3,818 matches
-
și eu acum lui Teo Cabel: „Drum lung și izvor cu apă rece !”. MARIN IFRIM STRĂINĂ Poezia mea străină îmi e. Sare la mine din gura altuia, Se altoiește în aer În fel de fel de chipuri, neștiute. Apoi se-nfășoară după cel pe care îl văd În fiecare zi în oglindă, trimițându-l la Eclesiast:1.10. „Ce pânze de păianjeni sunt ochii tăi!„ Strigă și se sparge în ecouri: Ca un foc de artificii unele, altele peșteri, Printre stalagmite
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
a lui Brahman și Atman,versurile eminesciene se reflectă în lumina legendarului Budha.Astfel,expresia "moartea succede la viață și viața la moarte" se regăsește în teoria budhista care susține de asemenea că "omul precum tot ce îl înconjoară se înfășoară în cercul etern al transmigrației" și "trece succesiv prin toate formele vieții". Stihurile eminesciene sintetizează deopotrivă ființarea și nonfiintarea,existentă de dupa existența. "Pe când nu era moarte,nimic nemuritor/ Nici sâmburul luminii de viață dătător/ Nu era azi,nici mâine,nici
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
a rătăcit și a trebuit să fug după ea și s-o caut. Coborând o vale prin poienița plină de flori ca să o găsesc, am dat de un om bizar, un bătrân care își îmbrăcase niște haine albe și se înfășurase într-un cearceaf, stătea jos în iarbă și se ruga. Visul meu, mi-am zis, și m-am închinat. Văzându-mă, s-a ridicat și a venit la mine: -Ce e cu tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
-Și ce cauți aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-am privit mai atent și semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă până la brâu, un păr lung până peste ceafă și înfășurat în acel cearceaf, părea un schimnic rătăcit pe pământ. -Am grijă de păsările cerului!- îmi răspunde el și se uită în sus. Acolo, în vârful unui copac i-am zărit pătuiagul în care locuia, un frunzar la care se suia
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
ticluia, ca un maestru, farse agreabile și amicale. „Nu se supăra când îi făceam o farsă”, povestește Benone Sinulescu, despre prietenul său Ion Drăgoi. „Odată i-am pus în costumul popular din geamantan, la sfârșitul unui turneu prin Moldova, pietroaie înfășurate în hârtie, ca să nu murdărească. La coborârea din autocarul care l-a transportat până la poarta casei sale și-a luat de la portbagaj valiza și, apucând-o cu o apreciere involuntară a greutății pe care o știa, s-a înconvoiat de
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
articulații sucite. În două săptămâni, dacă ești liniștit și nu te agiți prea tare, poate că scapi de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapă-i cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniți în alt sistem planetar. Asemenea unei ființe, Poezia prinde contur și adună în jurul ei puteri magice, evocatoare, crescându-i valoarea întocmai. Ca într-un cocon auriu Strălucitor Mă înfășor în cuvintele tale Poezie. Alegând cuvântul Rodica Soreanu, unifică ecourile orizontului căci spune ea: Nu e de ajuns Să te ivești din aștri Precum secunda luminii stelare. Și tot cuvântul e scânteia divină despre care scrie: Te chem suflet al
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
aceea care se ascunde în orice femeie cu ochii-fulger. Trebuie să fii nebun să nu vrei să mori în brațele unei astfel de femei. Să o ții lângă tine multă vreme după ce uraganul a trecut și să îi simți pielea înfășurându-se în jurul cărnii tale. Să vrei să scapi și să nu poți, să simți că încetul cu încetul te asimilează. Începi să îți spui toate rugăciunile și toate înjurăturile pe care le știi, sfânt și profan, și te lași dus
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
le știi, sfânt și profan, și te lași dus de valul ăsta sălbatic care te-a smuls din loc; care apoi și-a potolit vijelia și doar linge țărmul îndelung ca un animal rănit care își vindecă rana. Să te înfășori în ea, să începi să miroși și tu a ploaie și a iasomie și a cine știe ce alte drăcii mai are pe ea pielea aia care îți sfârâie sub buze... Să te întrebi prostit ce vrăji ți-a făcut, ce fierturi
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
