1,423 matches
-
dacă nu cumva Cottard i se păruse ciudat. \ Ceea ce mi s-a părut ciudat e că avea aerul că vrea să stea de vorbă. Dar eu tocmai lucram. Grand s-a întors spre Rieux și a adăugat, cu un aer încurcat : Comisarul dorea totuși să-l vadă pe bolnav. Dar Rieux fu de părere că era mai bine ca mai întâi Cottard să fie pregătit pentru această vizită. Intră deci singur și îl găsi pe Cottard în odaie, îmbrăcat doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CREȘTE CU APOI ȘI CU PE URMĂ. DAR CEEA CE ÎN MOD SIGUR ESTE CEL MAI GREU, ESTE SĂ ȘTII DACĂ TREBUIE SĂ PUI ȘI SAU SĂ NU-L PUI. ― Da, spune Rieux, înțeleg. Și a pornit mai departe. Celălalt părea încurcat, a revenit alături de el. \ Iertați-mă, mormăia el. Nu știu ce am în seara asta ! Rieux l-a bătut ușor pe umăr și îi spune că dorea să-l ajute și că povestea lui îl interesa mult. Grand păru acum ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rău cum am crezut. Oare chiar așa a zis Guy, că am rămas fără serviciu? Va trebui să-l sun și să aflu cât de grav e cu adevărat. Trag aer în piept adânc și-mi trec mâinile prin părul încurcat. Dumnezeule, am luat-o razna de tot ieri. Când îmi aduc aminte cum m-am purtat, cum am ieșit în fugă din birou, cum m-am suit în tren... mi se pare că n-am fost eu. Dacă soții Geiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făceam vase aveam o normă, o rutină stabilită. E doar o chestiune de timp, spuse Marta, cu timpul mâinile și lucrurile se obișnuiesc unele cu celelalte, după aceea nici lucrurile nu se mai încurcă nici mâinile nu se mai lasă încurcate, Noaptea mă simt atât de obosit încât mă dor mâinile numai când mă gândesc că trebuie să pun ordine în acest haos, Cu toată bucuria aș fi luat eu curățenia asupra mea dacă nu mi s-ar fi interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru cei ce nu se mulțumesc cu aspectul superficial și consuetudinar al conceptelor, ne-au îndepărtat și mai mult de la spinoasa situație în care i-am lăsat pe Cipriano Algor și Isaura Madruga, acum singuri, de vreme ce Găsit, pricepând cât de încurcate erau lucrurile, consideră că e cazul să se îndepărteze și să se întoarcă la umbra dudului negru ca să-și continue somnul întrerupt. E vasăzică momentul să căutăm o soluție pentru inadmisibila stare de lucruri, făcând, de exemplu, ca Isaura Madruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doar pentru memoria lui Cipriano Algor acest moment de răvășire a vieții și de inadecvare a înțelegerii lui, când, mergând la departamentul de achiziții al Centrului ca să pună cea mai simplă întrebare, s-a întors cu cel mai complex și încurcat răspuns, atât de tenebros și de obscur, încât era cum nu se poate mai firesc să se rătăcească în labirinturile propriului său creier. Cel puțin rămâne intactă intenția. În favoarea lui, Cipriano Algor va putea susține mereu c-a făcut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
umană. Asistența resimți șocul acestei declarații. După trecerea primului val de excitație, Dallas reluă: ― Mama nu este deloc tranșantă în aceste deducții. Acest lucru îmi dă bătaie de cap. N-am mai văzut un ordinator care să șovăie, să pară încurcat. Ignoranță, de acord, dar confuzie! O fi un început. ― Important e că a identificat un semnal de naufragiu, motiv suficient pentru întreruperea hipersomnului, zise Kane. ― Și ce-i cu asta? se băgă Brett, cu o sublimă nevinovăție. Kane replică, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de comunicare de mici dimensiuni. Foarte destins, acesta nu se uita decât la Dallas. Incapabil să suporte privirea ofițerului științific, căpitanul își mută privirea, încurcat, pe obiectul minuscul. ― Dar fiindcă este imperativă localizarea creaturii cât mai rapid cu putință, am pus la punct o invenție, născocită de mine. Parker și Brett au realizat o treabă demnă de laudă încropind un sistem pentru manipularea vietății. