2,617 matches
-
n-am cum să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă mai văd străbătând văile-adânci. Dar nu-ndrăznesc în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în ceea ce-n destin a mai rămas. Să nu mă satur Mai am un singur dor în tot ce mi se dete, să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372440_a_373769]
-
ucide bucuria, când toate florile se pleacă voii. Nu pot să-nfig cuțitul crud în inima ce bate după ritmul păcii, după divorțul nopților de zi, când ani în șir s-a reflectat scindarea-n palid cânt. Nu pot să-ncremenesc sonorizantul gest ce vrea doar înflorirea pe trecutele poteci, în neumblatele răscruci, să nu apreciez efortul micșorării dintre ani, cutremurați de-mpovărat ecou, când m-am lovit de ziduri grele, de trântiri de uși, când n-am văzut și fața orelor
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
un cărucior atât de colorat încât îl durea ochișorul, acoperit cu un material care îl împiedica să respire, în timp ce, de antenuță îi fu legată o fundiță roșie. - Ajutor-ajutor, strigă Miku-Miku. Auzindu-l, fetița își duse ambele mânuțe la guriță și încremeni în fața căruciorului, chiar în momentul în care de pe tobogan coborau valvârtej ceilalți pui de om. - Heiii! Dă-ne jucăria înapoi, se repezi puiul cel mare. - Eu am găsit-o, e a mea! - E al nostru, nici să nu te gândești
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
mintea, cultura, poziția socială pe altarul Stupidității. Felicitări lor. Într-o dimineață, toată mass-media centrală a lansat: Patapievici și Liiceanu ar trebui împușcați pentru că au atacat neamul românesc !! Toată românimea, cititoare și ascultătoare de cultură post-decembristă a celor doi, a încremenit așteptând să apară pușcașii, să asiste la eveniment, fiindcă nu se spusese nicăieri că este numai folosirea unei vechi zise rumânești ’’ar trebui împușcat’’ sau la plural împușcați, o vorbă în vânt, drept încheierea unei discuții, un verdict presupus la adresa
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
Cuj de pe magistrala trei. Nesfârște îmi păreau acele minute... un adevărat test de răbdare, căruie îi punea capăt doar șuieratul prelung ce creștea progresiv în intensitate, al acceleratului ce se aproia în viteză, de gară. Ca vântul trecea pe lângă personalul încremenit la linia unu, lăsând în urmă-i o dâră groasă de fum și ecoul zăngănitului de fiare. În sfârșit, trenul nostru se urnea încet și greoi, țăcănind la nenumăratele joante, lăsând în dreapta magistrala trei și așternându-se la drum, pe
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
LA FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
populare formează, în clipa de față, un material din care culeg fondul inspirațiunilor. (Mihai Eminescu) Cuvinte cheie: național, tradiții, folclor, Eminescu, basm 1. Folclorist prin educație și etnolog prin dorința cunoașterii preocupărilor omului de la sate Motto: Și, în ochi mi-ncremeniră / Multe icoane și povești. (Mihai Eminescu) Anul 1873 a fost un an plin de succese în activitatea lui Mihai Eminescu, ca etnolog și culegător de creații populare românești. O mărturie personală, privind aceste menifestări culturale, o vom întâlni în revista
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
omenesc lucru, că nu e grea de cărat în spate și nici costisitoare de plătit, vorbirea, este Ioan Batinaș. Da! Cuvântul, zice-se, a fost dintru început la Dumnezeu, iar acum e la om ca să-l înmulțească, să nu-l încremenească în fundul sufletului și să-l întrebuințeze la vorbit! Nicio comunicare nu e superioară graiului omenesc și nici un om nu e mai bun decât acel ce are cuvânt de spus, nu cuvânt de ascuns! Așa l-am cunoscut pe actorul Ioan
IOAN BATINAŞ. BOLTA TEATRULUI, STREAŞINĂ NU PIEDESTAL... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372843_a_374172]
-
ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei ... Citește mai mult POVESTEA FURTUNIIDin orizontul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
după bătăturile din palme și după condiția unghiilor. Pot să vă spun multe lucruri despre obiceiurile și caracterul vostru. Sunt de-a dreptul fascinat de mâinile oamenilor”. S-a oprit apoi pentru câteva clipe, privind la fețele atente ale pacienților, încremenite în așteptare. “Cât de mult aș fi dorit să-L fi putut întâlni pe Isus și să-I cercetez mâinile! Dar, știind din descrierile Evangheliilor cum a fost El, aproape că mi le pot închipui”. Începu apoi să le spună
