5,366 matches
-
ne-ncearcă puterile-asfințite Și lasă-ntre răzoare stelele răstignite Când dragostea se-mparte chiar dacă este una Ca să răsară-n vise de noapte precum luna. Și ceasul vieții bate și trece prin pădure Cu aripi lungi de fluturi durerea s-o îndure, Cutremurat se-arată în zile furtunoase Sub un covor de umbre ce dragostea ne coase. Iar somnul se coboară pe pătura de frunze Ținând perina clipei prin visele confuze Și toamna e în casă pictată-ntr-un tablou Pe când noi
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
și aștepta cu o cafeluță de doi lei în față. Când începeau să vină muncitorii să cinstească un pahar cu banii pe care-i putuseră dosi cumva de nevestele abile în scotocirea salopetelor pătate cu ulei ale soților, nu se îndurau să nu-l cinstească cu câte ceva și pe fostul lor profesor, cu care se canoniseră în studiul matematicii la școală. Valentin nu voia să rămână prea mult în compania lui Bărbosu, care turna dezinvolt pe gât cinzecile venite la masă
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
la stat cât și la sfat, cei mai mulți dintrei ei, născuți, de acum, în lumea luminii neânserate a Raiului, celest și peren. 2. - Este cunoscut faptul că dumneavoastră aveți nenumărate studii consacrate vieților marilor duhovnici ortodocși români, mai ales cu privire la suferințele îndurate de ei în perioada comunistă. De altfel, s-ar putea spune că acești duhovnici, ca și mărturisitorii din temnițele comuniste românești, au alcătuit adevăratul nucleu de rezistență morală și spirituală într-o perioadă în care se dorea ca omul să
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
Ce mic e omul și cât e de nenorocit! Nu poate duce în tăcere nimic din ce-ai îngăduit Și se îngrijorează-ntr-una și nu-i o dată mulțumit! Mă iartă Doamne! La Golgota, nu în zadar Tu Te-ai jerfit, Ai îndurat tăcut ocara, scuipat fiind și biciuit, Ai luat asupra-Ți toată vina ce am avut-o-n dreptul meu, Ca să ajung cândva Acasă, în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple stele de noroc. Sîntem eroi într-o minune pură, De care-am fost făcuți răspunzători, Și-nțelegînd de noi cine se-ndură Printre săruturi plîngem uneori. Ne învelim ca de sfîrșit de lume Unul cu altul spre a ne salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mult, nasul i se subțiase, iar ochii, ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în găvanele încercănate ale orbitelor. Paloarea feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta, vreme de mai bine de optzeci de ani. Mai întâi mama
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
una japoneză, ci Într-o grevă generală și totală, din care tânărul Toshiro Fujimori nu izbutise să-l scoată cu nici un preț și prin nici o metodă. Îl izbise de nenumărate ori de palmă, În speranța că miniangrenajul inert se va Îndura s-o reia din loc, Îi mișcase În fel și chip limbile, Îi Întorsese la maximum arcul (era un ceas mecanic) - pauză! Câteva zile Îl mai ținuse totuși la mână, cu nădejdea că poate-poate... iar când se convinsese că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
citești și celorlalte! Că nu citiți nimic și umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai la o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța Știucî prinseră a curăța peștele. — Mă uit, Măria-Ta, la creștinul acesta, zise spătarul Vulture așezându-se, și mă gândesc că omul poate îndura orice și oriunde, numai să-i dai un petic de pământ, o femeie și-un câine. — Așa este - răspunse Barzovie-Vodă. Puțin pământ, o femeie și-un câine. Pământ și femeie înțeleg - zise Cosette. Da’ câinele? De ce-i trebuie și câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aș lăsa-o afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea nopții și pișcăturile țânțarilor pe prispă, o vei chema înăuntru în colibă, iar domnia ta, ca om serios și trecut de mult de vârsta zburdălniciilor, vei ieși să dormi cu noi afară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădea el și tot așa mai departe. însă în ultimii ani ai vieții lui, făceam tot mai puține puncte, pentru că piciorul îi sărea tot mai greu, puteam da și cu barosul. Episodul 157 CONTINUĂ POVESTEA CĂPITANULUI TRESORO După ce străbunicul, nemaiputând îndura la vârsta lui tot felul de ocheade deșuchiate pe care i le făcea Giacometa, tânăra slujnicuță ce-l îngrijea cu speranța că el, așa paralizat cum era, o va lua de nevastă și-i va lăsa ei averea, după ce deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tinereții străbunicul se juca din priviri, curtezane în floarea vârstei, pe care le-a ținut de mici pe genunchi și care când au crescut au început a-i zice melodioase vorbe în doi-trei peri, copile ale acestora ce nu puteau îndura eșecul mamelor, slujnicuțe care l-au îngrijit când era încă în puterea de neostoit a bătrâneții, două chelărese care au picat moarte