2,268 matches
-
ce naiba așteaptă?“. Era sâmbătă seara, târziu. Alex tocmai ieșise din salon și o găsise pe Ruby stând nemișcată în capul scării. Simți că o cuprinde spaima. Ce faci aici? De ce stai acolo? Ruby nu răspunse nimic. Se uită la Alex, încruntându-se și mușcându-și buza. Fața ei exprima suferință. — S-a întâmplat ceva? Ruby clătină din cap. — Ai încuiat ușile? Ruby încuviință din cap. După plecarea lui George, Alex golise sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul meu tată, contrar felului său de a fi așa cum l-am cunoscut o viață, este încruntat și oarecum încordat. Bașca, seamănă cu Charlie Chaplin. Dar asta nu mă prea preocupă. Dacă întorci fotografia, pe verso poți vedea scris de mână cu creionul: Chișinău, 1928, a doua zi de Paște probabil un Paște timpuriu și rece, judecând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
N-avea niciun regret! Puteai s-aștepți mult și bine un răspuns de la el. Mai mulți băieți îi spuseră numele, dar nimeni nu era prea convins că face bine ceea ce face și în plus vocile li se suprapuseră. Cum? se încruntă domnul Ionescu, neînțelegând, adresându-se băieților de astă dată. Dogaru, zise Săuceanu cu jumătate de glas. Și îndrăzni chiar și mai mult: tatăl lui e activist de partid. Domnul Ionescu îl privi fix preț de vreo trei secunde. Și din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Iuliana. Presimțiri! strigă unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu bolșevicii? Artemie, se încruntă la el amenințător mătușa Iuliana, ai grijă cum vorbești. Dacă cu doamnele ești grosolan, ține totuși cont că avem doi copii la masă. Un copil! preciză unchiul Artemie bine dispus. Unul singur. Doar n-o să pretinzi că Delia mai e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dimineață acasă la mine. Se pare că unul dintre ei mă întrebase ceva, ce eu nu auzisem, căci așteptau și se uitau la mine cu o anumită nerăbdare agresivă. Nu înțelegeam de ce, în loc să rânjească, așa cum făcuse celălalt îmblînzitor, aceștia erau încruntați și posomoriți. În cele din urmă m-am lămurit că mă întrebaseră despre îmblînzitorul care venea zilnic să mă sune și vroiau să afle de la mine cum se întîmplase că fusese găsit înjunghiat. Am tresărit, gîndindu-mă că astfel nu voi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apoi m-am retras în sala de așteptare. După o vreme, mi-am făcut de-acolo o intrare marțială. M-am oprit pe peron, măturând cu privirile o sală imaginară și, când am ajuns cu privirea la ea, m-am încruntat. ― A venit curtea, fetițo, scoală-te în picioare. Vorbeam atât de serios, încît fără voie m-a ascultat. După câteva clipe i-am făcut un semn condescendent. ― Poți să stai jos acum. M-am așezat și eu pe lada goală
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
reproșuri de egoism, ți-ai zgândărit rănile ca nu cumva să te vindeci, să pierzi dreptul sau mai bine zis orgoliul de a te crede un Iov. Parcă te văd încruntîndu-te când vei ajunge aici. Ușurel, domnule profesor, nu te încrunta. Citește mai departe. Și nu protesta. De data aceasta rolurile s-au inversat. Acum eu sânt procurorul și eu sânt avocatul apărării. Și vei depinde de măiestria mea de a te învinovăți sau de a te apăra. Vei depinde de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile în dialog“ cu Matei Călinescu, m-a încruntat iremediabil acum câțiva ani, atacându-mă pentru, vezi Doamne, homofobie, detectând în scrierile mele referințe apte să intre într-un eventual decalog talibanic pe malurile Dâmboviței! Tiens, tiens! Și uite așa se face că nu i-am citit nici Investigațiile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizându-mă că „lumea este atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
