1,441 matches
-
mare influență asupra populației latine” (p. 26 urm.). „Ceea ce trebuie în special să ne prevină împotriva încercărilor de a atribui o origine ilirică sau tracă unor particularități ale limbii române este lipsa unei metode riguroase la cei care s-au încumetat să ia această cale și încrederea pe care au acordat-o unor asociații adeseori fantastice și arbitrare. Nu e suficient să constatăm prezența aceluiași fenomen în română și în albaneză pentru a trage de aici concluzia existenței unui asemenea fenomen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cazul în care ne va fi prezentată o intrigă demnă de un asemenea liberator." Din cauza unei supuneri excesive față de arta dramatică a Greciei clasice, reprezentată în ochii săi de Aristotel, Horațiu cere "ca un al patrulea personaj să nu se încumete să vorbească". În epoca clasică, scena greacă nu dispune niciodată de mai mult de trei actori care joacă pe rând totalitatea rolurilor vorbite. Dacă actorii sunt puțin numeroși, asta se întâmplă pentru că meseria necesită o îndelungată ucenicie, în cele trei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă o tăcere ca de mormânt; toți schimbară priviri înspăimântate... în aer pluteau întrebări fără răspunsuri. Feciorul Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la salonul de frumusețe pentru a pune în aplicare misiunea din-rățușcă-urâtă-în-lebădă. Apropiindu-se de ușa dublă de sticlă și zărind înăuntru recepționera, care era extrem de frumoasă, fu cât pe-aci să dea bir cu fugiții. Dar pentru că până la urmă se încumetă, își petrecu următoarele două ore într-un răsfăț de mare clasă, ținându-i-se morală pe tonul cel mai blând cu putință despre cum trebuia să-și îngrijească părul și pielea. După-amiaza aceea fu începutul unei dependențe de o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra, dar am poruncă să nu încalc granița Ținutului. Dar, dacă veți avea nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care erau aranjate câteva ferigi. Îndură-te, mătușă, că sunt și eu un biet bătrân neștiutor. Eu sunt Crăiasa Ținutului de Cleștar, și, pe loc te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor! Dacă m-ați îmbiat la apa voastră, înseamnă că sunteți creștini milostivi, rosti, cu încredințare, Crăiasa, care, după ce bău
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de timpul acela când pictam în biserică, când îl aveam în preajmă pe părintele Ioan, Dumnezeu să-l ierte! Și tu îmi amestecai culorile, ne vom întoarce iarăși acolo, Daniel, să pictăm! I-aș putea spune acum că m-aș încumeta să termin eu Judecata de Apoi, firește talentul meu e cu mult mai prejos de ceea ce el ar sta să facă, dar mi-a vorbit de multe ori de acei maeștri de odinioară care-și lăsau ucenicii să picteze în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi, și din câteva linii chipul însorit al călugărului Veniamin se însăilează pe foaia ta de desen, desprinzi grăbit această foaie, ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
caiet întreg de rețete, jurnalul meșterului Vasile, a scris după cum îmi dau seama frunzărindu-l pe măsură ce meșterul său îl învăța câte ceva din meșteșug și el, silitor, și-a notat totul ca să nu uite, un abecedar util pentru cel ce se încumetă să învețe despre frescă, mi-l imaginez pe meșterul Vasile, tânăr fiind, scriind în caietul cumpărat cu sacrificii de la vreun târg, aplecat harnic asupra hârtiei, Ceilalți ucenici dorm, am făcut rost de-un capăt de lumânare de la maici și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
secretul surâsului enigmatic al cadânei răpite, mă întreb cine or fi cei doi din tabloul de familie de pe perete, tabloul pare mai vechi, culori sepia, un bărbat și o femeie cu capetele apropiate, probabil de mâna talentatului fotograf, nu mă încumet la meditația asupra mandalei colorate din covorul persan, iar peste grădina zoologică de bibelouri din vitrina dulapului îmi las numai să alunece privirea, Doamne, ce caut eu aici?! și încă nu mi-am pregătit pe mâine lecția de geografie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în pat. Atașam chipul curvelor pe care le vedeam în centru la corpul în penumbră al lui Kay. Figura a ținut de câteva ori, până ce mi-am dat seama unde voiam de fapt să ajung. Când, în sfârșit, m-am încumetat și am ejaculat, gâfâind, Kay m-a mângâiat matern și am simțit ca și-a dat seama că mi-am călcat legămintele matrimoniale - chiar atunci, și acolo, cu ea. 1948 lăsă locul lui 1949. Am transformat garajul în sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza, când orice spaimă de Olt Îmi dispăruse. Scăldatul În Olt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o aminteam. Am fost puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
