6,663 matches
-
mai e? — Dispărut. Nu s-a mai Întors acasă noaptea trecută. Foarte misterios. Era rece. Myatt Închise fereastra și, cu mâinile În buzunarele hainei lui de blană, Începu să se plimbe În sus și-n jos prin Încăpere, trei pași Încoace și trei pași Încolo. Spuse Încet: — Nu mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate. Subotica deveni și mai ireală când Își aminti zăpada care Îl izbea În față. Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau din capetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fată din ansamblu? „Fetițele lui Dunn“ Începură să cânte: Dacă vrei să spui expres, Sentimentul ce te-ncearcă, Când te ia cu frig deodată Și-uneori cu cald. — Nu, nu. Era secretara unui prieten de-al meu. Navlositor. Vino atunci Încoace, cântau fetele, Vino atunci Încoace, niște marinari englezi, care stăteau la mesele din spate ale grădinii, bătură din palme și strigară: „Așteptați-ne! Venim!“ Un marinar Începu să-și croiască drum printre mese În direcția scenei. Dacă vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dunn“ Începură să cânte: Dacă vrei să spui expres, Sentimentul ce te-ncearcă, Când te ia cu frig deodată Și-uneori cu cald. — Nu, nu. Era secretara unui prieten de-al meu. Navlositor. Vino atunci Încoace, cântau fetele, Vino atunci Încoace, niște marinari englezi, care stăteau la mesele din spate ale grădinii, bătură din palme și strigară: „Așteptați-ne! Venim!“ Un marinar Începu să-și croiască drum printre mese În direcția scenei. Dacă vrei să spui expres, Cât de trist te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu-i făceai? — Nu. Adormisem imediat. A fost groaznic. De atunci n-am mai petrecut nici o noapte acolo. — Vino atunci Încoace, vino atunci Încoace. Cum arăta? — Nu-mi pot aminti nimic despre ea. Janet Pardoe spuse cu voce scăzută: — Dacă ai ști cât de tare m-am săturat să trăiesc cu o femeie. Accidental, mâinile lor se atinseră pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu-i făceai? — Nu. Adormisem imediat. A fost groaznic. De atunci n-am mai petrecut nici o noapte acolo. — Vino atunci Încoace, vino atunci Încoace. Cum arăta? — Nu-mi pot aminti nimic despre ea. Janet Pardoe spuse cu voce scăzută: — Dacă ai ști cât de tare m-am săturat să trăiesc cu o femeie. Accidental, mâinile lor se atinseră pe masă și apoi rămaseră una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bijuteriile de mare valoare, mai ales atunci când erau cu totul inadecvate situației - nimic nu o amuza mai mult pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la soare În halul ăsta, spuse Lauren, puțin mai târziu. Trebuie că divorțul e de vină. Tinsley crede că se distrează, dar, de fapt, e din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care ea s-a aplecat mai aproape de el. Copilul vomită pe loc. Voma se Împrăștie pe toată bluza de mătase a lui Marci. —Iiiii... Puah! făcu Marci, dându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prezentare ale lui Thackeray, pentru ca Nina să se poată uita cu atenție. Erau optsprezece toalete În colecție, dintre care șase erau rochii de seară. Speram că avea de unde să aleagă. Nina ridică mapa și studie cu atenție fotografiile, mișcându-le Încoace și Încolo ca să se poată uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era foarte romantic. —Ce era așa romantic? De ce a primit Sophia același colier ca și mine? — Păi... hmm... pandantivul a fost ideea Sophiei. Nu se poate! Ce vrei să spui? am sărit În picioare și am Început să mă plimb Încoace și Încolo prin fața șemineului. —Păi, stăteam cu toții la cină la Le Caprice - ador localul ăla, Îl ador - În acea seară de vineri când eram la Londra, iar Hunter - care este foarte drăguț, Sophie, și care te iubește enorm - ne-ntrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Facultatea mi-a apreciat etica cu nota 5. În loc de etică, am învățat să le spun oamenilor doar ceea ce vor să audă. Am învățat să scriu totul. Și am mai învățat și că editorii pot fi niște mari jigodii. De atunci încoace, m-am tot întrebat ce voia să însemne examenul ăla. Acum sunt reporter, la un mare cotidian, și nu mai trebuie să-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil a fost într-o dimineață de luni; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și zice: Pune mâna, zice. Uită-te și tu cât este de veche. Și Helen își deschide poșeta și-și scoate perechea de mănuși albe cu nasture la manșetă. — Lasă, ține-o tu, zice. Privind cartea deschisă, Mona o răsfoiește încoace și-ncolo. Dac-aș ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi amoniac sau oțet, zice, s-ar fierbe o varză roșie și s-ar da cu zeama aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu a mai zis o vorbă bună de la bâlci încoace. Stația de interceptare înșiră unul după altul codurile de urgență. — Care-ar fi un sinonim bun pentru „demon“? strigă Helen la Mona Și Mona zice: — Helen Hoover Boyle. Helen se uită la mine și zice: — Te-ai uitat pe ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
