui destin vrăjmaș și Încăpățânată În a menține tot ce se mai poate menține dintr-o lume sortită pieirii, revolta romantică vrea să găsească o soluție În atitudine. Atitudinea Îl adună Într-o unitate estetică pe omul lăsat pradă hazardului și distrus de violențele divine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
personajului, scriitorul nu intenționează să le exploateze. „Recea trufie” a tânărului englez și misterul cu care se Împresoară trădează voința de dominare asupra celor din jurul său prin desprinderea - reală sau simulată - de contingențele vieții: „Să fi avut un scop stăruința Încăpățânată cu care Își perdeluia scurtul lui trecut și viața de toate zilele se putea prea bine, era Însă, o spun iarăși, atâta mândrie În privirea lui ce, pururi nepăsătoare de ce se petrece pe pământ, arăta a se pierde aiurea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de când a venit Ben, zise ea, pe un ton mai vesel. E primul regizor asistent pe care Philip l-a luat vreodată în serios. Ei, e un băiat tare așezat. Philip chiar îi ascultă părerile - știi, de obicei e foarte încăpățânat. Dar, în ultima vreme, spune că nu ia nici o decizie fără să-l consulte înainte pe Ben, lucru la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Cred că i-ar plăcea să-i predea ștafeta lui Ben, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceea. Mă așteptam să suni să vezi dacă sunt bine. Mă gândeam că aveai pretextul ăsta. Dar ție nu ți-a păsat nici măcar să vezi cum mă simt. — Păi, știam că ești bine, mormăii eu. Mi-a spus toată lumea. Ești încăpățânată ca un catâr, zise Hugo, pe ton de verdict. Mă privii cu atenție. Ia spune-mi, asta e ultima modă, să porți etichetele cu prețul la vedere sau ai dat iama prin magazine? A, apropo, fusta aceea e foarte drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care venea după mine până în anticamera lui Leon al X-lea ca să mă câștige de partea doctrinei călugărului Luther, în timp ce eu îl imploram să-și țină gura dacă nu voia să-și sfârșească zilele pe rug. Blond, colțuros, remarcabil și încăpățânat, Hans, după fiecare lecție, scotea din coșul pe care-l căra după sine un pamflet sau o broșură, pe care se apuca să le traducă și să le comenteze, hărțuindu-mă necontenit ca să afle ce gândeam. Aveam invariabil același răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era un caz genial de criptografie. Oare exista vreun spărgător de coduri în lumea asta care să-și dea seama că atunci când un vultur fanatic se referă la „fratele meu“, omul la care face aluzie nu e nimeni altul decât încăpățânatul naționalist palestinian Ahmed Nour? Capitolul 61 Ierusalim, vineri, 12.20 p.m. Maggie se holbă la mesaj, iar fruntea i se descreți și zâmbi. Cunoștea un singur Vladimir și acela era Vladimir Jabotinski, mentorul și pseudonimul lui Shimon Guttman. Vladimir junior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la ușă, șopti căruntul. Doamna Miga oftă. ― O greșeală probabil. Scarlat își mușcă buzele. ― Trebuie totuși să știm... Domnule Miga, uitați-vă dumneavoastră prin vizor, dar nu deschideți. Se auzeau bătăi în ușă. ― Un tip nervos, observă inginerul. Nervos și încăpățînat. Bătrânul Miga se întoarse în vârful picioarelor. Avea o expresie buimacă. ― E un bărbat. Cineva pe care nu-l cunosc. ― Foarte bine, conchise Raul Ionescu. Nu deschideți! ― Când te gândești... Melania Lupu mângâia coada motanului cu gesturi delicate. Părea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
indispui! Vei fi de zece ori mai atentă, dacă va fi nevoie, chiar de o sută de ori." Surprinse privirea șoferului și-i zâmbi luminos. Părea tânăr tot ― până în 25 de ani ― și pe figură i se întipărise o expresie încăpățînată. "Asta-i din cauza bărbiei, draga mea. Și-a repezit-o înainte ca un buldog." Îi veni să râdă. Florence Miga își ridică sprîncenele: "Melania s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scarlat insistă. ― Încearcă să te gândești. ― Degeaba! E inutil acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă mie nu-mi trece nici o idee înseamnă că nu există. Inginerul râse. ― Flăcăiașul e logic! Căruntul clătină încăpățînat capul. ― Dacă ar ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie să găsești! Sper că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să te odihnești. În plus, trebuie să te gândești cum vei explica domnilor de la Miliție faptul că nu te-ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din cap încăpățînată. Explică totuși: ― Am o recuperare. ― Perfect. Valerica se sprijini din nou de perete urmărindu-i cu ochi lucioși. ― Mai rămâne să rezolvăm chestia cu cianura, aminti înfrigurat sculptorul. ― Ai răbdare, tinere! Pariez că doamna a și găsit o soluție. ― Îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul plin de cucuie. Dacă vom mai avea cap și ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la Fabrica de Confecții. Se plângea mereu că schimbă trei autobuze. ― Și? Cu un telefon la Morgă sau la Urgență află în cinci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