de pe front, pentru pușcăriașii abia eliberați și de curând abuzați, pentru bărbații părăsiți ori pentru ăia care au vipere acasă. Eu mi-am purtat războaiele de unul singur, n-am fost nici părăsit, nici uitat, nici abuzat. Eu am murit. Înfășurat în pielea aia afurisit de gustoasă și aromată. Strâns în pântecele ăla prea îngust al ei, între sânii ăia prea mari și prea rotunzi și prea curioși și mult prea încăpățânați.. Între genunchii care iarna se strângeau înghețați în coastele
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
am încolțit sub pleoape de chemări De-atâtea ori în lut de ne-ntâmplare. Mai mult decât orice te-am vrut aici Să-ți pun întreaga-mi lume la picioare Cu degete de cer să o ridici Și s-o-nfășori în juru-ți... Pe vecie Să-ți fiu azurul și să-mi fii senin, Eu un poet și tu o poezie Cu font de nemurire, alb, aldin... Referință Bibliografică: Doar noi... Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1477, Anul
DOAR NOI... de AURA POPA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359695_a_361024]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FEERIE Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ploaia înfășoară în lumină umedă aripile fluturilor catifelați atât de albastru în tine atât de roșu în inima mea petale picură pe umerii noștri goi trupul tău miroase a duminică uitată în soare pe malul mării în după-amiaza unei furtuni neanunțate ți-
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
mâini străine dar te-am înțeles pentru că ai și tu motivele tale, nu-i așa?) ai rămas la fel de frumoasă ca în amintirile mele? prin plete îți mai curge-n valuri bărăganul pe trup îți mai șiroiește jiul oltul te mai înfășoară-n doine te mai doare prutul te mai răscolește tisa pașii tăi mai rătăcesc pe poteci umbroase sau pe creste semețe cerbii tăi încă își mai cresc rămuroase coarne? (te condamnasem că te ploconești prea mult în fata unora care
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
Când, doar privesc tăcuți aduși de spate, Lor ce-au exersat o viață de spartani, Plătind și neputințe imputate. Însă mormântul lor se tot închide, Trăserăm malul de ud pământ pe ei. Strugurii au rămas tot aguride Și tăceri îi înfășoară în bordei. Respiră liniștiți nisip și moarte, Pe pământul cald nu au mai încăput; Dumnezeul nostru-i vrea prea departe, Iar eu copil am rămas fără trecut. 27-11-12 Referință Bibliografică: COPIL, COPIL... / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
COPIL, COPIL... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359257_a_360586]
-
acum uitându-mă cu jind pe geam la copiii care alergau prin troiene și mi se scurgeau ochii după ei. O singură dată sau de două ori, nu mai țin minte exact împrejurările, am încercat și opincile, după ce am fost înfășurat zdravăn cu obiele, mi-au legat nojițele până sub genunchi că frate-meu s-a uitat la mine și mi-a spus admirativ: ești motorizat că n-ai treabă, poți să mergi și la onu să ceri pace. N-am
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
țeavă realizată dintr-un miez rezistent, alcătuit din mai multe straturi obținute prin înfășurarea unor benzi de oțel, acoperit, la interior și la exterior, prin extrudare, cu straturi de polietilenă de înaltă densitate, care se livrează sub formă de colac înfășurat pe tambur suport sau tuburi; ... vv) țeavă nemetalică - țeavă destinată a fi utilizată pentru vehicularea gazelor naturale de regim de înaltă presiune (mai mare de 10 [MPa] sau [bar]), executată, suficient de flexibilă pentru a permite rularea și derularea, executată
NORMĂ TEHNICĂ din 18 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296993]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului În poezia lumii locuim eminescian Cu toate că nu credeam să fiu vreo dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro mân Plin de poezie din cap până-n picioare Aripile versurilor mă poar tă dincolo de veacuri Pururi tânăr înfășurat în mantia melancoliei Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan
EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340263_a_341592]
-
aici sub pleoape, Atunci când scriu în mine-i sărbătoare, Toți îngerii îi știu atât de-aproape Și între cel ce sunt și celălalt Simt aripile lor împrumutate Cum poartă întotdeauna spre înalt Gândurile mele înmiresmate... Citindu-mă, cu ele te-nfășoară Și zboară dimpreună dacă vrei, Atunci când scriu aud cum se pogoară Lumina veșnicită-n ochii mei... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Atunci când scriu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor
ATUNCI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340293_a_341622]
-
Biata fetiță, uite cum stă! Emanuela curăță cu grijă, fiecare părticică din corp fiind spălată și îngrijită cu atenție. Pe un prosop mare, pufos, din bumbac, alb cu broderie roz și cu locșor special pentru cap, o scoase din cădiță înfășurând-o în el și șteargând-o ușor pentru a o usca. Moleșită, dar probabil gâdilându-se, fetița hohotea fericită. Toți o priveau uimiți. După ce a uscat-o bine, Emanuela a trecut-o pe un prosop uscat și a cerut de la Angela
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
apoi descoperă treceri de noi, rădăcini cresc din ochi. Încercăm să găsim drumuri dar ne închidem de frica luminii, de aceea las toate sentimentele să spună secundei de râs și plâns de stare și infinit suspendând ruga la cuvânt. Lanțuri înfășoară mintea, turma durerilor sparge lumina, scapă nemurirea din noroc, fierul târăște destine ascunse. Murim clipe de fapt și de nimic, un preț ne strigă vina, regretul e plictis. Pe unde umblă noaptea sfârșită de zăpezi? de ce o piatră curge din
AJUNGI SĂ BEI VIAŢA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340433_a_341762]
-
are ceva răvășitor pentru orice ființă umană în carne și oase. Necunoscutul are întotdeauna acest efect, însă necunoscutul familiar, care îți bate la ușă și o și deschide produce o emoție vie, un pic stranie. Pentru unii, această emoție este înfășurată în frică, sub imperiul filmelor științifico-fantastice unde armatele de roboți înarmați cu o proto-conștiință calcă în picioare umanitatea văzută ca inamic de specie. Iar frica aceasta nu s-a manifestat niciodată mai clar decât în multiplele avertismente despre ce poate
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase () [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
prin Buthan sau Tibet. Te strângea puțin inima, că nu știai când îi mai vezi. Bine, ei erau pe-aproape. Zăceau aruncați, jumate pe-afară din „schițele” de corturi pe care am reușit să le înfigem în nisip și jumate înfășurați ca niște gogoși de mătase cu prosoape, pulovere, geci și ce s-a mai nimerit. În zonă, cald-uscat! O briză rămasă de ieri împingea în colibele noastre miros de alge eșuate. Tot de acolo, scotea la schimb damfuri ilegale sau
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
șansele creșteau, dar nu se știa nimic concret. Ele erau date de gravitatea malformațiilor, de evoluția generală. La toate astea se adaugă retard psihomotor sever. Era o sentință definitivă. În zilele șederii în clinica privată am văzut cum Lizuca era înfășurată într-o pătură și purtată în brațe la spitalul de stat alăturat pentru ecografii și investigații, dar eu nu trebuia să știu toate astea. Nici nu am avut timp de depresie postpartum, eu trebuia să lupt pentru fiecare șansă să
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” () [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]
-
impact al consumului de carne: defrișările masive necesare pentru a face loc acestor terenuri agricole, spune el. Filme horror cu „oameni crescuți și tranșați pentru carne” „Este un apel la conștiință. De aceea Ioana a făcut acel happening. A fost înfășurată într-o folie de plastic, stropită cu ketchup, pentru a sugera un om care este ambalat și vândut pentru a fi consumat”, explică el. Pe eticheta cărnii „umane” scrie „varietate ECO, crescut în libertate”. Industria cărnii este considerată de deputatul
Rețeta de Paște a unui vegan care nu crede în Paște. „Sacrificarea mieilor este o barbarie. Lăsați animalele să trăiască!” () [Corola-blog/BlogPost/338617_a_339946]
-
grijă printre meri și vișini, în grădină. Opri căruța între gârlici și stogul de paie, înțepeni c-o buturugă o roată și se apucă să deshame. Desprinse bretelele lungi din mănușă, îi scoase zăbala din gură și căpăstrul de pe cap, înfășurându-l cu grijă în hățuri. Apoi își plimbă mâinile prin coamă lui aurie, pe șira spinării, trecându-i în cele din urmă coada prin ham. Eliberă din orcic ștreangurile, le înnodă timid de verigile ce îmbucau ansamblul de curele și
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]