instalației de laborator, unde l-a pus să se reîncălzească. Nu, mulțumesc! refuză Ion. Las' c-o beau la ziuă. Cine a mai venit aici, în secție? Don Șef a telefonat și, aflînd că-s eu, n-a mai pornit încoace; mi-a zis că vrea să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se destăinuie, dar imediat se oprește, speriată parcă de propriile-i vorbe. Vreau să spun schimbă vorba că treizeci de ani e-o vîrstă potrivită. Eu mai aveam deja doi, soțul fusese luat pe front. Ce se tot uită ăla încoace? arată femeia spre profesor. Are impresia că mă cunoaște, sau... rîde încet vecina, dezvelind pe fața ei însemne ale cochetăriei. Am! exclamă unul din copii, scăpat din brațele tatălui, venit tot o fugă pînă lîngă genunchii femeii, în brațele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipsa mea ast' noapte, iar analizele vor spune al căruia dintre voi doi este. Și-acum, lasă-mă în pace, că n-am chef să mă pună și nevastă-ta să spăl pe jos. Siguranța lui Pavel, cu care venise încoace, pregătit s-o ia de urechi pe fată, s-a topit. Se și vede purtat pe la tribunal, pentru stabilirea paternității, cum a pățit un prieten de-al lui, care plătește pensie de întreținere unei femei din Iași, recunoscută ca umblînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace înfuriată că te-am văzut cu vînzătoarea aceea. Celelalte au apărut pe parcurs. Cît despre femeia de la hotel... Se oprește cu mîna în aer, deasupra părului, peste care și-a legat broboada de cașmir. Se uită lung în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu palma făcută căuș. N-am cerut explicații, Mihai. Ce rost are?! Al naibii să fiu dacă mai înțeleg ceva! M-am hotărît să vin încoace abia cînd am descoperit că ești autorul piesei pentru premiera căreia mi-ai dat invitația. Și n-am venit să-mi satisfac un orgoliu murdar, că vin la un scriitor. Dar nici nu-ți dau voie să fii asemeni celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seara asta, a cărei prezență m-a făcut să privesc pieziș în întuneric. Fericit Vlad, și-l invidiez pentru asta, că s-a stabilit la Sorina, fetița care a pornit la drum pentru el; el, care a înțeles de ieri încoace că o iubește, că fata are o frumusețe interioară și a găsit resurse, din calcul ori din naivitate, să-i ia cameră la hotel. E totuși un tip tare, va urca rapid. Știe ce vrea de la viață și-și dirijează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară. Exact! Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin a te strînge în brațe. Sînt, și eu, un nimic... Oleacă mai slab dacă aș fi, ai face din mine cîrpă de șters pe jos. Nici nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
certitudinea că n-a mai rămas decît inima din el, care bate undeva deasupra Mariei, pe un trup fierbinte si umed de transpirație ce nu pare a vrea să-i mai dea drumul. Și pentru prima oară de mulți ani încoace, de pe vremea nopților petrecute sus, pe acoperișul blocului Yanis, cînd instrucția de peste zi se termina întotdeauna cu dulcele chin al iubirii ("să nu îndrăznești să folosești alt cuvînt pentru ceea ce se întîmplă în pat, că riști să maculezi totul"), Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orice amic din gașcă ce fusese de față se apuca să-i povestească exact cum se terminase totul. — Erai chiar lângă raft, în garajul ăla nenorocit. Omule! Și-ai apucat una din canistrele alea mari de ulei. Tot zbierai... — Vino-ncoace să te ung... mda, știu! Remușcările care îl cuprindeau în clipele acelea erau autentice și reprezentau singurul episod acut care se desprindea din amestecul infect al amintirilor despre noaptea precedentă. Pentru început, Carol nu numai că îi tolerase amicii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la Whittington, la bandajat. Sigur că s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]