3,982 matches
-
să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o privește, mă privește și pe mine, dar invers... acum eu păream, în ochii lui, mult mai beată, datorită situației de neînțeles... Mă întreabă dacă au fost mulți cei care au vrut
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
OK, doamna profesoară. După asta, încăperea a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
garsoniera cât o cutie de pantofi îmi mânca trei sferturi din venitul lunar. Singurul lucru care-mi rămânea de făcut era să mă concentrez asupra a ceea ce aveam de făcut în cursul zilei. Mă bucuram că aveam un program foarte încărcat. În primele săptămâni de la începutul verii, situația fusese destul de relaxată, așa că eram pregătită pentru o activitate mai intensă. Mi-am accesat căsuța vocală, în vreme ce aproape anticul meu calculator se trezea la viață... mă așteptau două mesaje noi. Primul era de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
despre care discutasem mult în timpul interviului meu din urmă cu cinci ani. Nu-mi venea să cred că nu uitase. De fapt, asta nu era adevărat. Un astfel de gest era totalmente caracteristic pentru Jackson. Datorită unei liste de obligații încărcate, săptămâna zburase pe nesimțite, iar acum era ora 5:00, în vinerea care reprezenta ultima mea zi de lucru. Toate dosarele fuseseră aranjate cu meticulozitate. și ultimele cutii de carton fuseseră sigilate cu scotch. Nu-mi mai rămăsese decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
port discuții personale în apropierea lui Vivian, dar, cu toate astea, am răspuns, nerăbdătoare să-i aud vocea. A doua zi urma să mă mut în apartamentul lui Randall, dar, din cauza voiajului lui la Londra și a programului meu îngrozitor de încărcat din săptămâna aia, abia dacă schimbasem două cuvinte, de zile întregi. — Hei, am șoptit, îndepărtându-mă cât puteam de mult de Vivian, ca să dobândesc puțină intimitate. — Claire? Sunt Deirdre, draga mea. Te-am sunat să te anunț că Randall a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în e-mail-ul către Simons, ca pe „un morman de rahat“ , îi dă în judecată pe Sampson și Evans pentru dreptul de publicare. Lângă coloana de text, Daily News publicase o fotografie veche de-a lui Vivian - botoasă, cu un machiaj încărcat și părul cu bucle mari, fermecătoare, de manechin. Am mugit și am luat o gură de cafea, ca să prind puteri. — Claire? m-a chemat David prin intercom. E Candace, linia unu. — Vrei s-o suni tu înapoi? Nu, vorbesc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu mai erau decât șase săptămâni. O realitate uluitoare și alarmantă. Singurul lucru care mai rămăsese de făcut era unul foarte important: să găsesc rochia perfectă. — Mi-a făcut cea mai mare plăcere, Tish. și e adevărat - avem o zi încărcată. Îți vine să crezi ce face fiică-ta asta? a exclamat Lucille. A reușit să rateze toate programările pe care i le-am aranjat. — Ei, știu că serviciul i-a solicitat atenția în fiecare... — Of - serviciu, serviciu, serviciu, a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram c-avea s-o satisfacă pe Lucille. — Încearc-o, a gâfâit Lucille. Până și mama arăta nerăbdătoare. Mi-am tras rochia pe mine, iar ea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e așa de important ca doi oameni să spună adevărul? — Păi, vreau să zic că asta... — De ce nu trei? Sau patru? Sau o sută? — O sută de oameni nu pot avea o relație. Nu una intimă, răspunse Sally. Nu una încărcată de sens. — Dar nici nu știu prea multe perechi care să aibă parte măcar de una din cele două, îi replică Wilt. Sally își înmuie degetul în salata lui. — O, dar uită-te la tine! între tine și Eva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-l ducă sub trapă, să-i pună lațul de gât și să tragă de manetă în doar douăzeci de secunde. — De ce să limităm un asemenea privilegiu doar la bărbați? întrebă Wilt răutăcios. Clasa se uită la el, aruncându-i priviri încărcate de reproș. — Oricum, la femei e diferit, zise fata cea masivă. — De ce? întrebă imprudent Wilt. — Păi, e mai lent. — Mai lent? — Pe doamna Thompson au trebuit s-o lege de un scaun, sări amabilă blonda. S-a purtat rușinos. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări somptuoase, la Brașov: vino cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu e așa de amuzant, nu. Poate chiar a fost altcineva. Mi-e rău. Nu-mi vine să cred că Adam e la o mare ceremonie de decernare în seara asta, și totuși și-a făcut timp, în programul lui încărcat, să mă sune și a fost insultat de cea mai bună prietenă a mea. Debbie tot mai râde pe înfundate. I se pare extrem de amuzant că a sunat cineva și s-a dat drept Adam Kirrane. Crede că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de călătorie scot colții, atunci când felinarele de pe traseu luminează scurt cărțile din colecția „Biblioteca de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria lui încărcată, lumea lui tăiată în colțuri era prea dură pentru mine. Într-una din după-amiezele pierdute în București la Dalles, o băbătie vorbea despre înrudirea artei lui K. mai degrabă cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o