grecesc e să distingă, să definească, să separe, pe când eu prefer să indefinesc, să confund.“ Și în fond, nu-i decât o concepție sau mai bine zis nu atât o concepție, cât un sentiment al vieții pe care nu mă încumet a-l numi pesimist, deoarece știu că lui don Miguel nu-i place cuvântul ăsta. Ideea lui fixă, monomaniacală, e că, dacă sufletul lui nu e nemuritor și dacă nici sufletele celorlalți oameni și chiar ale tuturor lucrurilor nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era. Era un comentariu crud de tot care-mi tăiase respirația. Am stat cu toții câteva secunde în plus în poziția aia până când mi-am dat seama că nu mai era nimic de spus. Bine atunci, eu o să plec, m-am încumetat eu, într-un final. Și nimeni nu a încercat să mă împiedice. Kieran a făcut un gest să mă pupe și apoi s-a tras înapoi, nesigur dacă era potrivit să facă asta în noul context. Am mormăit un „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
decenii mai târziu, ori de câte ori fiii și fiicele, încercau să-l convingă pe tată să învețe, pe un drum de pădure și fără spectatori, mersul pe bicicletă, atât de ușor încât orice copil îl poate deprinde, eu am refuzat să mă încumet la mai mult de o tentativă. Fiindcă în Danemarca, de pildă, în Ulvshale Skov, de îndată ce am cedat îndemnurilor venind de la Malte, Hänschen și Helene, care încă de mici se obișnuiseră pe două roți și care acum îmi strigau „Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pun bine cu ghiuju, că doar nația dă om nu trăiește numai cu pituști. Druzii-s gagii secretomani, iar unora nu le venea să crează că un pulică din Vest s-ar merita să se Împlementeze În tagmă. Fără să se Încumete prea dân gros, Abul Hasan, milordu dă ține camioane pentru dusu cărnii, zisese că număru aleșilor rămâne neretușat și că nu-i ochei să convertești un jupân; tot d-a latu s-a pus și tezorieru Izedin; da ăla-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
făcută din cărămidă, a mai pomenit de furtul talismanului Zeiței. În inima Yunnanului e un lac de taină; În miezul lui, o insulă; În buricul insulei, un sanctuar; În sanctuar strălucește idolul Zeiței; iar În diadema idolului, talismanul. Nu mă Încumet să zugrăvesc juvaerul care Își are sălașul Între cele patru ziduri. Am să vă atrag doar luarea-aminte că el e tăiat În jad și e cu totul transparent, are forma concisă a nucii, iar harurile lui de căpetenie sunt Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe cine interpretează, n-are importanță, numele lor sună urît), Daniel Olbrychski. Marele premiu la Cannes, Oscar pentru cel mai bun film străin al anului. Premii care ridică semne de Întrebare dacă nu de mirare. În primul rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici noaptea, te Înhami să copiezi pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit spre apus.
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele ei stafidite când se încumetă să o viziteze, aducându-i fructe ce nu-i mai sunt de folos, pocnindu-și palmele și minunându-se cât de bine arată, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă moartă sau nemișcată pur și simplu, prefăcându-se încântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viața, mai searbădă, pentru că nu ne-ar fi oferit prilejul să ne măsurăm cu ea și cu noi înșine și în felul acesta să ne cunoaștem? N-am tânji, oare, până la urmă, după aceste încercări? Sunt întrebări cărora nu mă încumet să le răspund, eu nu fac decât să desfășor ghemul argumentelor - exact cum a făcut Andrei Vlădescu, adică să arăt cum desfășura el ghemul, prin urmare eu sunt numai oglindă a unui act -, dar nici nu știu dacă e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
petrecerea aia nesuferită, închisesem ușa. Lovitura la cap a pus capac și m-a făcut să mă urăsc de-a bi nelea, Edo. M-am oprit în pragul camerei, cu mâna la frunte, și am stat așa până m-am încumetat, în cele din urmă, să intru și să aprind lumina. E limpede, mi-am spus, trec printr-o perioadă de depresie, totul mă enervează și mă irită, mi se pare că eu însămi sunt o epavă vie, un eșec total
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a căzut cu bagajele, fetița îi făcuse cadou desenul la care lucrase toată după-amiaza. Spusese că în desen e portretul Clarei. Nu prea semăna cu ea, dar Clara îi mulțumise și îl luase acasă. îl pusese sub saltea. Nu se încumetase să-l arunce. Fetița lucrase mult la desen, pe băncuță, în timp ce ei cărau bagajele în apartament. Uneori Clara mai ieșea pe stradă și se plimba placidă, cu mâinile în buzunare și cu privirile în pământ. Nu se uita niciodată în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]