2,835 matches
-
către Buftea. Nu ca s-o fac vedeta, ci pentru că îmi cumpărasem acolo o căsuță pe malul lacului ca să mă dau cu barca.Pe drum,pupam când sticlă de coniac când buzele roșii,stridente, ale damei de consumație. S-a încins atât de tare încât la un moment dat și-a scos bluză ,iar priveliștea la care m-a supus era cu mult mai interesantă decât cea întunecată de pe șosea.Și apoi, totul s-a intamplat in fracțiune de secundă. Era
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își bombăne nevoința. Cu ce să plătească ’aracan de ea dările?! Mai an, o ajutase Părintele. Nu mai putea nădăjdui la mila bisericii și-acum! Da’ de unde creițari?! Milogul aude bolboroseala
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne dedica altei splendori
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
petrec, Muzica cu zgomot și fervoare, În raze multicolore se întrec ! Zgomot, țipete, urlet de plăcere Ce trepidează-n valuri hala plină, Chitarile cântă, o muzică ce cere Raze de foc și fum, lumină ! Amalgam, vise, ce se cerne, Minți încinse de muzică nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul ce tună... Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii Ce umple de foc întreaga estacadă, Începe să curgă de sus, focul durerii A zilei tragice cu iz de tornadă! Se-
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
imprundența să te uiți prea mult, în seara aceea visai numai glume. Aproape toate cu picioarele cât mai dezvelite, aruncau în toate părțile zâmbete extravagant piperate cu expresii analogice din care cei mai multi credeau că pe ei îi vizează. Cu trupurile încinse de dorinți nedeclarate oficial , reprezentau o piață de carne proaspătă, de vânzare pentru cine avea ochi și noroc să o cumpere . Marfă, nu glumă, oferită de natură vieții umane de care să te bucuri cât mai mult cât trăiești pe
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
nimeni că ei pe pământ. Babacucu o să -și aducă aminte de tine!! Cară-te! N-ai fost, nu o să fii și sigur nu o să vreau să te mai văd vreodată ! . Pa! Să vină altul la rând. Miroase plajă a ulei încins de puțoi limbareți că ține de te împiedici de ei, valea, ca dealul se urcă mai greu...dispari ! Așa de răvășita , nervoasă și hotărâtă devenise Lorry, că te speriai de ea .Parcă era o tigroaica căreia i se furase tigrișorul
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Convertirea ta devine Drumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire Zid de vrajbă sapă-n tine, Tu fii bun, făr' de mâhnire Surpă soclul ce-l susține. Nu lăsa lăstarii urii Să-ți înăbușe ființa, Pune stavilă arsurii Ce-ar încinge suferința. Rugul flăcării divine Ține-l pururea aprins, Fii ca soarele ce ține Lutul lumii-n foc nestins. Fiecare gând să-ți fie Ca tămâia pe cărbune, Tu - altar de vrednicie Primenit prin rugăciune. Pictura: G. Grenville Manton (1855-1932) Referință
PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375049_a_376378]
-
Dreptaciul: (Se adresează către Stângaci) - Nu prea a fost greu. A trebuit să țin de cârmă în direcția indicată de acul busolii. Mereu înainte, spre sud-est. În timp ce căpitanul a trebuit să coboare în sala mașinilor pentru a unge volanta. Se încinsese de atâta frecat cu biela. Stângaciul: - Cum spui, nu a fost mare lucru. E bine când omul muncește. Eu... am stat de vorbă cu sfinții aceștia. (Arată către pereți și sală) - Le spuneam că munca înnobilează omul! Dreptaciul: - Această afirmație
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci, tată, eu întreb? Limba puțin să -i dezleg; M-a
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373921_a_375250]
-
zi și seara de Joi și toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi. Unul din cei care susțin aceasta este și dumnezeiescul Hrisostom. Au stat mai întâi cu toți în picioare încinși la brâu, încălțați, cu toiegele în mână, gata de drum; și au îndeplinit și toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
fi fost suficient, te-aș fi așteptat până la capătul experiențelor, aș fi închis ochii la salturile inegale ale distanței de inimă, la ritmul în care compuneai simfonia gândurilor. Am devenit experți în insufiențe... Și când surlești ispite cu jar, cărbuni încinși pentru vremelnicie, întețesc rugăciunea înalt, continuu, fără suflare, să nu mai aud ecouri sparte, mirajul frânturilor de cer, suficient de puternice pentru destabilizări capitale în miezul ființei. (23- 24 aprilie 2017) Referință Bibliografică: Lupta / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LUPTA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374012_a_375341]
-
Țărmul stâncos cu valu-i înspumat. Eu te iubesc cu tremurul de pleoape, Cu roua-n ochi, grăbită spre senin; Ca umbra sălciilor peste ape Eu te iubesc, într-un prelung suspin. Eu te iubesc cu unghiile-n carne, Cu fruntea-ncinsă-n cute de furtună, Ca ploile, care încep să toarne, Eu te iubesc, cu patimă nebună. Eu te iubesc cu disperarea cruntă A celui ce așteaptă o sentință Și, pregătit să fac cu moartea nuntă, Eu te iubesc cu-ntreaga
CA UMBRA SĂLCIILOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374039_a_375368]
-