CV cât masa. Până la un punct, lucrul este firesc, cu condiția să-ți depășești limita afectivă, adică să poți lega propriile-ți sentimente cu imaginea publică a subiectului. Oarecum în altă ordine de idei, mi-aduc aminte cum m am încruntat văzându-l pe Ioachim, fiul cel mic al lui Ioan Alexandru, adus de tatăl său la Uniunea Scriitorilor, când acesta avea de primit un premiu. Ce să priceapă copilașul de trei anișori de la sindrofia cu pricina? mi-am îngăduit să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de bună seamă că nu vom afla nimic despre sinuoasele relații ale acesteia cu Partidul și Securitatea. Până și un poet ocult-activist ca Petre Ghelmez, inclusiv revista Tribuna României, beneficiază de inegenuitatea admirativă a lui Costion... Nu trebuie să ne încruntăm prea tare. Mai bine luăm seama la fervoarea cu care scrie el despre „veselia duhovnicească“, ființa credinciosului ca un rug aprins și cerimea (turlei) bisericii, „cum frumos spuneau țăranii vechi“. 23 februarie 2012 Unde m-am văzut și nu m-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care îi va provoca râsul lui Don Juan, n-a găsit mai mult respect la antici. Ulise nu se grăbește deloc să ajungă la Penelopa, iar femeile trace s-au simțit ofensate de fidelitatea lui Orfeu. Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi mai întrețin romantismul? Foarte simplu. Ca într-o bibliotecă în care păstrezi doar cărțile care te interesează, în reveriile mele antice nu sunt obligat să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să nu ajute pe Lina la menaj. Leneșă de felul ei, hotărâse pe Lică că "tanti" nu trebuia învățată rău. De lucrat nu lucra, ținea în mână aceeași cârpă de olandă înnegrită, în care înfigea acul când Lina se cam încrunta. Se plictisea acolo cu patronii. Aștepta toată ziua vizita lui Lică. La început făcuse chiar mofturi ca să primească, dar, când văzuse că Lică vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. După ce totul se aranjase, Lică îi spuse abia "cum stau lucrurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fac toate slujbele: S-a făcut un înger Rim! Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț, aduse probabil în mintea Sici imagini vesele: Dacă i-ar fi văzut Lică! Pufni în râs fără rost. Lina se încruntă și gîndi: "Ce oaie! ce oaie! Așezîndu-se cu ezitări, cu mici balansări, ca un om care își face primii pași, Rim explică cum râsul fără de motiv are de cauză un impuls al energiilor, dintre care cea mai cunoscută e "explozia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
stricat cu Bacii! declară Nory. Dar de ce nu sunteți acasă la nici o oră? V-am chemat de o sută de ori la telefon degeaba! Rim ridică sprâncenele cu mirare și Lina deschise gura să spună ceva, dar cum Sia se încruntă, doctorul Rim se uită fulgerător 'a Lina care tăcu. Văzând pe Nory enervată, Lina o mai reținu s-o îmbuneze. Bunei Lina îi plăcea nespus de mult pacea și concordia. Nory își răsuflă indignarea: - De ce nu dai pe ușă afară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apoi mici aiureli de care doctorul' spunea "că nu e nimic" și că provin din anemie. Se credea un înger și vorbea numai de zbor. își revenea îndată și sta mut, neclătinat, cu fața în sus. în fața sîngeîui, Ada se încruntase. Nu mai era de glumă cu bietul om. Bruscă în decizii, ca de obicei, propuse doctorului plecarea imediată a prințului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum îngăduire. Nu avea curajul să se "depărteze de patul pe care se afla întins
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care se crede deștept și frumos. Al treilea jandarm era un biet nerod pentru care fusese mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe front. În greaua încercare de a dezlega enigmele vieții, între cutele groase ale frunții i se încrunta un buburuz de piele. Deplin, știa doar patru lucruri : să aducă apă, să curețe cizmele plutonierului, să taie lemne în șopron și să poarte arma când încheia patrula de jandarmi. Chiar dacă uniforma poate înlocui un creier strălucitor, Ion nu scăpase
