8,238 matches
-
pentru căsătorie. Datina aceasta veche s-a uitat odată cu trecerea timpului, cu modernizarea lumii. Oamenii nu mai cred astăzi în superstiții străvechi, respectiv nici în zei ai iubirii. Nici în cazul Valentine's Day românii nu au început să se închine la Sfântul Valentin ci au adoptat doar forma comercială a evenimentului. Începând cu anii 2000, când Ziua Îndrăgostiților de la americani a prins teren în România (pentru că era cu mulți pupici, cu inimioare pretutindeni, cu party-uri și cine romantice pe la toate
De ce sărbătoarea Dragobetelui a pierdut teren în fața Valentine's Day [Corola-blog/BlogPost/96774_a_98066]
-
aceea, "portretele" lui Varujan Vosganian nu sînt picturale, nu au nimic decorativ, ornamental; ele sînt mereu în mișcare - niște ecorșeuri -, "un petic de carne îmblînzită", cum e acest Portret de femeie cu fundal neliniștit: "Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsînd pereții orbi să se vadă
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
de la moartea adevăratului Nae Ionescu. Cum spunea cineva, așa se scrie istoria și Ministerul Adevărului nu șomează niciodată. În 1970, când se împlineau 80 de ani de la naștere și 30 de ani de la moartea lui Nae Ionescu, i s-a închinat întreg numărul 10 al revistei Prodromos, foaie de gand și apropiere creștină, apărută în Franța, sub redacția lui Paul Miron și Ioan Cusa. Au semnat în acest număr omagial: Părintele Andre Scrima, Ioan Cusa, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, D.C. Amzar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mică monografie a comunei Cotmeana, scrisă chiar de părintele Ioasaf Boiciuc, aflu că mănăstirea își are originea pe o fostă biserică de lemn, fiind o posibilă ctitorie a lui Vladislav-Vlaicu și Radu I, pe care voievodul Mircea cel Bătrân o închină Coziei. Cotmeana... denumită de stolnicul Constantin Cantacuzino „Ospățul cel de seară”, a străbătut mai bine de șase secole de istorie, pentru ca, astăzi, să vorbească despre o realitate pe care din ce in ce mai mulți istorici o admit, prezența cumana puternică în spațiul românesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
o poienița lângă un brad. L-am pus direct în pământ, înfășat în cearșafuri. Au asistat câțiva ciobani, unul a cântat o doina din fluier pe mormântul lui. Apoi am aprins rugul nemuririi dacice pe locul acela și ne-am închinat lui Zamolxe. Sufletul lui a rămas în Carpați și-l vom chema la timpul potrivit, îl încredințez pe Florin. A părăsit această lume că un adevărat dac. Drept, demn, făcând cinste neamului românesc și strămoșilor noștri, lui Zamolxe și zeului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
-și folosească nepermis puterile divine: să transforme pietrele în pâine, să-l slujească pe diavol în schimbul puterii asupra tuturor regatelor lumii etc. Sau simbolurile legate de Fecioara Maria: crinul, albastrul ceresc al vestmântului, darurile simbolice ale magilor veniți să se închine pruncului Iisus ș.a. Sau sărbătorile creștine și alte elemente - precum crucea, copacul vieții, porumbelul, mielul, cheile Sfântului Petru ș.a. Nu în ultimul rând, simbolice sunt considerate unele legende (a Graalului: ce s-a întâmplat cu cupa din care a băut
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
pentru totdeauna, un teren interzis științei“ (p. 68), ceea ce înseamnă că într-o zi oamenii de știință vor lămuri și problema afurisitului de spirit divin. Balaurul va fi răpus și se va isprăvi odată cu delirul credinței. Zeul căruia i se închină Dawkins poartă numele de „dovadă“. Unde sunt dovezi, acolo discuția are sens, unde probele lipsesc, dezbaterile sunt oțioase, cel mult putîndu-se lua în calcul jocul probabilităților. De pildă, chiar dacă existența sau inexistența lui Dumnezeu nu poate fi dovedită, totuși probabilitatea
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
mai desăvârșit războiul în prea lăudatele- i versuri“. Tot cu așa mare laudă vorbește și Xenopol în a sa Istorie a românilor și N. Iorga în a sa Istorie a literaturii rom[âne] în veacul al XVIII-lea, care-i închină vreo 50 de pagini în astă operă și aduce dovezi că acest scriitor ar fi un vestit arhimandrit Vartolomei Măzăreanu. Într-un cuvânt acest scriitor e mare, e patriot și scrie pe înțelesul tuturora, într-o limbă admirabilă, lucruri ce
