3,849 matches
-
în viața noastră! De-a lungul a celor două zile, cei prezenți au avut bucuria de a fi spectatorii unui frumos și variat program artistic, menit să renască spiritul național, să redescopere valorile autentice, astfel încât tinerele generații să ia contact îndeaproape cu arta populară și să cunoască totodată moștenirea pe care au misiunea să o ducă mai departe. Programul artistic de o înaltă ținută a fost susținut de interpreți locali dar și de invitați speciali, oaspeți de onoare ai micii noastre
FESTIVALUL DE TRADIŢII ROMÂNEŞTI DIN LILBURN, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381293_a_382622]
-
mai puține proteste literare vor trece de ea. Exercițiul e frustrant și încercînd să citești cu ochii de atunci, te trezești dezorientat. Era această strofă un protest: "în cele din urmă am înțeles./ O istorie a prostiei omenești ne urmărea îndeaproape./ Desigur, nu veți găsi o descriere exactă a ei./ Dar e bine să vi se spună că ea a existat./ E bine să știți că ea există."? Sau, tot din volumul Un război de o sută de ani: "în-tr-o zi
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
românesc prin manuale școlare. Unele, alcătuite, traduse ori prelucrate de T. Maiorescu sau de I.G. Meșotă, au și apărut sub egida Societății care, cumpărând o tipografie, a putut să imprime lucrări de T. Maiorescu, P. Paicu, N. Culianu ș.a. Preocupați îndeaproape de chestiuni didactice, junimiștii au înființat o școală care, sub numele Institutul Academic, a funcționat între 1866 și 1879, având printre profesori pe T. Maiorescu, A.D. Xenopol, M. Eminescu, P. Paicu, I.M. Melik, V. Burlă. O formă eficace de răspândire
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ale poeziei lui Eminescu în Transilvania, atât în timpul vieții acestuia, odată cu publicarea versurilor în reviste ardelene, cât și post-mortem, prin introducerea poetului în manuale școlare, prin revitalizarea interesului cu prilejuri aniversare sau comemorative etc. În capitolul Opinii critice, unde urmează îndeaproape ideea că în interpretarea operei eminesciene critica din Transilvania a oscilat între părerile lui Titu Maiorescu și cele ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, S. împarte criticii lui Eminescu în apologeți și detractori, urmărind notele caracteristice ale fiecăruia. Ultimul capitol supune analizei
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
istoricizantă, cu tot ce implică ea în plan intelectual și psihologic. Dacă Cristos a putut să se îmbrace în trup omenesc, Anticristul, la rândul său, are dreptul la existență. Din punct de vedere anticristologic, Răul este o problemă care privește îndeaproape fiecare ființă umană. Fiecare dintre noi este un posibil anticrist, avea să spună fericitul Augustin (Comentariu la epistola întâi a lui Ioan, 3). Această concepție a episcopului Hipponei, adoptată de Occidentul creștin, nu face decât să ducă la extrem viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
același comportament la sfârșitul lumii. Pe de altă parte, Irineu respinge viziunea pandemonică a lui Iustin, de care am vorbit deja. Pentru el, cosmosul nu se află sub stăpânirea diavolului, ci a lui Dumnezeu, cel ce rânduiește împărații și supraveghează îndeaproape acțiunile lor. Răul se strecoară totuși furiș în trama divină și, dacă nu o poate destrăma complet, poate cel puțin să‑i încurce ițele. El își atribuie titlul de „stăpân al lumii” în fiecare dintre cele trei momente menționate. La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cei „rău‑credincioși” își vor simți, într‑un fel, viața „împlinită”, atunci când vor recunoaște fantasma lor întrupată într‑un personaj istoric: „Dumnezeu”, spune Pavel, „le va trimite un duh de amăgire”. Diavolul nu acționează singur, prin sine, acțiunile sale sunt îndeaproape supravegheate de Creator. În consecință, Anticristul trebuie de asemenea să vină, crede Irineu, pentru ca Judecata de Apoi să poată avea loc așa cum se cuvine. El va aduna în sine, prin „antiparusie”, tot răul săvârșit vreodată în lume. Dumnezeu are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în contact cu textul ebraic.” La originea acestei schimbări de perspectivă - pentru că este vorba mai curând de o schimbare de perspectivă decât de o transformare radicală și definitivă - se află două cauze: „Din momentul în care a început să studieze îndeaproape textul original al Vechiului Testament, nu a putut ignora numeroasele divergențe existente între manuscrisele ebraice și cele grecești și nici superioritatea celor dintâi, în majoritatea cazurilor”; apoi, „prin lectura Noului Testament, el ajunge să constate că evangheliștii și dumnezeiescul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