o arlechino mi-am spus în gând ce cauți aici în timpul acesta pierdut cine să râdă și cine să plângă dintre umbrele surde și oarbe tac pașii ne duc în aceeași cadență la reverență plecăm frunțile pe jos peste roca încinsă de undeva apăruse un fir de izvor limpede prinzându-ne picioarele în două bucle le-am urmărit se înnodaseră ca o fundă de cleștar apoi din două un singur pârâu fugind purtând deasupra un spic de grâu va ajunge la
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
îl luă de mână pe zmeu să-l ducă în fața tatălui ei. - Iată, acesta mi-e alesul! - Așa să fie, zise împăratul, deși nu-l cunoștea pe acel prinț, căci nu-și putea lua înapoi cuvântul dat fiicei sale. Se încinse deci o nuntă cum nu mai vezi în ziua de azi. Dar, deși mireasa zâmbea fericită, mirele era din ce în ce mai posomorât. Băgând de seamă acest lucru, Voichița îl luă de-o parte: - Ce te neliniștește, dragul meu bărbățel? Mâncarea nu-ți
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
tristețea dulce, târzie de a-i face pe plac, poate ca o întoarcere a gesturilor ei tandre de odinioară. Răscoleam tot orașul după vreun medicament pe care nu-l putea asigura spitalul, nu -mi găseam liniștea și călcam pe cărbuni încinși până găseam ce-i era necesar sau ceea ce-și dorea ea ca mic capriciu. Noi două, inseparabile, unite prin emoția gândului de a fi rămas într-o corabie fără cârmaci, de a trebui , cum, necum , să mergem înainte, avându
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
Rusu Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O păpușă de cârpa Oriunde am călătorii spre noi ... Ne-ascundem de foșnetul privirilor , Cănd urma rătăcita a pașilor în doi Răscolește timpul înaintea zorilor . Cuvintele se-ncing în albia soarelui ... Cand ma închid într-un cub de gheață , Acoperindu-mi tăcerea sufletului Cu uitările , abandonate-n ceață . Aș pictă pe stele privirea-mi înghețată ... Si-as udă în valuri cu lacrimi uscate , Trandafirii albi cu chip de
O PAPUSA DE CARPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375526_a_376855]
-
fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul ce l-a câștigat, un ștergar, Agheasma Mare, calul ș-un chimir ornamentat. Se-ncinsese chiar o horă, când o fată a dispărut... o săltase-n șa iubitul făcându-se nevăzut. Referință Bibliografică: Gerul Bobotezei / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cârdei
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
invidiată. Mâinile ei alintau infantile grumazul tinerilor avizi de patimi. Dar, ca peste tot în viață, bucuriile se sting repede sub tăișul necazurilor în care otrava durerii ți se împlântă ca un fulger. Odată, într-o seară, pe când spiritele se încinseseră la o serbare, băiatul celui mai bogat om din sat a profitat de ea și a necinstit-o! De atunci, nimeni nu a mai văzut-o prin sat. Auzisem, când îi muriseră părinții, că ar locui undeva sub o geană
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra piscului pentru a-i anunța pe ceilalți despre sosirea unor străini. Pasărea cu pene cenușii se năpusti asupra lui, încercând să îl împiedice să zboare mai sus și se încinse o luptă grozavă între cele două păsări. - De-aș avea o sabie! De-aș avea o sabie! Repeta Prințul Izvoarelor care și-ar fi dorit să poată să ajute cumva pasărea lor cenușie. - Mai am câteva ace de păr, zise
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
2015 Toate Articolele Autorului Umblând prin ziuă ca în noapte, Vine seara nesocotită ca-n șoapte, Insesizabil aduce melancolia înserată, Pretabil dezvelește iubirea neuitată... Mi-aduce aminte din ce n-am uitat, Ce-i în suflet cu note roșii încrustat, Încins cu o roșie și adâncă înfierare, Închisă-n inimă o ajută să zboare! Ce-au uitat ochii, în stele văd pe cer, Imaginea ce spune că nu-i efemer, Chipul din stele e atât în mine viu, Chiar de peste zi
CHIAR...LA DISTANŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372418_a_373747]
-
e obârșia. Nicu venise aproape în zorii zilei de luni de la han, unde avea o misiune destul de grea. Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la horă, cum era obiceiul satului. Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
revenea acasă la clarinetul lui, la munca în pomicultură. Avea cea mai iscusită pepinieră de pomi: pruni, meri, peri altoiți de mâna sa, de acele degete care apoi, cu mult talent, apăsau clapele clarinetului, la hanul lui Ardei, unde se încingeau jocurile, sau cu alte ocazii. Mereu povestea de unde îi provine puterea brațelor, tăria mușchilor. „Când eram mic, niciodată mama mea, pe care o iubesc ca pe ochii din cap, nu mă înfășa până nu-mi ungea încheieturile cu untură de
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
totul, tocmea oameni cu ziua, mai ales feciori și fete. În pauze, Nicu acorda instrumentul, îl ducea spre buzele înzestrate de Dumnezeu cu perfecțiune și cânta o doină, sau o baladă, după care o sârbă sau un brâu, de se încingea, pentru puțin timp, jocul odihnitor, încât munca ce urma părea o glumă. Bun băiat, Nicu, vestit în nouă sate de pe cele trei văi, ale Doamnei, Bratiei și Vâlsanului. Respectat de copii, de tineri și de bătrâni pentru hărnicia sa, dar
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului, înțeleaptă, mi-a dor, Spusă cu asprimea mierei de labine. Pădurea în care n-a intrat topor Așteaptă anotimpul, care, nu mai vine! Al.Florin ȚENE Referință
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]