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
mărul, anunțau că vor să continue "reformele" acestuia. Verbul "a reforma" are deci un substantiv corespondent. Verbul "a deforma" nu are". Adrian Năstase a propus "să acceptăm un nou substantiv, în limba română - substantivul "deformă" pe care să i-l închinăm lui Traian Băsescu. Acest cuvânt sintetizează perfect ceea ce a făcut el, timp de 10 ani, în România - a sluțit, a urâțit, a prezentat altfel decât era în fapt, a denaturat, a falsificat, a alterat. În definitiv, dacă unii voiau să
Năstase, cadou inedit pentru Băsescu. "Unii voiau să ofere un regat pentru un cal…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30685_a_32010]
-
Și gîndul e limpede ca lacrima, totuși lacrimă. În istoria țării noastre iubite, vei fi între Eminescu și Luchian. Mistuit ca și Ei de o flacără sfîntă, bîntuit ca și Ei de haita îngerilor, cu a lor sublimă ferocitate. Mă închin, EMIL BOTTA, 20 X 1972”, din Bricabrac de Lucian Pintilie. Editura Humanitas. 2003. pag.30 Radu Boruzescu este cel care mi l-a dat pe Pintilie în imagini. O recuperare fără de care nu aș fi întreagă. Fotografiile pe care le-
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
Cercle Voltaire”, cu librăriile Löbel, Pandele Stănescu, Teodor Manea, cu arena de box de pe Regală, cu Grădina Mare, cu tramvaiele care făceau curse la Monument și la Lacul Sărat, cu Ceasul din Centru și cu grupul statuar tot de acolo închinat de „românii recunoscători” Împăratului Traian. Sunt apoi oamenii Brăilei readuși de Vârgolici în atenție, brăilenii care s-au ilustrat eminent în tot felul de domenii, în țară și în lume, în literatură, în muzică și în alte arte, în sociologie
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
îl socotesc «normal» al literaturii din ultimele decenii. Faptul că eu nu figurez în nici una din enumerările curente printre prozatorii vremii este iarăși grăitor. Pot numi cel puțin zece reviste importante care în ultimul sfert de veac nu mi-au închinat nici măcar o recenzie...” Gândindu-ne la tratamentul de care s-a „bucurat” Alexandru George, ne vine să exclamăm că aceasta ar putea fi chiar regula după care să îi recunoaștem pe scriitorii de valoare - să aibă parte de ingratitudinea și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
noapte. Pașii mei spre el - dans macabru...// Doar un copil, un tânăr blond cu scut celebru/ Un și mai celebru mort. Sângele-ți, Patroklos,/ Îmi dă viață, hohotul aheilor mă-ndrumă spre tine,/ Rug, în fapt de zori, măi Tată, închin spre tine cupa.// Prin pleata Mirmidonului zăresc a lui Helios cumplită veghe/ Sunteți aici. Acum știu că pumnul de țărână/ Pe care-l strâng îmi va fi urnă/ Vino, Aheule, pun fruntea jos precum un bou la hecatombă” (pp. 22
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
umeri slabi și vineți de Crist îndurerat, urcînd cu pași de spectru calvarul sîngrat, Pe cînd pe cerul morții încet s-aprinde-o stea. Spre care zeu nălța-voi în umbră alba-mi față, La ce altar de raze genunchii să-mi închin în noaptea fără stele și fără dimineață?" (Moartea visurilor, I). Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale poetice. Cele șase „serenade demonice" publicate ulterior, în 1903, nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Roberta Anastase a luat-o pe calea bisericii. Observatorul de Prahova scrie că mai mulți ploieșteni din Colegiul nr. 11 Ploiești Vest au primit în ultimele zile calendare electorale din partea ostului președinte al Camerei Deputaților închinându-se la o icoană. Pozele o infățișează pe Roberta Anastase într-o biserică, în timp ce stă, cuvioasă, în fața unei icoane, aprinzând lumânări și având capul acoperit. Potrivit Observatorului de Prahova, pozele nu ar fi realizate în bisericile din Ploiești, ci în
Roberta Anastase, pioasă pentru câteva voturi () [Corola-journal/Journalistic/40980_a_42305]
-
de materialismul istoric prevalența factorului economic în dauna spiritului, a creațiilor în care se întrupează acesta... Cu asemenea gînduri parcurgem ultima carte a lui Zenovie Cârlugea, cred că a șasea, dacă nu mă înșel, pe care vrednicul cercetător i-o închină lui Blaga. Ea trece în revistă o seamă de volume apărute în ultima vreme care au ca obiect prodigioasa personalitate a autorului Spațiului mioritic, semnate de autori de vîrste diverse ori de rude ale acestuia. E o tușantă dovadă a