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fapt, datoria mea era să ucid bestia nu să-mi pierd vremea În bîrlogul ei. Firul tău, Ariadna, m-a ajutat să termin cît mai repede această treabă neplăcută. Altfel, cine știe, mai rătăceam, poate, și acum pe coridoarele acelea Încurcate..) Singura glorie necontestată a lui Tezeu e de a pricepe că, neînfruntînd primejdiile, zadarnic ar striga: sînt curajos! Un labirint fără nici un pericol, abordat cu un fir al Ariadnei În mînă, ar semăna foarte bine cu plimbările pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de soție pe Pandora și, astfel, cutia fatală care, după unii poeți antici, s-ar afla la originea tuturor relelor a fost deschisă. E primul a cărui mărturie ne-ar interesa pentru a ne lămuri cît de cît aceste Întîmplări Încurcate. Lucrul cel mai echivoc În această poveste este speranța. Întîi, pentru că nu știm de ce zeii au amestecat-o cu relele care au umplut lumea. Apoi, deoarece nu știm de ce au lăsat-o tocmai ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tronează o lumânare care are atașată o inimă de ciocolată pe care scrie 56 (vârsta împlinită azi de Lionel, pentru cei care au uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare cât se poate de neobișnuită: Vădit încurcat, Didier încearcă să-i explice: — Gaston, cofetarul... îl știți? — Cum să nu-l știu? confirmă Lionel, încă perplex. — ... a încurcat urările. Era obosit, s-a uitat toată noaptea la dumneavoastră... — Îl înțeleg. — Cu toată tevatura asta mediatică... Ați auzit? Cică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prin dezvăluirea lor, sub semnul întrebării. Dezvăluindu-le, accentuându-le, cu dezinvoltură, deveneau suspecte, incredibile, ireale. Pe asta se baza, oare, imprudentul Tolea, zăpăcitul? Să insiști pentru recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă. Neclintită, da... Se așază pe celălalt fotoliu, pare încurcată, nu știe încotro să depărteze discuția. — A trecut prin multe. A venit la noi prin ’50, cred. Foarte tânăr, aproape copil. Luptase în munții Greciei, ca tânăr comunist. Se rupsese de familie. O familie înstărită. Tatăl, un celebru universitar, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vine acuma mutarea cu partidele istorice. Cum ți-am spus în discuția de mai luna trecută. Te-am pregătit doar, nu poți zice că nu ai fost pus în temă. Ai avut și timp de orientare, suficient, gândesc... Băcănel zâmbi încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu limuzina prefecturii, îți dai seama, și cu motocicliștii în față de la «Roata morții» și «Zidul curajului» de la circul lui Brandaburlea ăl Tânăr, scamatorii kaghebiste, să ții minte când ajungi la capitolul ăla să mă mai întrebi, că e ițele încurcate, politică și mistere care numa’ eu le mai știu, că cu Europa asta și lupta a mai scăzut și afacerile le-a orbit la mulți amintirile și judecata cu rațiunea și patriotismul. Pricepi? Și, continuă Goncea, vezi că e amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Replace all? N-a înțeles, dar se bagă toți la fantezie și frecare de talente, cu muci și clăbuci, adică vezi bine, noi facem dreptate și căutăm adevărul până-n pânzele albe!