7,005 matches
-
metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul lui. - De-acum Încolo e răspunderea ta, Îi atrase el atenția. Și dacă vrei să-ți păstrezi degetele care ți-au mai rămas, te sfătuiesc să ții ochi larg deschiși... Nu mai trebuie să muncești, o să-ți dau o carafă cu rom pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările de călătorie și experiențele personale ale unui marinar. Mai Încolo, aproape spre final, caligrafia măruntă și Îngrijită făcea loc unui scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă cînd aproape Îi atinse picioarele și o lovi ușor. Fiindcă vreau să fii liberă, spuse. Era prea simplu pentru tine să te justifici prin aceea că erai ținută În lanțuri de mine... Vreau ca tot ceea ce faci de acum Încolo să faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți vând cosmetice. Nu căuta pagina de sumar, îngropată, în stilul revistelor, la douăzeci de pagini după copertă. Nu te-aștepta să găsești ceva de la-nceput. Nu există nici măcar o structură organizată. O să-nceapă poveștile, după care, trei paragrafe mai încolo: Sari la pagina nu știu care. După care sari înapoi. Or să fie zece mii de stiluri distincte care, amestecate și îmbinate, poate c-or să dea naștere la cinci rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bărbații ăia de care nu-mi amintesc și numerele lor de telefon. Sari la o zi deloc specială în spital, chiar în fața biroului logopedei. Infirmiera mă conducea ținându-mă de cot pentru exercițiu și, când am dat colțul, puțin mai încolo de ușa deschisă a biroului, bum, uite-o pe Brandy Alexander, șezând glorioasă într-o postură de Prințesa Alexander, într-un costum iridescent de pisică marca Vivienne Westwood, care-și schimba culoarea la fiecare mișcare. Vogue pe viu. Fotograful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fel de marfă în Statele Unite? Vârful mic și ascuțit al pantofului meu se strecoară pe sub scaunul din față și-i aplică o lovitură noului meu soț. Detaliile ne înconjoară. Întinderile de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă parte sunt plantate așa încât să formeze cuvinte pe care nu le poți citi decât de la mare depărtare. De-aproape, nu-s decât o grămadă de begonii cerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai mult ca niciodată. Părinții mei se întreabă de ce nu vin niciodată acasă, și ăsta-i motivul. Toată discuția asta oribilă și dezgustătoare despre sex la cina de Ziua Recunoștinței, asta nu pot să suport. E doar Shane încoace, Shane încolo. E trist, dar ce i s-a întâmplat lui Shane nu-i din vina mea. Știu că toți mă consideră vinovată de cele întâmplate. Adevărul e că Shane a distrus familia asta. Shane era rău și perfid, și e mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nicăieri în mod special, eu și Brandy în biroul logopedei, unde Brandy mă prinde cu mâinile pe sub văl, atingând cochiliile și fildeșul molarilor mei expuși, împungând pielea gofrată a țesutului meu cicatrizat, uscat și lustruit de respirația mea care trece încolo și-ncoace peste el. Ating saliva acolo unde mi se usucă lipicios și crud pe laturile gâtului, și Brandy zice să nu mă privesc prea de aproape. — Scumpo, zice, în vremuri de-astea, te ajută să te gândești la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de acord cu ea numai să-i lași pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căile nopților lor, căci a lor va fi lumina zilei. 20. Zăceau cu fața‑n sus În grota Întunecoasă din dealul Celionului, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și câinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă ai fi dat Întâmplător peste ei și i‑ai fi văzut În starea aceea, te‑ai fi Îndepărtat degrabă și ai fi fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că truda sa nu a fost zadarnică. Orice editor al Conspirației, și nu numai din Franța, ci oricare editor serios, care nu se mulțumea cu o glorie imediată și nu se gândea numai la beneficiul financiar va apela de acum Încolo la informațiile erudite din ediția În patru volume a lui monsieur Junius. Există indicii cum că un oarecare A. Tomić se folosise de datele lui monsieur Junius. Versiunea sa sub titlul Bazele adevărate va apărea la Split În anul 1929
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
subliniez c-o fac de bunăvoie și cu reală bucurie, sunt dispusă să vă jur fidelitate din acest moment. Zâmbi dulce. La toți trei. —La toți trei? se miră Vetéa Pitó. —La toți trei, repeta Maiana cu fermitate. De azi încolo nimeni în afară de voi n-o să mă mai atingă, iar atunci când o să vă-ntoarceți o sa ma mărit cu cel care inca va mai dori să se-nsoare cu mine. Și dacă încă vom mai dori toți trei? Mă-ndoiesc, căci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Lady Zdreanță spune: — E soțul meu răposat, incinerat și transformat într-un diamant de trei carate... La care Tovarășa Lătrău se apleacă spre agenda în care scrie Contele Calomniei și spune: — Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
