1,615 matches
-
și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește cu forță, în mâna mea validă... împinge cât poate el de tare ! Toată energia i s-a catalizat în punctișoarele din creștet și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
resort. Fruntea se încrețea, sprâncenele se strângeau, tot chipul se deforma într-o haină crispare. Cu ochii albi de spaimă privea scurt, cu alarmă, înapoi.. . Desigur și el simțea că se pierde. Se prindea repede cu palmele de fălci, se încorda, parcă să oprească o alunecare. Și ochii i se lăsau pe spate, ca o cădere, ca o răstignire."19 16 Eminescu, 1878. 17 V. Russu-Șirianu, 1969. 18S.Secula,1899. 19 V. Russu-Șirianu, 1969. 103 Cu o lună înainte de prima criză
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
el, sclavul zise liniștit: - Ce aș pierde? Nu eu aș avea de pierdut. Iahuben se gândi la felul de a se purta al acestui rob ciudat. - Atunci de ce... (glasul începu să-i tremure ceva mai tare)... de ce... (și soldatul se încordă, rostind repede) n-ai făcut și tu ca fostul tău stăpân care s-a străpuns cu sabia? - Ce aș fi cîștigat? răspunse liniștit sclavul. - Cum?... Ai fi fost liber. Auta oftă. - Moartea nu e nimic. În viață se petrec totuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
crescut. Iahuben încercă să-i deslușească fața. Sclavul acesta începu să-i placă din nou. - Se spune că tu știi toate limbile pământului, începu soldatul, dar deodată răgetul unui leu străbătu pustiul. Taurii se opriră. Iahuben simți că i se încordează toți mușchii trupului. Zise repede: Dacă vine leul spre noi, îți dau ție arcul și eu iau sulița. - Nu vine! spuse Auta, îndemnîndu-și taurul. - De unde știi? - Acolo este o oază și sunt izvoare. Se duce la adăpat. Iahuben se liniști
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea de făcut. Nu era ca altădată, când drumurile sale nu se scurgeau în singurătate și când trebuia sau să-și încordeze auzul ca să nu scape comenzile căpitanilor, sau silit de iureșul obștesc să stea cu ochii încordați ca să vadă primejdia ori prada. În celelalte drumuri rareori își lăsase gândurile să-i umble în voie. Numai drumul acesta blestemat îi aducea sute
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
niște bețe, stăteau rezemați de copaci privind pe războinicii care veneau spre sat. Și deodată Iahuben auzi în apropiere un sunet puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tu știi bine că nu e în gândul nostru aducerea de roabe în Atlantida. Viteazul Puarem spune că femeile ar fi povară pe drumul lung și nici nu-și pot plăti hrana cu munca lor. Mușchii feței lui Auta se încordară ușor. - Știu, stăpâne. - Și cred că știi și ce e sclavul? și Tefnaht îi aruncă o privire batjocoritoare. Unde ar ajunge puternica noastră țară dacă am sta să ne îngrijim și de dragostea dintre robii și roabele noastre? Hrană li
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
simți un gol în stomac și parcă toate măruntaiele stăteau gata să-i năvălească afară, pe gură. Auta se ținea de gardul punții, iar Iahuben apucase cu mâna marginea locașului vâslei, stând într-un genunchi. Lângă ei, robul Hunanupu se încorda din răsputeri să vâslească. Meșterul pânzei poruncise vâslașilor să se lupte cu apele, ca să nu se abată corabia din drum. Pânza fusese strânsă. Vâsla lungă de șase coți sau lovea în gol, sau era izbită îndărăt de câte un talaz
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la peșteri. Auta păli. - Cum? De unde? - De la peșteri! repetă robul. Ceilalți poate au și venit de când am plecat eu. - Și cine te-a trimis la mine? întrebă în sfârșit Auta. - M-a trimis căpetenia noastră, neîntrecutul arcaș Mai-Baka. Auta își încordă fălcile ca să nu i se vadă tulburarea. Știa că din acești oameni cinstiți tibbu, porecliți de vecinii lor așa, adică oameni de piatră, nu numai pentru că trăiau aproape de munții de piatră, ci și pentru firea lor, nu puteau ieși ticăloși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai aproape decât alte stele, se vede mai mare. Și că pământul nostru și alte opt planete între care și a lor se învîrtesc într-un cerc turtit în jurul soarelui. Marele Preot simți că i se face rău. Dar se încordă și mai întrebă apoi cu glasul mai stins: - Ai zis că au venit din steaua... sau din planeta lor cu acest turn? Sau mi s-a părut. - Am zis, stăpâne. - Și cum se mișcă? Sclavul nu știa. Întrebă pe străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