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pot eu lăuda că sunt un creștin veritabil? într-o noapte, m-am visat discutând cu... doctorul Luca. Spunea că lumea se împarte în bolnavi declarați și bolnavi nedeclarați. "Lasă asta ― i-am zis ―, vrei să te sinucizi?" S-a încruntat și m-a măsurat din cap până la picioare. Ce-mi păsa mie? Apoi, a izbucnit într-un râs răutăcios. "Ce știi despre deșerturi?" m-a apostrofat, rânjind. Nu-mi mai aduc aminte ce i-am răspuns, dar, probabil, m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
eram îmbrăcat ca în Lisa. Și cum domnul Iftodiu se uita la oameni fără să-i vadă, neapărat, n-avea cum să bănuiască, probabil, că nu eram inițiat, precum ceilalți, din familie, în tainele limbii franceze. De aceea s-a încruntat când s-a lămurit că nu reușeam deloc să nimeresc pronunția exactă a articolului "le", zicând ba "le", ba "lio", spre hazul colegilor mei. Scena era, probabil, într-adevăr, comică. Un mic "barbar" se chinuia în fața unor fii de patricieni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de ori și a doua zi dimineața o purtă cu el pe tot traseul de acasă pînă la Inmaculado Corazón. CÎnd intră În clasă. Del Castillo Îi spuse: de ce te legi de mine și nu de Fernandito? și el se Încruntă cumplit și-i plesni o palmă zdravănă. Se Încruntă apoi și mai tare ca să obțină un efect psihologic de tip Fernandito, dar Del Castillo nu era un fricos și, cu toate că Sánchez Concha Îl bătuse de trei ori pînă atunci, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu el pe tot traseul de acasă pînă la Inmaculado Corazón. CÎnd intră În clasă. Del Castillo Îi spuse: de ce te legi de mine și nu de Fernandito? și el se Încruntă cumplit și-i plesni o palmă zdravănă. Se Încruntă apoi și mai tare ca să obțină un efect psihologic de tip Fernandito, dar Del Castillo nu era un fricos și, cu toate că Sánchez Concha Îl bătuse de trei ori pînă atunci, se repezi la trîntă, luîndu-l prin surprindere pe cînd stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dreapta, unde se auzea glasul lui Fernandito și-l văzu cînd Îi cerea mănușa de basse-ball lui de los Heros. De los Heros nu pricepea pentru ce-i trebuia, dar nu era cazul să-l Întrebe fiindcă Fernandito era din ce În ce mai Încruntat și cîțiva se Întorseseră să vadă ce se petrece. Îi aduse mănușa și i-o puse pe bancă și atunci se Întoarseră toți să vadă ce se petrece. Toți În afară de Cano, care nu mai plîngea și umerii nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La ora nouă sosi un mesager din partea lady-ei Lydia: Dragă fiule, Ai vreo veste? Cine ne atacă? Este un atac restrâns, sau o invazie a imperiului? L-ai contactat pe Clane? L. A fost adus primul prizonier, în timp ce Tews privea încruntat la propunerea dezagreabilă de a cere sfatul rudei sale. Era ultima persoană pe care dorea să o vadă. Prizonierul, un uriaș cu barbă, a mărturisit cu mândrie că era din Europa, una din lunile lui Jupiter, și că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
gânditor. Trebuie să i se fi citit, pe chip, ceva din scopurile lui, căci bărbatul scoase un țipăt înăbușit de groază. - Stăpâne, eu nu înțeleg nimic din ceea ce am văzut. Nimic. Nimic. - Ucideți-l - spuse Czinczar. Se întoarse, uitându-se încruntat înapoi la mașină. - Trebuie să fie - spuse, și era o notă încăpățânată în vocea lui admirabilă, - un motiv pentru mișcările și pentru existența ei. O jumătate de oră mai târziu, încă o mai examina. - Numai de aș putea... - își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Dar privi fix la prizonier, cu ochi anormal de strălucitori. Rapiditatea cu care tensiunea pătrunse în cameră, îl uimi. Și, incredibil, prizonierul profită de avantaj. - Imposibil să mă ucideți - printr-o propoziție îndrăznise să-i pună la încercare. Sprâncenele se încruntau pe fruntea lui Czinczar. Fusese atent la manevra lui Clane, ca la o chestiune de bun simț, anticipase de fapt dezastrul. Dar acum, foarte sincer, recunoscu în sinea lui că omul nu reacționa normal. Cuvintele pe care le spusese îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]