2,236 matches
-
mai de temut. Cu excepția faptului că ni se pot înroși obrajii din cauza presiunii crescute a sângelui, ca ființe umane nu emitem semnale fizice vizibile care să atenționeze faptul că devenim ostili. Am inventat anumite semnale nonverbale, precum ridicarea pumnului sau încordarea mușchilor. Însă semnalul de bază care anunță că am ajuns la punctul de fierbere este utilizarea limbajului vulgar. Ca și cum am instala semne de circulație pe șosea, indicăm celorlalți „să nu continue drumul mai departe dacă nu vor să aibă un
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd rîzînd! Mina, așa te vreau! Să rîzi, să fii așa cum te știu de cînd eram mici de tot. Mina: (acum cu o seninătate din care însă, nu lipsesc norii încordării) Vera, stai jos, vreau să-ți spun ceva... Vera: Bine, dar să-mi spui ceva de care să rîdem iar... Mina: M-ai întrebat de ce-am schimbat lucrurile acelea. Vera: Da. De ce? Mina: (știind că va fi taxată drept
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai încoace din colțul ăla. Ștefan: Da' ce dracu' mă tot tragi spre tine, măi Ilie? Vera: (după ce a acumulat, acum izbucnește) Să nu-i calci calul pe coadă, dragă, de asta nu te lasă în colțul ăsta. (moment de încordare) Ștefan: Care cal, bre? Aha, un cal maro! Ilie: (agresiv) Deci i-ai spus, Mina? I-ai spus și doar te-am rugat, te-am prevenit! N-or să înțeleagă nimic. Or să rîdă de noi! Vera: Ei, mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te simți bine... Aș vrea să fii fericită... Mina: Dacă aveam copii... măcar unul... Ilie: (febril) Mina, știi, m-am gîndit... m-am gîndit foarte bine și cred că am luat o hotărîre... (ca la un semnal, se privesc cu încordare și spaimă) Nu, Mina, eu... cred că o să te bucuri... Vreau să luăm un copil. Mina: (rigidă și calmă) Nu vreau nici un copil. Ilie: Cum nu vrei? De ce nu vrei? Mina: Nu vreau nici un copil. Ilie: Nu te-nțeleg! Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe gînduri. Dacă le treci cu vederea, nu ai decît să iei de bună agitația cu iz festiv. Nimeni, din cei ai casei, nu se îndoiește că profesorul va
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și tu le ai pe alea de-antîia? Val: (aproape singur) Ar trebui să fiu bun, solidar, curajos... cinstit, dar nu cred că sînt... Alex: Se vede cît de colo că sînteți cu stomacul gol... (zgomot de cheie în zylă; atenție, încordare, imobilitate; intră Mihai) Mihai: Bună. (își pune diplomatul undeva, se privește cu oboseală într-o oglindă din apropiere; cei trei au rămas neclintiți; Alex, simțind privirea Irinei, fuge spre bucătărie; Mihai observă această stinghereală) Da' ce-i cu voi? (pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de partid și nu mi-e teamă! Am voie să-mi serbez succesele și insuccesele! Da, mai ales insuccesele! Să crape toți! (se aud bătăi puternice din toți pereții cardinali; "cheful" se frînge brusc și sînt din nou pradă concentrării, încordării și spaimei; după un timp) Ei, ce-ați rămas așa! De ce tăceți? Alex, ia pune tu casetofonul ăla la maximum! (Alex nu se mișcă; Mihai declanșează casetofonul din care se aude muzică "disco", apoi deschide aparatul de radio, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care gîndurile apar și dispar ca fulgerele pe cer, din toată această zvîrcoleală lăuntrică rămînînd numai privirile fiecăruia spre fiecare; în această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la masă; dînd cu ochii de noii veniți și de încordarea tuturor, îi examinează pe fiecare din vecini, înțelege bine situația și, împotriva ei, își adaptează comportamentul) Bunica: Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector. Da', iaca, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adevărul nu, bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Că ne strică somnul și digestia! (de după draperie se aude un rîs; cei din sufragerie devin brusc atenți; se deschide draperia și apare Vecin 3) Vecin 3: (contact cu tăcerea și încordarea) S-a întîmplat ceva? Mihai: (poziția de cerut scuze) Nu... nu s-a întîmplat nimic... nimic... Alex: Așa e, vecine, nu s-a întîmplat nimic... absolut nimic... Vecin 3: Aș vrea să vă rog, să vă rugăm... N-aveți niște