milenare ar fi reacționat împotriva reprezentării realiste și materialiste a millenium‑ului” (M. Simonetti, „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, în Vetera Christianorum, 26, 1989, p. 340). Cât despre Irineu, acesta dă o interpretare tipic milenaristă capitolelor Apocalipsei, urmând îndeaproape modelul dascălului său, Iustin. . ©ϑ4 Π∴84∀ ♣ϑ0 ƒ< ∉ν2∀8:≅℘Η Φ≅Λ 〉Η ≡ ≡:ΞΔ∀. . A. Luneau, L’histoire du salut chez les Pères de l’Église; F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel aflat mereu de partea acestor doritori de putere 48. Vremurile, numeroase, de tulburări sociale erau prielnice schimbărilor. Astfel, de vidul de putere creat în țara Românească de răscoala seimenilor și dorobanților (care îl sechestraseră pe Voievodul Constantin Șerban, îl controlau îndeaproape, lipsindu-l complet de autoritate) a vrut să se folosească Hrizea din Bogdănei, urmaș de mari boieri (era fiul lui Dumitrașcu din Bogdănei „ot sud Ialomița”, fost mare vistiernic, și al Alexandrei, fiica fostului mare vornic Hrizea din Bălteni), care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
consolidează În timp. Existențialismul nu a văzut acest aspect. Intimitatea Intimitatea continuă Întâlnirea și o completează. Ea este relația strict personală, de reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul sufletului. Sentimentul intim al conștiinței sau, pur și simplu, simțul intern”, În fine, „nevoia unirii intime”. Intimitatea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În prima parte a acestui al doilea volum) sunt destinate numai acelor medici care, având timpul și prilejul necesare, doresc să urmeze șirul experiențelor mele. Tipurile de boli și de simptome sunt clasificate pe grupe, multe dintre ele fiind Înrudite Îndeaproape. Am specificat situațiile În care remediile s-au dovedit benefice și am menționat pe scurt efectele lor de orice tip. Am amintit și alte câteva remedii ce rămăseseră neverificate, notându-le ca atare. Neștiind cât timp mă voi putea bucura
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
om activ și că a introdus multe reforme folositoare În țară141, fiind de asemenea de un mare ajutor armatei engleze În timpul marșului către Kabul. Locuind vreme de trei ani de zile În casa lui, am avut șansa să-l cunosc Îndeaproape. De aceea, Închei cu următoarea zicală: De mortuis nil nisi bonum! șsicț 142, În special datorită faptului că Îi sunt profund recunoscător pentru descoperirea uimitoare pe care o voi relata În cele ce urmează. Un mosc prins În câmpiile Indieitc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
singurul obstacol În calea sinistrelor sale planuri. Cât despre mine, mărturisesc că nu pot fi de acord cu o asemenea afirmație, căci locuiam de multă vreme În acea țară, participând ca martor ocular la evenimente, și avusesem ocazia să observ Îndeaproape atât comportamentul, cât și motivațiile ministrului. În primul rând, fără Îndoială că ar fi cruțat viața nepotului său Uttum Singh, pe care-l iubea, și ar fi făcut În așa fel Încât prințul să aibă un alt Însoțitor. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o vizită la Lahore Împreună cu dr. A. Murray și Allard i-a recomandat terapiile lui Honigberger (vezi pp. 152-153 În acest volum). 52. Mitologia și diferitele terapeutici care implică șarpele, În India, au atras mai târziu numeroși indianiști; Eliade cunoștea Îndeaproape această literatură. Pentru diferite contexte și referințe, vezi mai ales J.Ph. Vogel, „Serpent-worship in ancient and modern India”, Acta Orientalia II (1935), pp. 279-312; Marcelle Lalou, „Les «cent mille n³ga»”, Festschrift für M. Winternitz zum siebzigsten Geburtstag, Harrassowitz, Leipzig
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de Honigberger, un Honigberger care nu mai are nici un secret, resorbit Încă o dată la statutul de sursă curioasă, dar credibilă, pe care Îl descoperise În urmă cu treizeci și cinci de ani În Orient. Vom vedea treptat cum intenția de a comenta Îndeaproape tratatele clasice de yoga, Începând cu Patañjali și urmând linia clasică a comentatorilor, a fost unul dintre obiectivele scolastice ale tânărului Eliade, obiectiv renăscut În diferite Împrejurări și luând forme cărora, până acum, nu li s-a limpezit continuitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
