1,396 matches
-
și am stîrnit prin el bucurie și durere. Dar, numai amăgiri deșarte. Am umplut cu cuvinte timpul și distanța în care aș fi putut să mă apropii de oameni. Mă întreb acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e frumoasă dar, singură, devine un copil ce crește monstruos. Are nevoie de un tată.” Liniștea e vie. Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în mare curăție și în rugăciune, după chipul îngerilor”. Păi, cum vine asta? se întrebă cu voce tare Mihaela. Călugăria asta este o meserie? Dau examen sau... cum îi trimite Fecioara Maria aici? Mă depășește această treabă, răspunse Andrei, puțin încurcat, dar ar fi un răspuns, continuă el după o foarte scurtă pauză.... Am înțeles de la tata și de acolo, după predica ținută de un preot român, că este foarte greu să duci o viață monahală. Nu este vorba de o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cum colcăie reproșurile în mine. Abia îndrăznesc să-i mai spun «iubitul meuă, pentru că imediat ce deschid gura îmi zice «știu ce gândeștiă și îmi spune aproape exact totul, nu știu cum de află, din privirile mele sau din gesturile mele, mă simt încurcată și dominată și nu cred că trebuie să se întâmple asta, nu în iubire. Azi dimineață strălucea un soare luminos, dar e încă iarnă și sunt sătulă de iarnă, e prea multă iarnă în mine care mă îngheață. Îl caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de inimă. — E un fel de comis voiajor, asta-i tot ce știu. Îi aduce conserve de carne. Tone, tot timpul. Nu le poate lua acasă, tata ar intra la bănuieli. Mi le dă mie și unchiului Horace... Se opri Încurcat și jenat de ce spusese. Fraser nu remarcă nimic; În schimb, se legă de cuvintele lui Duncan, dornic să mai afle ceva. — Unchiul tău, zise el. Așa e, doamna Alexander l-a pomenit la fabrică. Spunea ce nepot minunat ești sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care era tras la ușa de jos și sunetul pașilor. Viv urca Încet scările și intra În camera de așteptare. Rămase În ușa biroului lui Helen. Ea nu-și ridică privirea. Viv nu scoase o clipă nici o vorbă, apoi spuse Încurcată. — Îmi pare rău pentru ce s-a Întîmplat. — N-ai de ce să-ți pară rău, zise Helen, ridicîndu-și capul și forțîndu-se să zîmbească. M-a speriat de moarte totuși! Ușa era Într-adevăr deschisă? — Da, era. — Ei, atunci nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bob de grăsime ca măciulia unui ac de gămălie. Viv Îl suflă spre podea. Descoperise că, dacă te uitai la podea la ora asta, era plină de fire de păr ca acesta. Uneori se gîndea la cantitatea impresionată de păr Încurcat care, probabil, sfîrșea În măturile femeilor de serviciu, după ce terminau de mătura toată clădirea. Acum, gîndul acesta, care se alătura mirosurilor și aerului Încărcat din Încăpere, o deprimă. Își dădu seama cît de sătulă era să trăiască laolaltă cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ton amar. Nu m-a surprins, continuă ea, cînd Kay te-a Întîlnit. Nu m-a surprins modul În care te-a Întîlnit, vreau să zic. A semănat c-o scenă de film, nu-i așa? — Nu știu, zise Helen Încurcată. Presupun că da. Nu mi s-a părut așa la vremea aia. — Nu? Kay mi-a spus totul - cum te-a găsit și celelalte. Așa interpreta: că ea a fost cea care te-a găsit. Îmi spunea cît o speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzu pe Julia. Se Învîrtea pe undeva, prin spate, de parcă i-ar fi fost frică să se apropie sau ar fi așteptat ceva. Kay Îi Întîlni privirea, Își scutură capul și Începu să plîngă din nou: — Julia, zise ea, oarecum Încurcată - pentru că nu Înțelegea nimic În clipa aceea, În afară de faptul că Helen Îi fusese luată și acum se Întorcea. Julia. O, Julia! Slavă Cerului! Credeam c-am pierdut-o. 1941 Viv era În tren, undeva Între Swindon și Londra - nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin aceea că, a încercat să ofere un cadru mai larg de desfășurare a activității economice cooperatiste, atât pe plan intern cât și extern; * din punct de vedere legislativ prin faptul că, a fost abrogată legislația anterioară care era destul de încurcată și depășită. Ca și legea din 1903, Legea "Răducanu" lasă în seama statutelor cooperativelor obligația de a fixa normele care să asigure caracterul cooperatist al asociației. Totuși, prin această lege se fixează câteva norme care să garanteze caracterul cooperatist și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