duc mânuțele manichiurate la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune: — Așa-mi place să fac asta. În fața noilor îmbogățiți de soiul ăsta, Inky spune că e timpul să schimbăm regulile. Spune: — Sărăcimea e noua nobilime. Puțin mai încolo e un cârd de miliardari ai internetului și de șeici arabi ai petrolului, fumând cu toții în fața unei galerii de artă, și Inky spune: — Hai să-i sictirim cerându-le mărunțiș... Asta e vacanța în care încetează să mai fie Packer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se clatină în balamale. Apoi din nou un strigăt. Sora Justițiară urlă: — Hei, Whittier! Sora Justițiară strigă: Ai întârziat cu nenorocitul de răsărit...! Apoi se aude pumnul care bubuie. Holul în care dau camerele noastre din culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă am dormit o oră sau o noapte întreagă. Așezată în mijlocul scenei, lampa de stafii are un picior lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din viața ei. De acum încolo se va descurca singură, în toate evenimentele ce aveau să apară. În a noua zi a prieteniei lor, o zi de luni, Luana îl așteptă cu îmfrigurare în fața facultății. Învățată ca el să fie deja acolo când iese ea, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fie alături, atunci nu avea să fie al nimănui. Stricata își meritase soarta iar lui Laur Midea, nefericitul, se va îngriji și să-i aprindă o lumânare la căpătâi. În ce-l privea pe adulterul ei soț, urma, de-acum încolo, din spatele gratiilor, să se gândească și să regrete tot răul pe care i-l făcuse. Porni spre casă cu inima ușoară dar la prima încrucișare de drumuri nu știu încotro s-o apuce. Nu-și mai amintea calea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba Îi era cumva deosebită de a lor. — Mă cheamă Neng. Dar pe tine? L-a gâdilat cu frunza pe gât. — Adam. — Ceva mai Încolo trebuie să mă duc să iau rația lunară de orez de la biroul regional. Vii cu mine? Nu-i departe. În plus, tu ai bicicletă! Când a zâmbit, s-a văzut că are doi dinți lipsă. — Hm, nu știu! Tata o să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
roșit și s-a tras ușor Într-o parte, buzele ei i se păruseră nefirești, uscate și fierbinți, nu era lă murit dacă-i plăcuse sau nu. Ea s-a hlizit și a continuat să-și legene păpușa. De-atunci Încolo au chiulit zilnic de la școală. Pedalau cât de departe puteau, ori făceau lungi plimbări prin insulă. În gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Credeai c-am căzut pradă vreunui șofer de taxi pervers? Am dormit mai mult, asta-i tot. Din a tăcut. Margaret și l-a imaginat zâmbind indescifrabil. — Bine atunci, a zis el impasibil după o clipă. Poate ne vedem mai Încolo. Da, poate! A lăsat receptorul să cadă zgomotos În furcă și a trecut În salon. Pe masa de formica verzuie erau Împrăștiate teancuri de hârtii și de fotografii. Nu se obosise să le așeze la loc În cutia rămasă pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zis Margaret. Ei Îi convenea. Scăpa de Închisoarea nopții, de toate limitele ei. De-a lungul zilei lor tumultuoase din care era făcută viața acestui oraș putea să Împlinească orice Își punea În minte. — O să te caut după-amiază, ceva mai Încolo, i a spus apucându-se să-și pregătească o ceașcă de cafea. și, ține minte, Mick, asta-i și pentru tine o mare ocazie! Mama tuturor istoriilor te așteaptă la colțul străzii! și e gata să-ți rostească numele! Orașul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâine un telefon, i-a spus el brusc, ca și cum și-ar fi amintit ceva deosebit, la care nu se mai gândise de multă vreme. Degetele lui i au cuprins o clipă Încheietura mâinii, mai degrabă rugător decât altcumva. Ceva mai Încolo o să aibă loc marea piruetă a lui Sukarno În fața camerelor de luat vederi ale lumii Întregi. Discursul lui de Ziua Independenței o să fie anul ăsta ceva cu totul deosebit. O să crească temperatura cu câteva grade. Să-l ascultăm Împreună! Cred
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe când se apropiau de grupul manifestanților. — Nu. S-ar putea, desigur, să fie În mulțime, dar nu-i printre cei de lângă podium, i-a răspuns Margaret. Aceia sunt membrii consiliului studențesc. Să ocolim prin spate. E o altă intrare mai Încolo, unde nu-i nimeni și putem să lăsăm mașina. Nu cred că-i o idee bună să ne-aruncăm În mijlocul gloatei ăsteia. — De acord. Studenții sunt cei mai primejdioși În ziua de azi. Margaret s-a uitat În urmă după
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]