MÂINILE LUI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344881_a_346210]
-
se simte confortabil decât în ele . Își apără cu îndârjire părerile, pe care nu le percepe ca “personale”, ci ca postulări emise de la înălțimea poziției lui de necontestat. Dubiul nu-i tulbură somnul și îndoiala nu locuiește pe strada lui. Încremenit pe soclul poziției auto-asumate, se izolează inevitabil de aproapele lui, auto-condamnat la singurătate și individualism, incapabil a comunica. Chiar și în familie el tronează dictatorial de la înălțimea morală a unui pretins caracter fără pată. Adevărul nu este relativ și binele
PUNCTE DE VEDERE DESPRE ADEVAR de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 35 din 04 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344901_a_346230]
-
Mai vine-o toamnă!”. O să te-aștept an după an să depeni firul roții, Cu frunze să ne troienești, când alintăm nepoții!. Vreau să le spun cât farmec ai, unde-ți ascunzi misterul, Când vii, sărutul ce ni-l dai, încremenește cerul, Mii de culori tu lași când treci, schimbând pădurii haina, Sărutul brumei tale reci, azi, îți trădează. . .,,taina”. . . Cinci ani aici, tu ai văzut, m-a zăpăcit, dolarul. În primăvară. . .am pleat! Vreau să sfârșesc, calvarul!. La anul, când
TOAMNELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344983_a_346312]
-
îl folosise Dumnezeu drept materie primă pentru actul creației. Treceai din viață în moarte și din moarte în viață cu firescul cuiva care părea a fi trăit aceste experiențe de nenumărate ori, în timp ce sufletul tău era o șoaptă a tăcerii încremenită în mers. Cuvintele se deschideau apoi, ca mugurii, mângâindu-ți tâmplele, dornice să se încredințeze rostirii. Trecutul și viitorul ieșeau din starea de timp, singura stare admisă fiind prezentul. Privirea ta purta în ea esențialitatea fericirii, a durerii, a iubirii
ŞTEFAN IORDACHE, CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344975_a_346304]
-
cuprinzându-mi inima și confesându-mi-se subtil ca într-o profundă relație filială, iar extazul solemn l-am experimentat pe propria-mi piele. Strălucirea de diamant a norilor, venea și ea să reflecte prin neprihănire, tabloul fără seamăn ce încremenise într-o frumusețe ireală, completând cu măiestrie gravura celestă realizată de Creator. Cupola cerească, acum pictată de albul imaculat al cristalelor de gheață, își inunda bogăția când cu forme geometrice asimetrice, când cu picturi iscusite ce aproape că luau forma
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
și l-am rugat în tăcere să rămână în vecie țintuit într-un eden fără sfârșit. Cuvintele s-au temut, și-au pierdut din fermitate și s-au estompat în emoție mută, dăruindu-mi fericite clipa de aur a imaginii încremenite-ntr-o natură supremă, desăvârșită, iar culorile june ale primăverii își tricotau bucuroase asortările împachetate în dantescul anotimpului. M-am întrebat atunci cu pietate ce am făcut în lumea asta să merit o asemenea chemare, ce forțe nevăzute m-au
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
divine Și pleoapele umezite ca irișii din glastre Ajung în pragul casei spunând o rugăciune Scăldată-n amintire sub aripi îngerești Nostalgice imagini ascunse-n părul meu Cu aura sublim-a minunilor cerești O rază mă-nșoțește, mă mângâie mereu. Zâmbete încremenite în colțul meu de dor Dau glas clipelor mute, dumnezeiesc de blânde, M-ascund în lacrimi calde, timide, mă înfior Casa cu prag de vise cu dragoste-mi pătrunde În dulci vedenii strânse-ntr-o oază de lumină ! Cu pașii
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
mi s-a părut puțin mai scundă. Habar n-aveam ce se petrece. Asistam la un spectacol care-mi ajuta zilele să se scurgă mai repede. Spre ce? Nu știam. Femeia s-a așezat pe niște pietre, lângă Tudor și încremeni ca o statuie. Mânat totuși de curiozitate, într-un târziu m-am apropiat de ea, atât cât să nu mă simtă. Am recunoscut-o pe Ilona, dar nu știam ce reprezintă acea femeie pentru mine. M-a cuprins un fel
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
