4,088 matches
-
place nimeni, cu excepția fiului meu, și mi-e teamă că n-o să-l mai văd. Așa că nu-mi pasă de toate astea. Mașina trecea pe o stradă liniștită. Gay o parcă brusc lîngă un zid imens din cărămidă și-și încrucișă brațele pe volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori. Își scosese tabachera și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își fixă niște repere și o porni în lungul crengii masive. După vreo 75 de metri, aceasta se încrucișă cu o altă creangă enormă, a unui alt arbore. Văzând-o se înfioră de plăcere. Cățăratul în copaci generează un sentiment de bucurie talamică. Iar venusienii probabil că practicau foarte des acest sport, tocmai datorită satisfacției de ordin animal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în mișcare pe străzile orașului ce fusese al Mașinii. Pe care patrulau escadrile de roboplane. În apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dotările sportive și de bulevardul periferic care ocupă terenurile eliberate prin demolarea fortificațiilor din cartierul Thiers. Unitatea orașului este așadar viguros exprimată prin intermediul peisajului. În interiorul acestui perimetru, categoriile sociale, grupurile de vîrstă, meseriile, originile etnice se întîlnesc, se întrepătrund, se încrucișează. Liniile care delimitează societatea se înscriu în oraș, dar schimburile sînt neîncetate. Impresia de multitudine, de haos cîteodată, maschează liniile de forță ale organizării orașului. Dar cîteva puncte de reper practice constituie pentru parizieni un inconștient topografic colectiv. Melcul arondismentelor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ori. Își scosese tabachera și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își fixă niște repere și o porni în lungul crengii masive. După vreo 75 de metri, aceasta se încrucișă cu o altă creangă enormă, a unui alt arbore. Văzând-o se înfioră de plăcere. Cățăratul în copaci generează un sentiment de bucurie talamică. Iar venusienii probabil că practicau foarte des acest sport, tocmai datorită satisfacției de ordin animal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mișcare pe străzile orașului ce fusese al Mașinii. Pe care patrulau escadrile de roboplane. În apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ai despre locul către care ne îndreptăm? îl întrebă el pe sociolog. Acesta îi răspunse, potrivindu-și ochelarii pe nas: - Iată un subiect foarte vast, domnule director! Dar cred că murmurul acela ar putea fi echivalentul undelor radio care se încrucișează în spațiul propriei noastre galaxii. Ar putea să fie doar niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră dintr-o zonă pustie și intrarea într-o regiune populată. Văzând că nimeni n-are nici o obiecție, Kellie continuă: - Nu uitați că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-am gândit că poate ne încrucișăm cu el, pe Calea Victoriei, dar apoi am încercat să mi-l scot din ochii minții. N-o să-mi strice el încă un rând de sărbători, e hotărâre judecătorească personală! Și-am început să râd tare cu Vasilica, se uita lumea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ales în așteptarea viitorului, când el și Jacques o să fie mari și o să se plimbe la braț cu domnișoare drăguțe, care miros a levănțică, îmbrăcate în rochii colorate, care foșnesc și lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai avea răbdare, abia aștepta să crească și simțea c-o să facă lucruri mărețe, c-o să fie un om important, ca domnul Dan
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai găsea mesei. Stelele tăiate în cristalul paharelor luceau moale, dar când va fi aprins candelabrul ca un ou plin de lumini, vor lua foc, își vor încrucișa razele. Cupele de șampanie cu clinchet subțire erau pregătite deoparte, pe măsuța de serviciu, lor le venea rândul abia la miezul nopții. Sticlele cu șampanie erau deja în frapiere, prinse între bucăți mari din gheața lacului Cișmigiu. Ideea că licoarea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau de pântece, de inimă) de(-atâta) râs: a râde cu mare poftă, în gura mare; - a pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva): a garanta pentru cineva sau pentru ceva; - a pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept, a muri; - a se spăla pe mâini: a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile); - a da (sau a lăsa, a pierde) ceva din (sau de la) mână, a da (sau a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va fi a ta, fetițo! Nu cunosc pe nimeni care să aibă un drept mai mare. Ai luptat pentru ea și trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De unde știi? ― Armeanul era astrolog, inventă inginerul. Citea în stele și ghicea în palmă... N-avea treabă cu insectele. ― Fluturele nu-i insectă! ― Elicopter sau ce vrei tu! Ai face mai bine să mă ajuți. Dascălu azvârli cartea și-și încrucișă brațele la piept. ― Eu am muncit destul. Asta-i partea ta, ești inginer! Ar fi fost cazul să citești de mult cum stă chestia. Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea, inclusiv inginerii. Dar dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm! ― E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își smulgea fire din sprâncene pe care le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de bine. Căruntul își umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cunoștea Capitala, palmă cu palmă. Pe vremuri, taică-său ținuse birjă. Un uriaș îmbrăcat în catifea pe care-l știau toți chefliii. Se purta cu floare la ureche și bea cu țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă maiorul strângând în buzunar pachețelul învelit în hârtie neagră. E un corp delict care putea fi oricând folosit împotriva dumitale. Dincă dădu din umeri. ― Habar n-am avut că Dascălu nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am urmărit atent. Treburile astea îți stârnesc totdeauna curiozitatea. ― Unde vreți să ajungeți? ― Aveți răbdare. După ce au dat colțul, mi-a trecut prin minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
funerare) cu un chenar cu frunze de acant și având o cruce realizată în relief. În interiorul cavoului s-au descoperit cinci schelete umane (doi bărbați, două femei și un copil), cu capetele spre vest și picioarele spre est, având mâinile încrucișate pe piept, potrivit doctrinei creștine. În interiorul cavoului a fost descoperită și o cruciuliță de aur, ale cărei brațe erau formate din mici tuburi din foi subțiri de aur, lipite la capete. Este vorba de un mormânt (cavou de familie) creștin
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
trecut și fără de viitor. Iubirile lor sunt intense, iar sfârșitul lor este crâncen. Rând pe rând, timp de decenii, „Legiunea Străină” furnizează culturii populare pretextele de a visa. Marlene Dietrich și Catherine Deneuve sunt doar două dintre femeile ce își încrucișează destinele cu legionarii aspri și romantici. Viața se scurge între lupte și săruturi și nimic nu este mai dramatic decât legăturile ce nu pot opri inevitabila despărțire. Trecând peste această moștenire glamour ce acordă Legiunii aura ei de farmec decadent
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
imposibile și labirintice ale deltei africane. În jurul acestui obiect încă fragil, ca o pasăre rănită, se adună energia agenților germani. Un anume părinte Philips se dovedește a fi un vrednic ofițer german. Capturarea sa eșuează, dar drumul său se va încrucișa cu al inginerului american mai târziu. Ca și în Out of Africa al lui Karen Blixen, Africa este o Africă a zborului. Asemeni lui Fynch-Hatton, Fermanagh se angajează în viață cu rezerva cinic-jucată a eroului. Fără ca patria sa să fie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și îi spune că ar fi de făcut un reportaj ciudat cu privire la mulțimea de șobolani morți care se găsesc în acest moment în oraș. \ A! exclamă Rambert, asta mă interesează. LA ORELE ȘAPTESPREZECE, PE CÂND IEȘEA PENTRU NOI VIZITE, DOCTORUL SE ÎNCRUCIȘEAZĂ PE SCARĂ CU UN OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]