20,977 matches
-
folosesc un termen blând), dar m-am obișnuit să numi mai pese de aceste păreri. Mă bucură însă foarte mult când aud un cuvânt de apreciere, sau un gest, sau o privire de mulțumire. Acestea îmi sunt suficiente ca să mă încarc din nou și s-o pornesc mai departe. De-a lungul acestor ani n-am prea avut momente de liniște, pentru că nu se termina bine ceva, că apărea altă năpastă care se cerea urgent rezolvată. Vreau să vă spun numai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
concentrare puternică, în așa fel încât să ajungi să plângi (fără să te străduiești conștient) cu adevărat, abia atunci ajunge rugăciunea unde trebuie (vezi: „Din tainele universului spiritual”George Văsîi, Ed. Solteris, Piatra Neamț, 2002), se întoarce la tine și te încarcă energetic, ca să poți merge mai departe. Nu numai tu beneficiezi de energia reflectată de rugăciunea ta, ci toți cei pentru care te rogi și asta este foarte important. și pentru asta este construită biserica: atunci când crezi că numai acolo rugăciunea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și Gheorghe Doja, erau domnii Unirii dar erau și Horia, Cloșca și Crișan, într-un cuvânt erau toți ai noștri. Era o vibrație luminoasă și puternică în tot orașul, dar în Piața Unirii se simțea puternic. Toți cei prezenți se încărcau energetic și nu știau de unde și de ce. Eu am trecut pe acolo să-mi iau nepotul de la grădiniță și vreau să vă spun că n-am simțit o asemenea încărcătură energetică densă benefică de când mă știu în Iași. A fost
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios care intră prin ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri. S-a făcut târziu și somnul reușește să o învingă și pe ea, nu doar pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie, se va strecura Moșul... Nu vrea să adoarmă. Nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai, lăsată de Dumnezeu pe pământ. Și au mai fost și doi tineri frumoși, cu ochii de mătase azurie, doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O pereche de mâini iubitoare era gata oricând să mă ridice
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe sticlă. Cei doi protagoniști dublează viziunea, deci sentimentul însuși este dublat. Și jocul este dublu. Pe de o parte, nevoia de a rosti cuvinte, de a gesticula, de a clipi des în fața oglinzii, toate acestea și nu numai se încarcă acum cu semnificații noi, astfel încât fie și a pomeni memoria iubitei devine un act sacrificial, de natură esențialmente erotică; pe de altă parte, nevoia de a trăi erosul eșuează în oglindă, în starea de împlinire androginală. Așa încât dragostea este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de conservare, își creează un metalimbaj ce îl oglindește pe primul, cu dorința perfidă de a-l anula; un joc de-a capul și pajura, când ambele fețe ale medaliei aduc nenorocul. De fapt, cele două discursuri primul auster și încărcat de suferință, al doilea încercând să îl ia cu preșul pe cel dintâi sunt la fel de valabile întrucât salvează poetul de primejdia mărturisirii exclusiv prin imaginea din oglindă, prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a spune beneficiază de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului cu sine, marea învățătură sau lecție a destinului uman este o oglindă somptuoasă și funebră în care oricine se poate pierde, atât timp cât nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să substituie simbolismul natural, să înlocuiască natura cu propria lui natură. Este tocmai ceea ce se întâmplă în lirica lui Emil Botta, care imaginează o natură fantastică, pierdută într-un timp mioritic, și totuși reală, adânc implantată în spiritualitatea românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
arenă, care capătă treptat ecouri mitice și chiar biblice. Autorul "Luceafărului" considera că mitul este un simbol, o hieroglifă în care e încifrat misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie. La fel îl consideră Botta pe Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente dureroase, covârșitoare, un poet-mistagog care poartă însemnele timpului și sacrificiului creștinătății: Când vei auzi creanga trosnind, ia seama spun: e osul lui, al revizorului nostru școlar... Minți, școlare, minți, am răcnit, Eminescu a fost răstignit. (Revizorul nostru) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
rânduri rolul oximoronului și al altor procedee ce țin de coincidentia oppositorum 58. Un pas important se face prin aducerea în prim-plan a polisemiei.59). Am arătat că Emil Botta este un poet al absențelor multiple, pe care le încarcă sistematic cu o energie magică, dătătoare de... nonsens. Pentru că este vorba de magia scenei, hiperconștientă de iluzia în care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în care acum stă Dumitru cu Tița. Să nu faceți ca ei! Pedeapsa Divină Dumitru Cristescu, zis Perceptorul sau Crâșmarul, pe vremea cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i spune, are să-i dea o pastilă. Când a auzit doctorul câte grozăvii a făcut i-a zis: Aici să stai până când te vor termina de mâncat viermii de viu, că deja îl mâncau viermii, că doar nu o să mă încarc eu cu păcatele tale. Vestea că la Schinetea este un om pe care-l mănâncă