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vecine, da' se poate?! Om fi noi vecini, dar există o limită. Tovarășa e o doamnă! M-a lăsat să-i pictez chipul. Atît. Eu o admir, dar o și respect. Păi cum altfel! Vecin 1: (atent) Ia! (la toți încordare la maximum) Vecin 2: Nu se-aude nimic. N-a bătut nimeni. Vecin 1: N-a bătut, dar putea să bată. Și asta pentru că ne lăsăm, așa, în sentimentalisme... ca în romane... Și nu-i bine. (lui Mihai) Vecine, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spre ușă, dar înainte de a fi ieșit, în casă intră patru persoane purtînd hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei trec prin uluire, încordare, spaimă, renunțare și, în consecință, Mihai este primul care cedează își va sufleca din nou pantalonii și, înainte de a invita la dans pe unul din ocupanți, îi presează pe ceilalți care, în final, îi vor invita la dans pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
R. Paraschivescu, Emil Botta, Al. Philippide, conturându-și, totuși, un profil propriu într-un peisaj fin creionat, alimentat din când în când, de un nostalgic eminescianism: De mână amândoi vom trece/ în umbra orelor, curând,/ Femeie, tu, eroare blândă/ A încordării care sunt." Mircea Ciobanu "Imnuri pentru nesomnul cuvintelor", E. P. L., 1966; "Patimile", Editura Tineretului, 1968; "Epistole, E. L., 1969; "Etica", Editura Albatros, 1971; "Cele ce sunt", Editura Eminescu, 1974. Mircea Ciobanu, după părerea multora dintre critici, barbizează atingând originalitatea, după
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de argint, care și-acum "se despletea ca salcia de plâns". Natura participă la durerea mamei "frunza se lovește înduioșată, pietrele se macină sonor, ramurile se descărnează de fructe". Un sentiment blagian de liniște absolută încheie poemul: "Și de-atâta încordare și tăcere/ Iarba se aude înțepând bocancii/ și trecând prin piepturile celor șase". Poemul asimilează structura blestemului ce are, de-altfel, în literatura noastră, o străveche tradiție: "brațele-i ca vreascurile codrilor să se usuce,/ pașii să-i rămână nemișcați
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
până la delir realul: "trăiesc în numele cailor... nechez". În "A cincea elegie" lumea realului este plină de mister, este enigmatică întocmai "corolei de minuni a lumii", cum ar spune Lucian Blaga: "și mă condamnă, indescifrabil/ la o perpetuă așteptare,/ la o încordare a înțelesurilor în ele însele/ până iau forma merelor, a frunzelor,/ umbrelor/ păsărilor." Poetul pretinde că trăiește în numele merelor, al frunzelor, al cailor, al păsărilor, al pietrei ("A șaptea elegie"). Și iată-l bolnav de realul a cărui esență n-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Este și aici obsedanta opțiune pentru real, de aici și posibila ceartă a lui Euclid: "Euclid, bătrâne și neomenescule,/ tu ai crezut într-o lume singura/ cu postulate neomenești," De fapt, începând cu primele volume, Nichita Stănescu încearcă să explice încordarea omenirii pentru cucerirea științifică a lumii. Mișcarea, viteza luminii sunt manifestările energetice ale lumii și caracteristica mișcării este viteza. Omul devine "un fulger neîntrerupt" eminescian. în mișcarea cu viteze superioare vitezei luminii, curgerea timpului devine negativă! "Și cum eu însumi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și influenței colegilor, care te demoralizau sau poate ne-am demoralizat reciproc, fără să ne dăm seama. Mi s-a părut că primele întâlniri au fost mai grele, pentru că participanții, inclusiv profesorii, s-au acomodat mai greu cu noutatea proiectului, încordarea fiind mai mare la început și abia spre finele întâlnirilor s-a cunoscut o relaxare din toate punctele de vedere. Octavia Potocean: Alegerea temei de prezentat și apoi pregătirea prezentărilor. De ce? Pentru că se impunea ieșirea din rutină și monotonie. Cristina