percep; una dintre femeile de serviciu angajate mai nou, probabil țigancă, dar nurlie, cu teul mai mare ca ea, iese potrivindu-și pasul pe acorduri - așa-s acum diminețile, poate și printr-un reflex al dispoziției mele mai puțin încărcate. Mesele duminicale de la soră-mea, care începuseră ca un fel de bucurie a reuniunii de familie, de acum se lăsau mereu cu ceartă, până când tot Zina a dat dovadă de înțelepciune și nu ne-a mai însoțit. Dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce-a făcut? Soțul ei, ăla fără picioare!! insistă unchiu-meu. N-avea nici un soț, spune bătrâna după o cumpănire, pe un ton ce nu îngăduie replică. Zina încearcă de zece minute să-mi spună că epicul meu era prea împrăștiat, încărcat, zeci de nuvele între care legătura e artificială... Dacă nu mi-am luat nici o zi de concediu cât a stat ea la noi, acum îmi zic că, în ziua când mi-l voi lua, va pleca și ea, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată și îi cheamă un băiat de serviciu. — Nu cred că avem nevoie de ajutor, spune Luke, zâmbind și îmi ridică valijoara. Nu suntem supra încărcați. — Du‑te tu înainte, spun. Eu vreau să... verific ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și, spre ușurarea mea, după o clipă, se îndreaptă spre scară. Cum e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi spre tejghea. — Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trăiești viața? — Ei, i‑am promis ceva acum câtva timp. A fost un fel de jurământ, să‑i spun... — Dar nu o să știe niciodată! zice călugărița. Dacă tu nu‑i spui... Mă uit la ea șocată. — Dar o să am cugetul încărcat, dacă‑mi încalc promisiunea! Nu, rămân aici încă puțin cu dumneavoastră, dacă n‑aveți nimic împotrivă. Ridic o mică statuetă a Fecioarei Maria, pe care o remarcasem acum puțin timp. E foarte drăguță. De unde o aveți? Călugărița mă fixează, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Din păcate nu, spune Luke. Îmi aruncă un surâs grăbit, dar îi citesc dezamăgirea pe față și simt cum mă cuprinde un val de indignare la adresa mamei lui. — Sigur poate să‑și facă puțin timp altădată. — Are un program foarte încărcat. Și aici are dreptate, n‑am anunțat‑o din timp. Are o grimasă. Vezi tu, mama nu e doar... o doamnă oarecare din înalta societate. Are o groază de obligații importante. Nu poate să lase totul baltă, oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
TRAIAN a preferat să vorbim În limba italiană, În tot timpul fiind de față un colaborator al său. Numai Într-o singură seară am putut vorbi circa 2 ore, În care mi-a povestit programul său obișnuit de lucru, foarte Încărcat. Cercetările recente le-a putut Întreprinde În colaborare cu SCHMIDT HEINRICH, directorul Institutului European similar din Hamburg, mare specialist. Așa cum am arătat În raportul meu amănunțit prezentat pentru conformitate locotenentului Matei Silviu, TRAIAN MANU ar fi o achiziție importantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strategie, dar, cum se petrece de obicei, când au pus-o În practică, au apărut derogările: furată de plăcerea de a fi vioara Întâi, soția irosea timpul șederii mele acolo cu poveștile ei. Mai conștient decât ea de programul meu Încărcat, Cristian stătea ca pe ace: am simțit acest lucru pentru că Îmi ocolea privirea, Își trosnea degetele, un gest grosolan pe care nu Îmi amintesc deloc să-l fi avut În copilărie și, la un moment dat, a abandonat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
divorțul. Când au ajuns aici, doamna Dobrotă a izbucnit În plâns, ar fi o mare nenorocire, mi-a spus, fata lor ar fi de-a dreptul distrusă și, În plus, există și un copil În această căsnicie. Atmosfera este permanent Încărcată, plânsete, Învinuiri...„ Deși tu nu ai urmași, ar trebui să Înțelegi că pentru un părinte nu există suferință mai mare decât să-i facă Într-un fel rău, fără să vrea, copilului său”, a adăugat Cristian. „Înțeleg”, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape... Mintea îi reveni la evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri severe și de un secretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
însă Luca nu era prost. I-a declarat că își dădea imediat seama de diferența dintre partidele de sex obișnuite, din perioadele în care existau șanse puține sau deloc ca Alison să rămână gravidă, și partidele de sex mult mai încărcate emoțional, care interveneau în perioadele fertile. Bărbatul i-a spus că, în momentele alea, se comporta mult mai intens, era mult mai grăbită decât în celelalte dăți. Cu toate astea, partidele de sex existaseră, numai că, în fiecare lună, Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la umbră, cu bocceaua în mână, așteptând întoarcerea unui om, a unui asasin, care voia să-l ducă din nou spre nisipuri și terenuri pietroase. Și apăru dintr-o dată lângă el, ivit din neant, în tăcere, în ciuda celor patru cămile încărcate, ce-l urmau fără să facă nici cel mai zgomot, de parcă s-ar fi molipsit de la stăpânul lor sau le-ar fi speriat faptul, pe care instinctul lor îl percepea, că intraseră într-un cimitir. Arătă din cap spre baracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]