1,922 matches
-
deschise, cu nobilul său gest milenar, sau invizibil, prin țevile articulate ale semănătoarei mecanice. Și după aceea, nu se mai întâmplă multă vreme nimic. Norii trec peste câmp, zilele senine și zilele ploioase se succed în mișcarea anotimpurilor - iar semințele încolțesc în întunericul umed al pământului, dar la anul, iată câmpurile pe care grâul se leagănă ca o mare foarte verde cu luciri albăstrii, și iată mișcarea greoaie a grânelor de aur în iunie! La fel se întâmplă și cu inițierea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se leagănă ca o mare foarte verde cu luciri albăstrii, și iată mișcarea greoaie a grânelor de aur în iunie! La fel se întâmplă și cu inițierea, îndrumarea și roadele mișcării literare. Din discuții, din contactul cu oameni și fapte, încolțesc cărți, poeme, articole, ce vor îmbogăți viața noastră literară și vor da hrană spirituală poporului nostru, peste șase luni sau un an, sau mai mult, într-adevăr, nu numai colectiviștii noștri, ci și scriitorii, editorii, redactorii de reviste, criticii literari
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tăieturi. „Parbrizul...“, ai șoptit, și ai rămas câteva secunde în fața mea, privindu-mă în tăcere. Pe frunte, jupuiturile pe care le-ai șters înainte de a intra, s-au umplut iarăși de sânge. Tăceam și eu, năucit de cuvintele care îmi încolțeau în minte, dar care nu puteau fi rostite: „Oricum n-ai fi murit...“ Sau mai curând ceva de genul ăsta: „Chiar dacă ai muri, asta n-ar schimba nimic în ce ne privește...“ Eram mai cu seamă frapat de seninătatea, aproape
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
indivizii în numele fericirii. Nu trăiește decât ca să îndrepte lucrurile, se sacrifică pentru alții până îi distruge. Notațiile prozatorului sunt fine și, în genere, povestirea este admirabil construită. Personajul generic al acestei proze ingenioase este o speță de Mitică generos, inocent, încolțit de rude, prieteni, colegi, pus să intervină pe lângă forurile administrative în chestiuni delicate, un individ, în fine, de care abuzează toți și, din această pricină, este mereu pe drumuri și, firește, mereu intră în încurcături tragicomice. Dramaturgia lui B. prezintă
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
semne urma mea”(Zăpezile). Pentru B., „sentimentul de comuniune cu cosmicul” (Eugen Simion) este, simultan, unul al neliniștii ontologice. Poetul are timpuriu viziunea declinului universal, a căderii inevitabile, a trecerii: „Ne-apasă vremea, ne-ncovoaie timpul,/ne dă prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
nici Austriei, care ieșea cea mai afectată, teritorial. Pe acest fundal ca de film de acțiune, ambițiile lui Napoleon au depășit spațiul strict militar, intrând tot mai insistent pe teritoriul mult mai instabil al politicii. Se năștea, sau poate chiar încolțea de-a binelea, sămânța cea mai ispititoare: puterea deplină. în numele Franței, dar și în nume personal. Avea, între altele, de partea sa și popularitatea mult sporită de victoriile sale ostășești. Devenise, într-un fel, figura centrală a opiniei publice franceze
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
nu mai lăsau vreo speranță salvării unei căsnicii întemeiate din capul locului pe himere. Gândurile iubărețului împărat - serios marcate de răspunderile lui statale, politice și militare - hălăduiau în fel și chip. Fericirea personală devenea aproape supusă celei generale. Chiar îi încolțise ideea căsătoriei cu Caterina, sora țarului Alexandru I al Rusiei. Sau cu oricare alta din surorile acestuia, căruia i se șoptise la ureche propunerea, la întâlnirea de la Erfurt. Atunci, și după aceea, Alexandru a dat-o cotită. De ce? Poate doar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul despre cum se simte. ― Sunt prea bătrână acuma. Prea bătrână, puiule. Ipohondria ei de-o viață nu avusese niciodată un teren mai fertil În care să Încolțească. La Început, când se autocondamnase la Închisoarea de mahon a patului ei cu stâlpi de baldachin, Desdemona se plângea doar de palpitațiile ei obișnuite la inimă. Dar o săptămână mai târziu Începu să aibă amețeli, slăbiciune și probleme de circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mi-am băgat degetele În urechi și-am Început să fredonez ceva. ― Nu trebuie să ai inhibiții față de mine, mi-a spus tare Capitolul Unsprezece. Sunt fratele tău. Muzica rock, venerația pentru Maharishi Mahesh Yogi, sâmburii de avocado puși la Încolțit pe pervaz, tapetul În culorile curcubeului. Ce mai era? A, da: fratele meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
agăț de orice rază de lumină pe care o puteam vedea! Era zadarnic! M-am trezit în scurt timp în mijlocul hăului în care nu vroiam să cad, în mijlocul întunericului pe care l-am sfidat pe când mergeam spre bătrân. Disperarea a încolțit în acel moment în sufletul meu, dar mi-am acceptat soarta și acea teribilă buruiană a sentimentelor a dispărut. Persoane au început în acel moment să apară și să dispară aproape instantaneu înaintea ochilor mei. Spuneau câteva cuvinte inteligibile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au fost de la început alături de Felix și l-au urmat în orice luptă, remarcându-se în fiecare bătălie. Așteptarea a încordat la maxim nervii unioniștilor și, după trei zile de suspans, în mintea fiecărui om de pe continent a început să încolțească gândul că poate nu avea să fie nici o invazie. Și fiecare zi ce trecea părea să le întărească convingerile. Dar în cea de-a șaptea zi, toate navele au pornit în unison spre a debarca pe orice petec de mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Guvernul