buimac, se rezemă de zid. Termenii dumneavoastră de comparație, spuse Grigore Popa, ar trebui să mă supere. Maiorul schiță un gest de oboseală. ― Ce importanță are... În orice caz, nu asta am intenționat. ― Ar fi trebuit să mă supăr, repetă încăpățînat bătrânul. Dar nu mă supăr pentru că n-ați înțeles nimic. Sânt un om sever. Sever în primul rând cu mine însumi. ― Probabil că eu nu cunosc noțiunea... ― O ironie ieftină care nu vă onorează, iar pe mine nu mă atinge
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sâcâiți, dacă nu se prefera, și mai simplu, și cu mai multă eficiență, să fie trimiși la naiba. Firește, comunicatele de serviciu predate de agenții poliției secrete superiorilor lor camuflau aceste afronturi, escamotau aceste vicisitudini, mulțumindu-se să insiste asupra încăpățânatei și sistematicei lipse de spirit de colaborare, de care sectorul populațional suspect continua să dea dovadă. S-ar putea crede că această ordine a lucrurilor ajunsese la un punct întru totul asemănător aceluia în care doi luptători dotați cu puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
același ton, le oferă aceeași știre și, și unul și altul, radio și televizor, cu mici intervale, informează că, la ora șapte fix, va fi transmis un comunicat al șefului statului adresat întregii țări și, în special, așa cum era normal, încăpățânaților locuitori ai orașului capitală. Deocamdată chioșcurile încă nu sunt deschise, e inutil să se coboare pentru cumpărarea ziarului, la fel cum nu are rost, deși unii, mai moderni, încercaseră deja, să caute în rețea, cea de internet, previzibila ocară prezidențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mijloace de exprimare scrise, auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă la îndeplinire amânata primă parte a planului, Dragul meu prim-ministru, spuse președintele, luați aminte bine că n-am renunțat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bâzâie, interpretându-și interminabila arie pe o singură notă. Mai mulți musafiri ieșiseră alături de noi în curte, dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors pe rând în casă. Nu și eu, încăpățânatul, tenacele Nathan Glass. Când am înțeles, în fine, că orice speranță era pierdută, am luat un baros și am făcut toaleta țăndări. Invincibilul aparat de ras a alunecat ușor pe pământ. L-am oprit, l-am băgat în buzunar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să facă tot ce făceam și eu. Timp de trei sâmbete la rând, n-a scos un cuvânt. Indiferent cât am rugat-o să înceteze, a refuzat. E un copil tare isteț, unchiule Nat, dar știi cât poate fi de încăpățânată. Te-ai bucurat de același tratament și, odată ce a luat o hotărâre, să încerci să o întorci din drum e ca și cum ai vrea să răstorni un bloc împingându-l cu umărul. În mod surprinzător, David a fost de partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dreptul jigniți, să fie amestecați cu „negustorii”. Și aproape totdeauna sfîrșeau prin a-i înjura pe aceștia din urmă. Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpățînată. Repulsia „țăranului” față de „negustor” pare să se înscrie astfel în practicile mult mai vechi de marginalizare strategică a „meșteșugarilor” de către societatea noastră țărănească - și nu doar de către a noastră. Vorbind despre diviziunea socială în cadrul obștii devălmașe, după ce descrie pe îndelete
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trăi în și prin cultură - atît cît se putea -, asta era ceea ce știau ei să facă mai bine. Dar era, în primul rînd, o bucurie, era ca o iubire interzisă și tocmai de aceea cu atît mai tumultuoasă și mai încăpățînată. Mulți erau gata să și sufere pentru această iubire, iar cîțiva au și recunoscut-o în public. Ne-a ajutat pe mulți să „rezistăm” în comunism ? Desigur ! Dar de ce trebuie neapărat să considerăm această oază domestică de bucurii și minimă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]