după el când au observat cum se târguie pentru niște morcovi, o contesă poloneză care aflându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să știe, centrul familiei, le - cum se zice - umplea casa, deși mai corect ar fi să spunem că le-o golea, deoarece nimeni nu rezista în aceeași încăpere cu el singur mai mult de un sfert de ceas, și acela îndurat pe ghimpi, căci prima reacție la vederea lui, a acestui ghemotoc de om, era s-o apuci în cea mai mare viteză la cea mai mare depărtare de el. Părea ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru - continuă Grigorie al XV-lea - dar nu-ți ascund faptul că va trebui să-nduri anumite privațiuni, nu tocmai mici. Regimul nostru de studiu și de viață este mult - cum să zic să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din urmă vor fi cei dintâi - zise cardinalul Damiani. — Probabil, da, să fi fost și asta - răspunse Grigorie al XV-lea - deși nu cred că aceste minunate vorbe să le fi avut în minte atunci. Nu, cu siguranță că nu înduram tot felul de înjosiri cu gândul de a ajunge cândva ceea ce sunt. Era la mijloc altceva; intuiam un lucru pe care, - îndrăznesc să spun - puțini îl intuiau atunci și tot mai puțini îl vor intui de-acum înainte. Anume, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el. Era atît de absorbit În plăcerea lui, atît de izolat, ca un făt În uter. Ar fi trebuit să nu-l tulbur. Nu eram În stare să-mi Înfrîng mila și frica. Am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos o bancnotă din portofel și i-a îndesat-o în palma ce se încălzea la soare. — Dați-i sfântul botez, dar îndurați-vă de noi, că ne grăbim. Nu avem timp de pierdut. — Bine, hai cu mine - a spus părintele zâmbind și a luat-o înainte, către altar. Acum o să-ți ud un pic părul, dar afară o să ți se usuce cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îi era fierbinte și avea același miros rău. — Niciodată, nici un cuvânt, nimănui! Am încuviințat, pe jumătate de ușurare, fiindcă nu înțelegeam de ce mi-a poruncit doamna Watkins să tac. Eu mă gândeam c-o să trebuiască s-o implor să se îndure de mine. Eram mult mai mare când am aflat ce i-ar fi făcut Comisia de Stat pentru Educație dacă aș fi deschis vreodată gura. Când mă gândesc la cât fusesem de îndatorat atunci, îmi vine să râd. După ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bancă într-un parc, în apropierea Statuii Aviatorilor. Noaptea căzuse peste oraș, apăruseră primele stele. Poate cel mai bun lucru era să ai un bun contact cu stelele care râd mereu spre noi cu ochi multipli. Stelele ne învață să îndurăm, să fim senini ca adevărații filozofi, contaminându-ne cu veselia lor. Singură, mă transformam într-o altă ființă, plină de siguranță. Ca și cum izolarea făcea posibilă folosirea unei înalte energii. Prezența altora făcea parcă imposibilă crearea acelei energii, deveneam neliniștită, străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă pentru murit! Rudi se văzu în țara lui, Bucovina, era cu Ania gravidă și fugeau de nemți. Peste tot erau oameni bănuitori și plini de ură. Dar cineva s-a îndurat de ei, ascunzându-i în pivnița lor. Existau lucruri pe care Rudi nu le putea explica. Parcă s-ar fi aflat brusc în acel moment cu Ania și o mângâia, încurajând-o: - Ce bine că suntem împreună, draga mea! Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să privesc pe fereastră pentru a vedea împlinindu-se, aievea, chiar actul începutului de lume! Asta este, așadar, asta este, nu trebuie să-mi mai fac probleme din cauza lipsei de pătrundere a minții mele, căci cei de sus s-au îndurat de neștiința mea și mi-au înfățișat totul în această priveliște demoniacă, oferită drept consolare înaintea morții... pentru că asta trebuie să fie moartea, desigur, așa arată, în slăbiciunea provocată de pierderea sângelui am ajuns să o pot vedea, cu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceva șanse de succes. Mobilizând întregul personal al secției, ar fi putut derula altfel cercetările. De câteva ori îi trecuse prin cap să anunțe el autoritățile de la județ ca să poată demara o anchetă în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu se îndurase, însă, să o facă până acum, dar se gândea din ce în ce mai des la asta. Pe măsură ce mergea, panta devenea mai mare. Începuse să respire greu, în timp ce transpirația i se scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflau răspunsuri la Întrebările Încîlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile cîmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să-și apere neprihănirea ori s-o Îndure mai ușor, pe bătrîni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să-și țină mîinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt șarlatanii care te vestesc, care-ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să-i omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]