rezumat, cu gla sul lui egal și plin: — Din câte pricep de la tine, trebuie să fie ceva nemaiauzit și nemaipomenit. Ceva care să zguduie conștiințele și să trezeas că lumea din adormire. — Ei, nici chiar așa, am dat eu înapoi, încurcată. Nu am pretenții la lumea întreagă. Mă gândeam să fie ceva neașteptat, care să-l trezească pe Edo din inerție și să-l formeze, cumva... Deocamdată îmi pare teribil de imaterial și impresia pe care mi-o dă de fiecare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l triumfătoare prin ochelari. Eduard se oprește și îmi cercetează surprins chipul. Privirea lui cenușie mă măsoară cu uimire din cap până-n picioare, de parcă m-ar cuprinde de-abia atunci în căușul ei pentru prima dată. — Firește, îmi spune el, încurcat, parcă necutezând să mă supere. Doar așa ai și scris în pagina pe care mi-ai adus-o ieri, nu? Edo și Carla se întâlnesc la mare... — Nu, nu m-ai înțeles! aproape că îi strig eu, speriind fără să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
această zi, când în sfârșit ai devenit majoră. E o zi importantă în viața oricărui om și, așa cum te cunoaștem noi pe tine, e o zi deosebit de importantă pentru un co... o adolescentă sensibilă ca tine... Le surâd și eu, încurcată. Nu înțeleg acest ton oficial cu care îmi vorbește mama. Mă uit la tata, dar el tace. Mă privește pu țin încruntat, de parcă l-aș fi supărat cu ceva. Oare nu i-a convenit ideea cu petrecerea de azi-noapte? — Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ales de când își căra ghiozdanul doar pe un umăr, și apoi cu stângăcia lui fla grantă - își folosea aproape exclusiv mâna stângă pentru a face orice, și ce teamă îi era că îl vor disprețui pentru că ține furculița invers, ce încurcat era când se așeza la masă lângă un străin și cotul lui stâng se lovea de cotul drept al acestuia în timp ce mânuiau tacâmurile! Continuând mai apoi cu desele lui certuri cu ceilalți copii, care până la urmă îl părăseau, invariabil agasați
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dus naibii totul... Se oprise, mirată parcă de ce rostise. Și doamna Martin se oprise locului, privind-o cu uimire. — Eu te întrebasem dacă-ți dorești ceva anume din toaletele mele, îi spusese ea, cu aceeași uimire pe față. Clara zâmbise încurcată și se apropiase de ușa larg deschisă a șifonierului. Cântărise din ochi toaletele frumos înșiruite pe umerașe și zăbovise o clipă asupra rochiei negre pe care o mai îmbrăcase pe ascuns. Nu, răspunsese ea într-un târziu, nu-mi doresc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dau ochii ccu o cu-coană de care o să mă întreb cum dracului a putut să-mi fie ddor... Se apropie de ea și o cuprinse în brațe, lăsându-și în mod neașteptat capul pe umărul ei. Clara îi zâmbi, încurcată. — Și eu mă temeam că n-o să ne recunoaștem... De fapt, doar glasul ți-a rămas același. Și privirea... în rest, te-ai schimbat mult... Tăcu. Nu voia să-l rănească în nici un fel, dar ceea ce era de-a dreptul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din hasnaua dedesubt a closetului, mai rezista să nu iasă la iveală, de bună voie și nesilit de nimeni, în aerul geros de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa de rău, ca la WC-ul batalionului de săpători! echivală el, pe dată, incomoda situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să fi suplinit spațiul din interiorul celor două calote, verzi pe dinafară. Pepenoaica nu mai avea alte virtuți geometrice, decât ovalul circumferinței, care sugera ceva ce refuză să se consolideze. Încolo, nimic! Nicanor, se îndreptă de șale și își șterse, încurcat, cuțitul de pantalonii săi noi, gest de prisos, fiindcă pe lama de oțel, sclipind albastru, între tulburi simțăminte, nu se zărea nici umbră de rouă trandafirie. Îmbulzeala începu să se distanțeze concentric de cele două calote inutile de pe năsălia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să