Blaga, totuși în actualitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4055_a_5380]
-
interzici și rugăciunile, semnul crucii, discuțiile religioase și meditația, în poziția lotusului!În rest, daca te-au discriminat niște ortodocși,îmi pare rău,dar ar trebui să te gîndești că aia sînt niște imbecili și nu icoanele la care se-nchina! frate-codrut, esti pe langă. ideea e că simbolurile religioase nu au ce căuta în școli. clar și simplu. după logică ta de profesoraș de sat de munte, nediscriminarea ar însemna să apară o sumedenie de simboluri religioase în școli, de
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
bisericii creștine asupra ateilor? De la secularizare încoace, biserica a produs, cel mult, niște biete urticarii în timp ce din burtă ateismului tău inocent au ieșit dihăniile alea totalitare care au ras laolaltă cu milioanele de icoane și milioanele de nenorociți care se-nchinau la ele! Și tot comunistu, nazistul, fascistu au cultivat cea mai sinistra homofobie, nu popii. Nu-nteleg de ce-ar fi ridicol ca-ntr-o clasa să coabiteze mai multe simboluri relig( poate ai sărit tocmai rîndul cu argumentul)?! De
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
de afecte, si nu de rațiune. Altfel spus, nu ne interesează teoria, ci practică; iar practică arată că ostentarea unor simboluri naște NU “toleranță” (chipurile, creștină), ci intoleranță: una e să te duci la tine-n biserică și să te închini, și alta să vezi la scoala (unde vin copii de toate confesiunile) icoane “majoritare”, puse acolo pe pereți în virtutea ideii debile că “majoritatea decide”... (Și termină cu blablaurile alea cu “icoana =obiect estetic”, ca rad și curcile!) În aceeași ordine
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
eu, Schingiuit de Dumnezeu, Clocoteam Într-un cazan Plin cu seu Fad, La o margine de iad, Și-ți șopteam: " Lasă-mă să vin măcar La distanță de-un arșin De șoldul tău de cleștar Și la dînsul să mă-nchin Trist și rar, Adînc și-amar, Fiindcă e divin..."
Bocet de adult by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10196_a_11521]
-
Emil Brumaru Motto: Mă închin la Al Tău Chip Ca la un videoclip! Doamne, părăsește-mă cu grijă. Lasă-mi fragezi fluturii în aer Să-i privesc, stufoși, cum se încaier Pentr-un crin căscat de-o jună tijă. Și mai poartă-mi sufletul în
Sonet Laic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10155_a_11480]
-
adânci, suferinde: în tine, departe. Te aduni din pulberea spaimei de moarte. O, tăcere rarefiată! O, lucruri de nenumit, de neatins, de nevăzut, ferecându-te în miezul lor încins!! Fiu al acestora ai fost dintotdeauna. Deci, te supui. Asculți. Te închini. Cânți nopțile, cânți suferința lor și a ta. Apoi, despărțirea. Și neînțelegerea. Înstrăinarea. Singurătatea. Pâinea. Vinul. Ochii. Apa. Marea amiază. Între timp, lei sloboziți din privirile tale dansează și luptă. Dansează și luptă. Câte trei, câte șapte dansează. Culorile nopții
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare întrebându-se ce este vântul și-unde văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pofticioase pare o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar din istorie din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte răsucite-n auz și susurate
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
ajută firea aceasta neprihănită să se scalde în marea albastră Doamne iartă-i lui și păcatele și tristețile cele amare dosite în gând și toată trăirea lumescă. Sunt ultimul dintre barbari care deși m-au trădat de trecut mă mai închin. Mai povestesc și despre bun simț.
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
d^un visage sans traits, sans lignes, comme d^une visičre vide, sans visage". Surâde și închide ochii. Cred că a ațipit puțin. Poate doar mă pândește. La capul patului o madonă modernă, la care nu-ți vine să te-nchini. Un alt tablou - uite că-i fac inventarul, simt că mă urmărește, poate are acea a doua pleoapă a câinilor care văd, dormind - un tablou ciudat, un spate de bărbat, decupat ca o fereastră prin care se vede un oraș
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]