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește "cu răutate" reprezentațiile , ideea fiind de a aduce spectatorul într-o stare de șoc, mai exact spus, de a-l provoca, de a-l irita
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
două suflete dușmane. Felul cum interpreta, Dorina Lazăr, face, prin glas, să sune această calmă tensiune este de o mare măiestrie. Vorbele ei curg încet înfrumusețând trăsăturile feței. Acest paroxism reținut, această tensiune care are în spatele ei ani de egală încordare... Autorul filmului, regizorul și scenaristul Alexa Visarion, a înțeles tot atât de bine pe cel de al treilea personaj, pe Ion, nebunul fugit de la ocnă (interpret: Florin Zamfirescu). Acesta e tot atât de cinstit cu el însuși ca și ceilalți doi. El își privește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai îndelungată. Cu cât e mai ambițios, ca pretutindeni în lume dealtfel, cu atât mai repede încep necazurile. Problema e dacă putem găsi oameni care să angajeze o luptă, o bătălie, știind cu toții, demult, că nimic nu se câștigă fără încordare, fără dispută. Literatura de valoare vine greu spre film și datorită faptului că pe drum se întâlnește cu multe bariere de înțelegere, în primul rând. Sunt convins că, dacă toți am înțelege cu adevărat ce înseamnă o operă de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe drumul cel bun. Ei mă chemau pe mine regizorul român Alexa Visarion și doreau să mă ofer eu, și nu substituindu-mă altcuiva. Deci trebuia să mă arăt și să mă dezvălui cu aceeași emoție, speranță, disperare. Noi prietenii, încordare, teama de a nu fi înțeles de un public care avea șansa și în același timp neșansa de a vedea foarte mult, foarte divers, putând oricând să-ți refuze propunerea. Experiența a contat, poate, în faptul că am cunoscut câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încerca să se situeze. Reperele, însă, și le stabilise la un nivel care depășea conjuncturalul. A încheiat brusc, de parcă ar fi răsucit un comutator, revenind pe pământ cu un alt surâs, parcă sfios, jenat. întotdeauna o fi fostașa, sau această încordare de arc răsucit până la limită în strădania de a realiza comunicarea cea mai densă, mai concentrată, este rezultatul numeroaselor experiențe de punere în scenă și interviuri în străinătate? m-am întrebat și l-am întrebat. Căutam explicații, ca să ies din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia forma anticlimaxului, sau a epilogului, urmând rapid punctului culminant ori fiind chiar solidar cu acesta. În teatrul modern, deznodământul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
erotice, poezia (publicată în volumul O viziune a sentimentelor, 1964) dezvoltă tema erotică întro viziune artistică originală, de o noutate șocantă. Pentru Nichita Stănescu, dragostea nu e suferință dureros de dulce (M. Eminescu), ci o leoaică tânără ce pândește în încordare. Ineditul viziunii poetice se evidențiază chiar din titlu, care pune semnul identității între iubire și superba sălbăticiune. Analogia între sentimentul abstract și simbolul concret este uluitoare, fiindcă anulează opoziții multiple: imaterial/material, uman/nonuman, subiectiv/obiectiv, interior/exterior, abstract/concret
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența e dominată de verbe, numai că prezența activă, agresivă este sălbăticiunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
viața (simbolistica ciocârliei). Secvența a treia surprinde transformarea făpturii celui ce iubește. Aceasta pare a se naște și ea din nou dintrun deșert în strălucire. Noua fizionomie poartă semnele, urmele leoaicei arămii care trecealene. În evidentă opoziție cu sintagma în încordare, mișcarea lentă, insinuantă și vicleană deacum reliefează o nouă vârstă a iubirii. Ultima ipostază a superbei sălbăticiuni sugerează temperarea și adâncirea emoției provocate de marea aventură a cunoașterii și autocunoașterii prin iubire. Epitetul cromatic (arămie) invocă, pictural, bogăția de culori
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]