viermii de viu și nu au doctorii ce să-i facă s-a răspândit ca fulgerul și au început să meargă oamenii să-l vadă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în beciul de la Schineteia cum îl foiau viermii și cum se văita, iar mâna dreaptă era alături desprinsă de la cot, că-i mâncaseră viermii toate cartilagiile și era căzută jos, desprinsă de restul corpului. Petruță a mers cu două autocare încărcate cu credincioși de la Cultul Creștin după Evanghelie din cartierul Nicolina din Iași. Arghir nu a povestit nimic. Doar Petruță a spus tot cu lux de amănunte felul cum s-a mărturisit răufăcătorul și starea lui jalnică și îngrozitoare în care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele mai mici, după cât grâu aveau de treierat. Când începea a se lăsa seara, pe deal se auzea scârțâitul carelor încărcate cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea târziu se auzeau strigăte la boi și pocnituri din bici. Abia spre miezul nopții se mai linișteau gospodarii pentru a o putea lua de la început a doua zi de dimineață. După ce se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
scos sute de lei, se luau câteva așchii, fruntea lemnului și lucru de nimic, iar restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și de aici întrecerea. [...] nu se mai lăsa niciun colțișor de pădure tânără, ca să se
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
care s-a născut în absența operei și dincolo de orice operă preexistentă? Zeul nu vine niciodată să se așeze în colțul camerei când vrea omul sau când crede el că e bine. Se întâmplă să ne fie asistate — și deci încărcate de har — gesturile la care nu ținem cel mai mult, în vreme ce în punctele în care am vrea să fim mari rămânem în singurătatea și puținătatea noastră de oameni. Zeul nu a stat niciodată în colțul camerei când Țuțea a scris
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de ea. I a sunat pe părinți să o ia pe fată cu ei la oraș că ar fi mai bine pentru ea. Așa se face că Într-o Duminică dimineață, părinții Letiției se aflau la poarta bunicilor și-i Încărcaseră bagajul În portbagajul mașinii fără prea multe vorbe. Nici fata nu spunea mare lucru doar se uita În lungul uliței să vadă dacă nu se arăta Feodor, măcar să-l anunțe că pleacă Împreună cu părinții. Cum el nu știa nimic de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rugat cu inimă curată, de aceea ai primit. Atunci nu-l mai tăiați pe Puf de Craciun, nu-i așa? Nu-l mai tăiem, stai liniștit. De bucurie băiatul nu mai Închisese un ochi toată noaptea. La câteva zile au Încărcat o parte din lucrurile de care aveau nevoie la fermă și au plecat. Au spus vecinilor unde se mută, dacă i-ar fi căutat cineva să știe de ei. Și-au luat rămas bun de la ei și și-au cerut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fost că ușa troleului era foarte aproape de ele, iar avalanșa de turiști dornici să urce cu orice preț, le-a obligat practic să și ia geamantanele și să se lase Împinse În troleul care, se mai golise dar, repede se Încărca la loc. Avansați, doamnă, mai În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce vă tot uitați, ce aveți de văzut? Mă uitam dacă pot să avansez... În spate
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și Gheorghe Doja, erau domnii Unirii dar erau și Horia, Cloșca și Crișan, într un cuvânt erau toți ai noștri. Era o vibrație luminoasă și puternică în tot orașul, dar în Piața Unirii se simțea puternic. Toți cei prezenți se încărcau energetic și nu știau de unde și de ce. Eu am trecut pe acolo să-mi iau nepotul de la grădiniță și vreau să vă spun că n-am simțit o asemenea încărcătură energetică densă benefică de când mă știu în Iași. A fost
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fac un covor viu, încât simți că nu mai ai putere să pleci din această poveste, în care te poți simți liber și eliberat de tot ce-i în viața de zi cu zi. Livezile sunt bogate toamna, pomii fiind încărcați cu mere, pere, nuci, alune și multe alte, fructe ce le aștepți în fiecare an cu nerăbdare. Mă impresionează și fântânile cu ciutură ale căror apă este mereu rece pe timp de vară, apă bună care-ți potolește setea. Avem
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pictură. Bunicii mele îi place mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul plăcut. Și cât de pozitiv este profesorul de pictură, cu câtă energie te încarci de la această persoană, care glumește când trebuie și care este serios când trebuie! Poate și critica, uneori, nu este bună, dar nimeni nu mă critică, așa cum mă critic eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sistemului de adoptat la canalizările incintelor industriale se ține seama de următoarele: - în cazul în care industria este legată de rețeaua de canalizare publică și există posibilitatea descărcării separate a apelor meteorice este mai economic sistemul divizor, deoarece nu se încarcă rețeaua de canalizare publică cu un important debit suplimentar. La incintele industriale, debitul apelor de ploaie este foarte mare, datorită frecvenței la care trebuie calculat și coeficientului mare de curgere. În privința apelor uzate, menajere și industriale, este indicată racordarea la
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]