și l-a declarat nedemn de a aparține acestui viitor. Spunea că îndeamnă la instigare la revoluție și la rezistență prin trecutul său, căci din acel oraș conducătorii și-au menținut puterea asupra țării lor chiar și atunci când erau încolțiți de mari puteri ale continentului. Astfel, orașul a fost izolat și bombardat, căci dura prea mult și costa prea mult ca să trimită o echipă de demolare. Prin urmare, așezarea a devenit asemeni fortăreței, o ruină. Marele Golf e altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ucis, în timpul rebeliunii care i-a dărâmat domnia, de către acei oameni pe care i-a asuprit. În America de Sud, cercetătorii..." Imediat au început reacțiile. "Leverif!" "Uau! Împăratul trăiește..." "Super! Rebeliune... la fel ca noi." "Îți dai seama..." În mintea Împăratului meu încolțiră de asemenea idei și gânduri de liniște sufletească. Nu mai eram singuri! Undeva, într-un colț al lumii, existau alții care fac același lucru ca și noi! Dacă înainte era nesigur pe soarta întregului colegiu, mai bine spus, a elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi străjuit orașul împotriva incendiilor sau a orice altceva. Acum era scaunul lor de cinematograf și în fața lor se întindea scena panoramică a filmului pe care-l urmăreau. Din înaltul cerului un vuiet începu să răsune și în mintea tuturor încolți acel gând care era rupt din realitate. În ultima clipă putură vedea aripile bleu alungite pe lângă corpul principal al avionului și cum, din cala sa, un punct albastru deschis, străbătut de linii albe care își schimbau permanent poziția, se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un calei doscop haotic. Augustus îl privește lung un minut sau două, apoi se ridică și se-ndreaptă în tăcere către grădină. Nu prietenia cu Claudia Appia riscă să-l piardă pe Libo, ci ura neostoită a Liviei. Nedumerirea îi încolțește din nou în suflet. De ce s-o fi înverșunând atâta împotriva fiului Scriboniei? Că doar nu l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge inima. Bănuiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oare cum își visează odraslele când vor fi mari? Reformatori precum Grachii, sau generali revoluționari ca Iulius Caesar? Ori pur și simplu buni administratori întocmai ca bunicul ei? Zâmbetul face loc tristeții. Mai mult ca sigur că în mintea ei încolțește speranța ca măcar unul dintre ei să ajungă un nou Octavianus Augustus. Încruntat, îi ridică femeii încetișor - cu vârful degetului - o șuviță de pe frunte. Pare atât de fragilă și lipsită de apărare. În ce străfunduri ale sufletului s-a pitit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Băiatul acesta a luptat în Germania Inferior alături de mine. Nu poate povesti cât zbucium și energie a desfășurat cât s a aflat lângă el. A avut mulți chestori în statul său major, dar ca Paterculus nu. Între ei doi a încolțit o legătură strânsă, aproape personală. O relație asemănătoare cu cea dintre tată și fiu. Surâde apoi cuprins de amărăciune. În timp ce Drusus se ferește să-i arate sau să-și manifeste respectul datorat vârstei și prestigiului său. Nu vrea să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui și urmașilor săi. Pentru mo ment, în camera sepulcrală se află numai urnele lui Marcellus, Octavia, Lucius și Gaius, primele flori ale dinastiei frânte de soartă. O idee îi încolțește în minte: — Luați-o spre nord! le comandă lecticarilor. — Lungim drumul și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl liniștește: — Intrăm prin parcul Mausoleului, care este închis publicului. Dar nu și lui. Iar altarul ce preamărește binecuvântările păcii instaurate de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și arate existența și în viața negustorilor japonezi! De ce? Pentru că lor nu le pasă dacă Dumnezeu o fi existând sau nu. Nu e vorba numai de negustori. La fel sunt și cei mai mulți dintre japonezi. Dar dumneavoastră, senior Matsuki? l-am încolțit eu. Și dumneavoastră vă doriți o viață la fel de călduță? Eu am venit în Japonia pentru că sunt încredințat că viața este un lucru aprig. Seamănă cu legătura dintre un bărbat și o femeie. Așa cum o femeie așteaptă o iubire pătimașă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
minciunile și șiretlicurile astea doar pentru ca într-o zi în Japonia să răsune cântecele de slavă închinate Ție și să înflorească floarea credinței. Pământul Japoniei este atât de uscat încât am fost nevoit să folosesc un asemenea vicleșug pentru ca să poată încolți în el sămânța credinței Tale. Cineva trebuia să-și murdărească mâinile. Și cum nimeni nu s-a încumetat s-o facă, n-am pregetat nici o clipă să-mi mânjesc trupul și sufletul întru Slava Ta.” Dar de ce-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ascultând tropotul cailor, am închis ochii și am încercat din nou să mi-l închipui pe părintele Valente pe care trebuia să-l întâlnesc. Îmi frământam mintea încercând să ghicesc cum o să-mi destrame pe rând argumentele și o să mă încolțească. De undeva din spatele unei ferestre se auzi râsul ascuțit al unei femei. Am deschis ușa mănăstirii și am aprins o lumânare din cele așezate în holul de la intrare. Am dat să pornesc pe coridorul cel lung până în chilia mea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco îi dăduse speranță și speranța se năruise. Apoi, îi fluturase prin fața ochilor altă nălucă și el o urmase călătorind până în țara asta îndepărtată. Cu toate acestea, în inima lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
această privință am fost zdrobit de țara cu chip de șopârlă. Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]