mă-ntâmpinai c-un braț de flori Punând căpăstru vântului iar peste Trupul de lut nu tu-mi scriai fiori Și nu te cățărai pe-un țanc de liniști De câte ori lumina mi-o zăreai Iar maci carbonizați, pe albe miriști Încremeneau în moarte. Nu aveai Niciun surâs blajin la îndemână, Mersul ți-era spre noapte înclinat. Aceeași umbră ne ținea de mână Dar noi nu ne știam cu-adevărat. Și se făcea că nu-ți eram iubire Că nu te-ntâmpinam
ŞI SE FĂCEA... de AURA POPA în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347828_a_349157]
-
savurează un ochi îmbăiat iar ochiul irisului de azur caută speranța între nămeți griji peste griji troienesc clipa unei vederi tulburi ochiul de pește cumpănă între revărsări de ape și berbecí străpungeri de foc peste lumi înghețate ochi de pește încremenit în pocalul de lut ars geană a speranței căzută pe lentila mioapă a vieții. IAR ai adormit la umbra Piramidei, te bântuie Ra cu stele de jar ți-a deschis calea precum lui Brunton și râuri de atlanți ți-au
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
și chipurile lor; totul, totul... CAP.6 A doua seară la Viena... Se lăsase seara peste împrejurimile de basm ale Vienei cu codrii ei seculari și cu castelele fantastice care străluceau în arama lunii; stelele păreau un joc de artificii, încremenit peste albastrul de sticlă al cerului, iar luna, barcarolă plutitoare, dulcea Crăiasă a nopții, aluneca deasupra codrilor mândră și singuratică, străjuindu-le și luminându-le cărările; doar ei doi în oceanul acelei nopți primăvăratice pășeau încet pe drumuri tăinuite, în josul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
Apoi îngenunche în omătul ierbii și începu să joace rolul lui Paris: Tu ești o undă, eu sunt o zare Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, Iubita mea! Veronica Micle încremeni, se roși toată, îi zisese iubita mea, pasiunea cu care poetul recita aceste versuri o narcotizase, îi scurtcircuitase toate simțurile... Oare ei i se adresase el cu acel apelativ? Dar ea îi dădu replica repede: Tu ești o ziuă, eu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
de râs la diferite mese bacurile s-au amplificat și tot vagonul era plin de veselie. Deodată un bătrânel se ridică de la locul său și, în dreptul ultimului povestitor, spune „te rog repetă” Avea un carnețel în mână. Tot vagonul a încremenit. L-au recunoscut pe Zăroni și toate bancurile erau despre el. Securitatea începuse să fie temută. Zăroni, care nu era deloc prost și avea umorul sănătos al țăranului ardelean și-a dat imediat seama de panica creată. După ce a început
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
căreia arătarea respectivă poarte numele de „Mielul”. Preț de câteva clipe, uimirea mă înțepenește în fața „ansamblului sculptural”. E clar... Sunt conservator până în măduva oaselor, iar acest tip de artă nu e feblețea mea. Totuși, comparativ cu zdrenșăroșii înzăuați cu brațele încremenite în poziții stranii, din fața Secției de Pictură a Universității de Arte și Design, aici măcar știu ce înseamnă fiecare piesă. Supraviețuitoare ale tăvălugului timpului Cu un oftat ușor, mă pregătesc să părăsesc vechiul „Parc al poporului”. Multe s-au schimbat
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
Pe terasa unui turn apare din flăcări Paloș. PALOȘ: (cu vocea care se propagă în ecouri) Cine sunteți voi muritorilor și ce vreți? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsați în pace? Pentru o clipă întreaga suflare încremenește. PALOȘ: Cum de ne-ați descoperit lăcașul? CĂPITANUL ARNĂUTU: Dar tu cine ești, cavaler al nopții? PALOȘ: Sunt prințul Paloș, ginerele Contelui Dracula! Duceți-vă înapoi și apărați-vă ținuturile de vrăjmaș, așa cum am făcut-o eu! CĂPITANUL ARNĂUTU: Deci
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
se lovește cu burta de masă și dând înapoi răstoarnă scaunul. Ursuz îl prinde cu vârful unghiei de la degetul arătător al mâinii drepte de cingătoare și-l ridică ca pe un fulg până ajunge cu capul în tavan. Ceilalți trei încremenesc cu ochii holbați la scenă. URSUZ: Haide, salvați-l! Căpitanul Arnăutu trage sabia și se năpustește asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se lovește de perete. URSUZ:(arătându-și caninii) Ridică-te căpitane, ce încremeniși lângă zid!? Suntem nemuritori!... Vampirul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]