repede și venind lângă ei. - Întreabă câte săli din acestea sunt în Atlantida. - Și tu câte i-ai spus? - N-am apucat să-i răspund, stăpâne. - Spune-i că sunt multe! îi porunci Tefnaht. - Două! zise Auta, iar străinul își încordă fața ca să nu zâmbească. Străinii se plictiseau. Văzuseră repede că nu aveau ce afla aici. Mulțumiți că priviseră palatul, se sculară să plece, și Tefnaht nu-i opri, cum s-ar fi cuvenit să facă o gazdă pământeană. - Unde-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să se uite în partea dincotro strigase cârmaciul. O mână puternică îi întoarse capul înapoi. Apucase să zărească între tufe lucind ceva argintiu; poate erau străinii cu Nefert, poate numai lumina lunii. Dar auzi dintr-acolo o voce subțire. Se încordă și încercă încă o dată să scuture de pe el mâinile care-l strângeau. Cum de nu se repezise nimeni asupra străinilor? Sau soldații îi socoteau într-adevăr zei și le era frică... - Dacă mă strângeți așa, mă ucideți! răcni Auta. Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai mică, din ceea ce am adus cu mine... Altă dată rostit îngîndurat: - Cine s-o fi putut lua? Cine a fost cu noi și s-a uitat cum o ridic în aer?!... Mergeau foarte încet. Hor tăcea. Numai Auta își încordă mintea încercînd să găsească răspunsul. Dar acum mintea lui lucra greu. Zise nehotărît: - Iahuben... Dar Iahuben e mort. - Preotul vostru care a vrut să te ucidă acolo în oraș. El îmi cerea întruna lămuriri, strigă cârmaciul. Auta se opri înțepenit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
slăvite? Bătrânul îl străpunse cu privirea și-i răscoli mintea și toate gândurile. Apoi spuse rece: - Trimite o barcă după prințul Mener. Preotul se sculă, acum zâmbind în voie. Bătrânul se întoarse spre Puarem; acesta îl privi supus, dar își încordă sprâncenele auzind porunca ciudată: - Puarem, spuse bătrânul, zeii ți-au menit un viitor de strălucire. Zeii noștri mari, cei cinci zei ai Atlantidei, zeii fericirii și puterii noastre, ți-au hărăzit ție cinstea să cucerești cu armele țara Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și-o pusese mai mult sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile lunguiețe pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît luntrea ar fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca ale noastre! îi spuse cârmaciul. Și tu și Nefert vă îmbrăcați ca noi. De ce ai plecat, de ce ești trist? Desfăcîndu-se din brațele iubitei sale, Auta ridică cuțitul de jos și porni spre podiș, fără să răspundă. Chipul îi era încordat. În ziua în care cei doi pământeni intrau, îmbrăcați în veșmânt argintiu străin, în luntrea mică, pregătită de plecare, bărbatul gingașei femei care voia să vindece moartea întrebă: - Ce-a fost atunci, în pădure? De ce ați plîns? Nefert îi istorisi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
venit la noi? Abia atunci se dezmetici și Auta. Sări să-l ridice de jos și să-l îmbrățișeze. Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la altceva, dar îl privea țintă pe rob cărunt. Potolindu-și în sfârșit plânsul, Auta suspină: - Te-am crezut mort, prietenul meu drag... Bine că te-am găsit! Acum ai să vii cu noi, Mai-Baka
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