“ Dădu iar acuzator din mână spre Burtăncureanu. Acesta ridică încurcat, vinovat din umeri. Dădu să bâiguie ceva. „Da’ tu știi cum e pânzele albe ale adevărului?! Le-ai văzut vreodată, Burtăncurene? Eu le-am văzut, le-am trăit, le-am pipăit, le-am și lins, ba, dacă mi-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în legătură cu tristele și penibilele începuturi de chelie care te fac, nu știu cum, să te gândești invariabil la bătrânețe. —Salut, zic eu, incapabilă de vreun comentariu mai sofisticat de atât. Se uită în sus spre mine. A, salut! zice și el, vizibil încurcat. — Interfonul nu funcționează prea bine, găsesc eu curajul să-l anunț. —Aha. Ne uităm unul la altul, fiecare într-o poziție incomodă. Bineînțeles că-mi place de el, ce Dumnezeu! Cum de nu mi-am dat seama de asta până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu, mirându-mă ce stupid sună cuvintele mele. Și eu mi-am dat seama abia în seara asta, așa că sunt la fel de dezorientată ca și tine. Dezorientată în sensul că nu mă așteptam, știi... Nu în sensul că... mă opresc eu încurcată. Dar eu... da, și eu mă simt atrasă de tine și nu mă așteptam să mai simt așa ceva vreodată sau, în orice caz, măcar câțiva ani de acum încolo, încât pot spune că e o surpriză pentru mine... Jake se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să facă alpinism, iar tu voiai să faci plajă. Nu aveam nimic împotrivă! Nu eram de părere că trebuie să fim mereu cu șoldurile lipite, ca siamezii. Da, dar te cam scotea din sărite, nu? Nu prea. A! Daisy pare încurcată. —Ce vrei să spui? De ce ai amintit de asta? Păi, doar... știi, când v-am văzut pe tine și pe Patrick, după ce vă întorseserăți din Portugalia,... cred că tu erai la toaletă sau..., în sfârșit, nu erai de față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care să nu înțeleg nimic. Am văzut pe monitoare că ceilalți membri dădeau din cap, încuviințând spusele lui Marius, dar nu ziceau nimic. Cei nou-veniți se uitau speriați la fețele noastre și nu îndrăzneau nimic. Hm... da... să continuăm, zise încurcat Dragoș. Măsurile luate în această seară de către Ministru sunt total necorespunzătoare și în afara limitelor decenței! Dragoș începea să se aprindă. Era clar că nici lui nu-i plăceau schimbările impuse de Ministru. Cui îi plăcea să stea mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
comportarea ta, te facem vinovat de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început să se strângă și cercul se făcea din ce în ce mai mic. Vizibil încurcat, profesorul a încercat să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mulți. Îi punem pe cei înarmați cu bastoanele luate de la Gardienii căzuți să intre primii, ca o lovitură surpriză, iar din urma lor vom veni noi, grosul mulțimii, numerele. Nimeni nu se poate împotrivi numerelor. E bine, zise el încurcat, dar pe unde intrăm? Nu ai văzut că ușile nu pot fi clintite, iar geamurile nu prea pot fi sparte? Nici măcar gloanțele nu cred că pot trece de geamuri. Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de a pune mâna pe clanță. Apropo, zise el, știi că pielea ta are o tentă albastră, nu? Nu, spusei încurcat. Nu eram conștient de asta... Și eu care credeam că Magrun își bătuse joc de mine... așa se explică de ce s-au uitat, și se uitau, toți ciudat la mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu Îi pre ghini, ciolani nu sî mai văd da carnea atârnî urât, stăi sî spălăm oleacî, a sî ti doarî olecuțî! Atunci Maria auzi clar un fel de „Văleu!” foarte slab. Femeia s-a cutremurat și a rămas total Încurcată atunci când a văzut sau numai i s-a părut că vede cum sub pleoapele chiupului tremură ceva, iar genele se forțează să se deschidă. Maria a rostit un „Slavă ție Doamne!”, așa din toată inima sa de femeie bună la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
neagră. Poartă fustă foarte scurtă. Cere-i medicamente ... Vezi, Securitatea ... Atenție mare ... să n-o omoare și pe ea! Apoi Ștefan Girovescu oftă, suspină, scoase un „Au!” prelung și dureros și căzu Într un somn cu spasme. Victor rămase foarte Încurcat și chiar Îi era frică. Să meargă la spital, la o copilă care cine știe cum ar putea primi o veste atât de dureroasă, și-ar putea pierde cunoștința, ar putea striga, ar plânge În hohote, poate veni Miliția, cercetări și dărâmarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]