scape de mine: ce-ar fi să n-o aibă la el?! Dezamăgit, răsuci legitimația cu copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția de terapie, se scarpină el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vină aici la noi ca să primească de la Regina furnicilor subtile sugestii, care să țină loc de pravilă funcțională către neamul vostru de aerieni hăis-cea! Greiele-viorist își întoarse țeasta spre delegația lor, unde Greierele-dregător se înclina smerit dinaintea Reginei furnicilor. Foarte încurcat, începu atunci să-și desprăfuiască redingota, dându-i bobârnace discrete, pe când mulțimea de furnici despresura întinderea platoului de paradă, unde se termina grandioasa manevră a acestui meterez articulat din mii și mii de făpturi, dulce pavăză pentru Regină și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și inofensiv, așa trebuie să par. Sau mai degrabă discret. - Îmi Închipui că n-au răbdare să stea toată slujba. - N-au, cum să aibă? Dar le place să aprindă lumânări. Și le plac și clădirile bisericilor. Se oprește, puțin Încurcată. Poate de clădirile bisericilor, ca și mine. Dar trece peste: - Să vezi, acum câteva zile, intru cu aia mică la catolici, pe bulevard. Cătălina-mi șoptește: Vreau să văd oasele. Primul meu gând: o fi familiarizată cu moaștele, o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe fotoliul aflat în apropiere. Aveți vreo legătură cu cele ce s-au întâmplat? Absolut nici una, vă rog să mă credeți! Și sunt neplăcut impresionat de turnura pe care au căpătat-o lucrurile, răspunde imediat Kohler. Tușește ușor în pumn, încurcat și parcă ușor îngrijorat. Domnule Rădulescu, nu am ascuns niciodată faptul că fac parte dintr-un serviciu secret. Din câte știu eu, serviciul de informații al armatei are ca obiect al activității culegerea de date cu specific militar, nu supravegherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
său, regăsit printre luminile ce-l Însoțeau pe drumul acela fără sfîrșit, dar pentru că zîmbea cred că drumul era fericit. - „Înseamnă că la urmă ne așteaptă fericirea?” Îl Întrebai În gînd, fără să aștept vreun răspuns. Au rămas atîtea neterminate, Încurcate, voit, nevoit, lumea nu se poate termina așa (vorbii În mine, nu se poate, lumea asupra căreia ai Închis ochii nu este cea adevărată, e o minciună, domnule Pavel) va trebui o dată, nimeni nu știe cînd... Adevărul - mai toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai avem voie să vehiculăm aproximații, bănuieli și simplificări. Horia Nestorescu-Bălcești aduce toate precizările necesare într-un subiect atât de tentant, dar atât de rău cunoscut: biografia masonică a lui Mihail Sadoveanu. Prozatorul participă neobișnuit de febril la o istorie încurcată și frământată a franca masoneriei, afectată de numeroase dispute interne, fracțiuni și tendințe de federalizare. Încerc să redau pe scurt întâmplările la care participă Mihail Sadoveanu, folosindu-mă de informațiile furnizate de Horia Nestorescu-Bălcești. Sadoveanu datorează inițierea lui Grigore Ghica
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
comun. Aceluiași I. Al. Brătescu-Voinești, Ibrăileanu îi mărturisea tot în vara anului 1906: "...eu sînt un om sociabil, dar într-un cerc foarte restrîns. Cu cine nu pot avea vreo legătură sufletească n-am ce vorbi niciodată și mă simt încurcat și jenat, și am aerul unui idiot."24 Ibrăileanu are nevoie, pentru a-și da întreaga măsură, de o revistă, de un ziar "ale sale". (Ghilimelele vor să indice sensul cel mai larg, nu neapărat proprietatea, integrală sau parțială, și
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
încît, când băieții au ajuns la capăt cu învățătura, rămân cu capul plin de cuvinte al căror înțeles nu l-au știut niciodată și, neputîndu-se folosi nici într-un fel de acele cunoștințe moarte și fără de preț, rămân cu zilele încurcate și tăind cânilor frunză, până ce, prin intrigi și umiliri cari dărâmă și restul de caracter ce le mai rămăsese dat de la natură, ajung persoane publice spre a continua asupra generației viitoare sistemul vechi de stricare a minții și a inimei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]