1,372 matches
-
când se-ntâmplă câteodată ca supa să-ți fie servită cu zece minute după ora douăsprezece! — Mă rog, știi doar, Ermelinda, anarhismul meu e doar teoretic... Mă străduiesc s-ajung la perfecțiune, dar... — Fericirea este și ea teoretică! - exclamă Augusto, îndurerat și vorbindu-și parcă sieși, după care -: Am decis să mă sacrific pentru fericirea Eugeniei și m-am gândit la un act eroic. — Ce act? — Nu mi-ați spus chiar dumneavoastră, doamnă, că locuința pe care i-a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acolo ca să-i dea ultima ungere, și când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce s-a întors mai târziu, l-a condus până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a treia oară, și l-a întrebat cu glas îndurerat și neliniștit: „Dar ia spuneți-mi, don Valentín, o să mai trăiască, o să mai trăiască oare?“ „Nu, doamnă, nu; e o chestiune de zile...“ „O să moară curând, nu-i așa?“ „Da, foarte curând.“ „Da’ chiar o să moară?“ — Ce oroare! — Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ieșind din paginile cărții în care ar fi depozitată relatarea vieții mele fictive, sau mai curând din mințile acelora care o citesc - din ale voastre, cei care o citiți acum -, de ce să nu exist ca un suflet veșnic și veșnic îndurerat? De ce?“ Bietul de el nu se putea odihni. Sub ochi îi defilau întinderile pustii ale Castiliei, ba stejărișuri, ba păduri de pini, contempla crestele ninse ale munților și, privind îndărăt, în spate, învăluite în neguri, figurile însoțitorilor și însoțitoarelor vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
figurile fiind de dimensiune mică, mai puțin de o palmă înălțime, inevitabil se resimt de la presiunea pânzelor, Marta va avea grijă să le facă ca noi, apoi vor rămâne descoperite, ca să-și piardă umezeala înainte să intre în cuptor. Trupul îndurerat al lui Cipriano Algor a fost străbătut de un freamăt de plăcere, se simțea ca și cum era gata să înceapă munca cea mai dificilă și mai delicată din viața lui de olar, aventuroasa coacere a unei piese de mare valoare estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar trupul se opunea, nu se mișca, refuza să îndeplinească ordinul minții. Aceasta era penumbra care-i lipsise lui Cipriano Algor pentru a îndrăzni, în sfârșit, să declare, Țin la dumneata, Isaura, iar ea răspunse cu o voce care părea îndurerată, Și mi-o spui în ziua când pleci, Ar fi fost inutil s-o fac înainte, ca și acum, de altfel, Și totuși mi-ai spus-o, Era ultima ocazie, ia-o ca pe un rămas bun, De ce, Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată marginea unghiei, îmi scot lacul Maybelline cu uscare rapidă și o retușez cât ai clipi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cer nimic. Așa că habar n‑am cum s‑a terminat filmul. Dar, în afară de asta, a fost chiar bun... Brusc, scot un suspin adânc. Și, oricum, pot oricând să mi‑l iau pe video sau văd eu... — Bex! Suze mă fixează îndurerată și lasă sticluțele de Clinque pe podea. O, Doamne, Bex. Vino‑ncoace. Mă strânge în brațe și eu îmi îngrop capul în umărul ei. — E groaznic, spun plângând. A fost atât de umilitor, Suze. Luke a fost atât de supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asta? Deci ce e cu noi? Cu creatura asta? ― O interesantă combinație de elemente și de structura o face practic invulnerabilă în ceea ce o privește, ― Exact așa văd și eu lucrurile, confirmă ea. Deci rezultatele tale sunt juste! El păru îndurerat.) Iartă-mă. Deci creatura este invulnerabilă. De asta nu m-ai ascultat când le-ai dat drumul înăuntru? Ca întotdeauna, ofițerul științific nu vru să muște momeala. Când răspunse, fața lui nu-i trăda nici un resentiment. ― M-am supus ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de sânge de pe buza superioară, își apăsă tâmplele de câteva ori, după care articulă stins: ― N-o să mor. Nu luase în seamă întrebarea ofițerului științific. ― Ce s-a întâmplat cu creatura? insistă Ash. Parker tresări, apoi scutură din cap, profund îndurerat. ― Am ratat-o. A pornit semnalul de alertă și bestia a dat înapoi și a luat-o prin coridor. Unul din brațe, sau apendice, a fost smuls de tambuchiul interior, la închidere. S-a eliberat în mare viteză, cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