m-am zgândărit din neatenție și la coaie pentru că mă ustură teribil. Îmi simt capul zdrobit și slăbit, de parcă mi-ar fi crăpat și și-ar fi vărsat conținutul pe pernă. În pofida chestiei ăsteia, tendoanele gâtului par că se smucesc Încordându-se până la limită, de parcă nu i-ar mai putea susține greutatea inertă. Primele raze ale soarelui se strecoară fade prin jaluzele făcând camera să pară spălăcită și tulbure. Cu un efort mă scol, mă spăl și mă duc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și că n-are prezervative mai solide. Mai bine, n-aș mai fi putut să simt nici pe dracu. Deși e foarte atletică, modul În care se apleacă peste scaun. Buzele mi se usucă atunci când văd cum mușchii i se Încordează În partea din spate a picioarelor În tocurile alea Înalte și mi se face tare ca piatra. Mi-am uns zdravăn măciuca dar ea e cam strâmtă. Însă după ce i-o bag Începe să alunece. Îmi pot da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tare ca piatra. Mi-am uns zdravăn măciuca dar ea e cam strâmtă. Însă după ce i-o bag Începe să alunece. Îmi pot da seama că o cam doare fiincă scoate niște sunete șuierătoare, iar mușchii de pe spate i se Încordează, da probabil doar pencă curvei de rahat Îi place la nebunie fiecare minuțel. — Oprește-te, te rog oprește-te un minut, zice ea oareșcum tăios și se apucă să-și mute greutatea, Îndreptându-se, Încercând să facă mai mult loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mutat greutatea și, punându-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-a Încordat și a scos un țipăt, dar tu ai ținut-o strâns și ai rotit-o, ridicând-o În picioare. Te-ai simțit atât de mândru că erai atât de puternic și că ea era atât de ușoară. Îți plăcea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
organele din corpul tău. Respirând. Respirând. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începând să se Învârtească prin Întunericul schingiuit și jegos. Auzim voci, dar nu suntem Încordați. Apoi din nefericire nu mai suntem În vid. N-am simțit că am plecat din tunel sau că am trecut prin strunga din lemn, dar știm că ne-am Întors cumva pe șoseaua principală, căci auzim zgomotele mașinilor care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
A.E.R. În această perioadă țara noastră nu a avut o politică externă proprie, aceasta fiind stabilită de U.R.S.S. Astfel, România a condamnat revoluția din 1956 din Ungaria care Încercase reformarea sistemului comunist iar relațiile cu Iugoslavia au fost Încordate, Întrucât Moscova condamnase politica lui Tito de a se opune dominației sovietice. După 1958 se constată o distanțare față de Moscova. România a Încheiat unele acorduri economice cu statele occidentale iar după 1960 a avut o atitudine diferită față de U.R.S.S.
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
integritatea teritorială a părților contractante în fața unui atac neprovocat din partea Ungariei sau Bulgariei; Înțelegerea Balcanică 1934: formată din: România, Iugoslavia, Grecia și Turcia; promova menținerea echilibrului în zonă; respingea revizionismul bulgar și italian. -În perioada interbelică România a avut relații încordate cu: Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria. -Relațiile României cu Uniunea Sovietică: nu au fost reluate după război datorită: problemei tezaurului fusese dus în Rusia pentru păstrare în timpul primului război mondial și nu a fost restituit după război; problemei Basarabiei Uniunea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
din cadrul CAER-ului; a condamnat revoluția din Ungaria (1956), care încercase reformarea sistemului comunist din interior; -În această perioadă au fost luate și o serie de decizii care contraveneau politicii impuse de Moscova: România a stabilit relații diplomatice cu Iugoslavia, încordate la început deoarece Moscova condamnase politica lui Tito de a se opune dominației sovietice. -Revoluția anticomunistă din Ungaria, schimbările de conducere din Polonia și Cehoslovacia și reluarea raporturilor cu Iugoslavia au determinat Kremlinul să aibă în vedere o reconsiderare a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]