engleză” este ediția cea mai bună și Îi aparține autorului. „Mă ocupam, pe vremea aceea, de filosofia și tehnicile Yoga și cercetasem cartea lui Honigberger mai ales pentru amănuntele asupra acestor practici oculte pe care, pare-se, doctorul le cunoscuse Îndeaproape. Cum cartea sa apăruse Însă pe la mijlocul veacului trecut, suspectam pe autor de oarecare lipsă de spirit critic.” Practicile relatate de doctorul sas sunt departe de a putea fi considerate oculte, iar dacă spiritul critic În maniera unui orientalist de la 1940
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
franco-himalayană a lui Honigberger. Întreaga observație trimite la una dintre problemele delicate - cât, cum și cu ce rezultate a cunoscut călătorul sas medicina teritoriilor În care s-a stabilit - asupra cărora unii au exersat nonșalanțe suspecte 3. Medicina indiană cunoaște Îndeaproape de cel puțin două milenii diferite clase ale științei medicale precum etiologia (scr. nid³na), simptomatologia (r¿pa), diagnoza terapeutică (upaï³ya), patogeneza (sa-pr³pti), adică traducerea exactă a compartimentelor cu care gândea și practica farmacistul, medicul generalist, chirurgul Honigberger. De altfel, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
redacție în 1934), „Bilete de papagal”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Manifest”, „Răboj”, „Semne”, „Viața literară”, „Vremea” ș.a. A semnat și Silviu d’Ilivahia. Debutând semnificativ sub semnul suprarealismului, S., interesat îndeaproape de fenomenul poeziei moderniste, realizează în 1934 Antologie de imagini din poezia nouă. Numai un accident biografic a făcut ca volumul de factură avangardistă Dicteuri pentru fantoma ta, pregătit pentru tipar încă din 1934, la editura revistei „unu”, să fie
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
, Vasile (25.I.1885, Fălticeni - 17.V.1932, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Ion Savel, preot și învățător, vecini pe ulița din Fălticeni cu Mihail Sadoveanu. Pe cât se pare, S. se înrudea îndeaproape cu Vasile Conta. Primii ani de învățătură sunt urmați în orașul natal, la Școala „Al. I. Cuza” și la Gimnaziul „Alecu Donici”. Din 1897 se transferă la Liceul Internat din Iași. Absolvent, în 1904, al secției clasice, se înscrie la
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
stare de orice. Odată depășită această fază, a luptei pentru putere, ziarul devine cu adevărat o tribună a noii dictaturi, instaurată la noi după 1947. În calitate de cotidian oficial al Partidului Muncitoresc Român, apoi al Partidului Comunist Român, S. a urmat îndeaproape ritmul când mai lax, când intens, dar totdeauna manifest, al propagandei de partid, căutând să îi impună ideologia nu numai în câmpul societății în general, ci și în spațiul culturii și literaturii. Cotidianul este imaginea fidelă a acestui dirijism care
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
C. Hamangiu, viitorul jurist, coleg, pe atunci, cu Ibrăileanu, Izabela Andrei - Izabela Sadoveanu, care debutează aici în 1890 -, Corneliu Botez, Ion Catina. Revista era gândită ca o publicație „socialistă, ateistă, materialistă, realistă - în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile”. Modelul, urmat îndeaproape, ca orientare și în organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
O calitate esențială a cărții vine din aceea că intervievata a fost martora sau protagonista multor evenimente. Stabilindu-se în Franța la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut, Mioara Cremene a avut șansa ca până la plecarea din țară să cunoască îndeaproape scriitori de marcă ai epocii, pe care S. o stimulează cu pricepere să îi evoce, fie cu nostalgie, fie cu unele resentimente, în funcție de subiectivele „afinități elective”, dar și de comportamentul moral și social al unora. SCRIERI: Surâs interzis, București, 1982
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
avatarurile unui student bolnav psihic, întâlnit la Paris. De asemenea, personajele centrale din Eroare medicală sau sinucidere? au corespondenți reali: doctorul Aristide îi fusese lui Z. coleg de facultate, camarad de arme și prieten, în timp ce pe Antoaneta Fotescu o cunoscuse îndeaproape soția autorului. Deși romanul este scris la oarecare distanță după dispariția protagoniștilor, narațiunea, ce pornește de la știrea din ziare privind sinuciderea celor doi la Hôtel des Étrangers din Paris și urmează parcă o manieră autenticistă, rămâne, prin detalii și precizie
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
acelea ale lui D. N. Mamin-Sibireak. Preocupat de relația dintre om și natură, Z. își axează schițele, povestirile și publicistica pe această tematică. Abordarea lirică, atent controlată, face casă bună cu prezența unor elemente oferite de realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]