goală. Se așezară. Față în față. Se priveau. Buzele ei groase, uscate. Ochii cocliți, glasul gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este de asemenea Simfonia neterminată a lui Schubert. La fel, poemul simfonic al lui Richard Strauss, Moarte și transfigurație. Aceste compoziții concentrează în mod miraculos suferința și bucuria îndurerată de a fi. Actualmente, odată cu apusul gândiri și abolirea ori pervertirea valorilor spirituale, suferința filozofică creatoare apare desuetă. Doar caricaturizări ale durerii, model Guernica lui Pablo Picasso, care nu mai stârnește compasiune, ci disconfort repulsiv față de atitudinea de a degrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Durere fizică, chinuitoare neîncetat... Poate ai crezut că te-am abandonat. M-am întors peste câteva zile, traumatizat... Erai întinsă și respirai așteptându-mă pe pat... Drumul înspre tine deja m-a epuizat! Nu mai suport nedreptate într-un peisaj îndurerat! Acum sunt aici și iartă-mă că te-am lăsat... Rămas bun!" Am simțit cum vrei să te îndepărtezi Realizând că nu pot păstra nimic în loc. Și nu înțeleg acum, de ce vrei să cedezi Văzând cum arunci cu apă peste
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care mă trezesc și spun că visul este-o poezie. Și-n altele, când simt că lâncezesc și spun că viața este-o erezie. Sunt amiezi când sunt îngândurată și spun că toate, în lume, nu au rost. Nesigură și îndurerată, mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă și țin post! Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi și-am același gust amar, ca de pelin. Vremea perechilor s-a dus, și-apoi, în loc de ceai de tei, beau numai venin. Sunt zile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
a-l ucide. Însă mereu ajungeam într-un punct în care nu-mi mai dădeam seama ce aveam să fac. Dacă-l omoram, ce rezolvam? Pur și simplu el n-ar mai fi existat. Însă eu aș fi rămas la fel de îndurerată și la fel de furioasă. Nimic esențial nu s-ar fi schimbat pentru mine. O crimă nu m-ar elibera deloc de toată nefericirea mea, nici de frustrarea cumplită. Singura opțiune ar fi fost să mă sinucid și eu după ce l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut ca totul să se termine repede. Să nu ia corpul la spital. Să nu ia prea multe probe de țesut. Femeia care ceruse o analiză ADN minuțioasă părea să se fi răzgândit subit. De ce oare? se întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era doar o prietenă, spune Connor bățos. — Ești sigur ? spune Nick. Mie mi s-a părut că era mai mult decât o prietenă. — Încetează, Nick, spune Connor, cu același aer Îndurerat. E mult prea devreme să mă gândesc la... altă relație. Nu-i așa, Emma ? — Ăă... da. Înghit În sec de câteva ori. Absolut. Categoric. O, Doamne. Oricum. Nu contează. N-o să stau acum să-mi fac griji În legătură cu Connor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atât de drăguț ! zice Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atâta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
treabă nu mai poate face, nu mai merge la pădure sau la târg”, spunea Maria celor care se arătau curioși. Fa, Marii, da Victor ci faci, fa?, Întreba câte un poftitor la vinul ghiorghiliu al olarului. Maria lua o figură Îndurerată și răspundea: Îi boalnav tari, badi Mitrițî!, sau Moș Sava, di trii zâli, Victor varsî numai venin verdi, crecî fărî cuțât nu scapî, of, of, of! Altă dată când era Întrebată direct: Marii, da di-un pahar di gin este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din Wales - pentru ca acolo s-o ucidă.In același timp îi scrise soției sale să-l aștepte în port.Pisano duse în bună parte rugămintea lui Postumus,dar aproape de destinație îi mărturisi prințesei tot adevărul.Imogen fu peste măsură de îndurerată. Nivelul 5.La sfatul lui Pisano,Hera se deghiză în bărbat și hotărî să pornească spre Roma. La desparțire îi dărui prințesei o sticluță de la regină în care se afla un întăritor.Regina conta că în sticluță este otravă,dar
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Germanistul, latinistul, idișistul, stăpânul limbii lui Dumas, melomanul, inginerul, gânditorul de mamuți industriali, omul de lume, îndrăgostit de frumos, călătorul de jur împrejurul planetei Pământ și îndureratul ce asistă astăzi la spulberarea visurilor mărețe de îmbelșugare a României, în care se investise atâtea speranțe (vândute astăzi la fier vechi), dorohoianul din Țara de Sus a Moldovei, apărut pe lume pe plaiurile lui Enescu și a profesorului Romanescu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
a deschis brațele spre a mă primi cum se cuvine. Aici am cunoscut adevărata iubire, adevărata dăruire și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința mea. Am mințit pentru a-i oferi o oarecare liniște. Dacă ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul inventat de o mână de negustori iscusiți, care vând și cumpără tot ce se poate, invocând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
n-ai fost chiar atât de rea. —Ba am fost, am insistat eu. L-am făcut pe tati să plece. —Unde? —La Manchester. De ce s-a dus la Manchester? Cum poate să mă întrebe asta? m-am întrebat rușinată și îndurerată. Nu era limpede? Plecase din cauza mea. A fost numai vina mea, am scăpat vorbele. Dacă n-aș fi urât-o pe Anna, mama n-ar fi plâns și nu s-ar fi băgat în pat, iar tati nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]