2,071 matches
-
cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întâmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-a auzit murmurând: „Domnule, nu pot să mă mișc din cauza furtunii și nu mă mai pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât de bun să mă deschizi la pantaloni?” În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculându-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare ca sentimentul de sclav pe care mi l-au dat alte femei. Libertatea este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea era departe de ceea ce putea dori o femeie de la un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți». Dar îmi era frică. Erau atât de întărâtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta nu e forță - vanitatea ta va ieși, mai devreme sau mai tîrziu, la iveală. Wakefield e deja pe caii cei mari. Nu i-ar păsa nici dacă Diavolul Însuși ar fi În public. Diavolul Îi simte sfidarea și se Înfurie. Poate că acum este momentul pentru focul ăla de start, Wakefield. O să-l facă să se audă tare de tot, foarte clar, să nu existe nici o Îndoială. Pune un tun mic pe fereastra cabinei proiecționistului. Ce tip de proiectil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
știi asta. — Mirosul, Susan. Îi ginesc după miros, ascultă la mine, aș fi putut fi parfumieră. Artiștii miros a fum și a vopsea. Ucigașii miros a mucegai, a sînge... — Tata și Mihai se mai certau, uneori, dar tati nu se Înfuria niciodată, a fost Întotdeauna politicos cu profesorul. Tati a Început Într-o bună zi cu chestia asta cu pămîntul, vorbea despre sîngele strămoșilor și alte de-astea, iar profesorul i-a spus că războiul nu are nici o legătură cu pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
condus de ea. Dedesubt era o descriere dezgustător de amănunțită a fiecărui articol de îmbrăcăminte pe care îl purtase mireasa, inclusiv a jartierelor albastre de satin pe care le fluturase pe dinaintea oaspeților după șase pahare de Asti Spumante. Ceea ce o înfuria la culme pe ziarista din Fran era, în fond, faptul că fotografia apăruse pe prima pagină. Or fi fost nunțile un subiect constant în ziarele locale, dar, de obicei, nu ajungeau pe prima pagină decât dacă una din domnișoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și continuă să urle mai tare ca oricând. Hai, lasă-mă să-ncerc și eu. Îmi dau seama că nu e punctul tău forte. Fran fu prea uimită ca să se înfurie când Jack îi luă copilul din brațe și îl ținu lipit de umăr, cu fața îngropată în stofa aspră a hainei, atât de strâns încât Fran se temu că avea să se sufoce. Și-l putea închipui pe Jack Allen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pat. — Îmi pare rău că-ți fac asta în weekendul tău special, se scuză. — Nu-ți face griji. Ce era uimitor la Laurence era că părea cu adevărat netulburat. Jack, care era cu mult mai puțin cavaler, s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stare să deosebească un radio de un toaster să ia parte la o întâlnire? — E perfect lucid în cea mai mare parte a timpului. Citizen este opera lui. Fran era gata să spună dragostea vieții lui, dar asta ar fi înfuriat-o și mai tare pe maică-sa. — Trebuie să-i ceri și lui părerea. — Cred că, într-o problemă importantă ca asta, decizia îmi aparține. Ușa din spatele lor se deschise. — Despre ce decizie e vorba, Phyllis? Ce e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cutii, urmând să-și reia locul când Fran avea să-și recupereze în sfârșit biroul. Avea sentimentul că nu s-ar fi supărat. Sufletul unui ziar, spunea el întotdeauna, stătea în reporterii lui; în lucrurile care-i emoționau și-i înfuriau, în modul în care voiau să schimbe în bine lumea din jurul lor. Iar acum îi revenea ei responsabilitatea de-a păstra acest lucru viu. Poate că mai mult ca niciodată acum, când lumina pe care o purta în sine Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea acum pe chipul bătrânului. Simți, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Să nu faci asta. Nu știm unde-i duc. Tomoe tăcu pentru moment. Se făcu palidă de furie și nările îi fremătau. Takamori știa încă din fragedă copilărie că nici o amenințare, oricât de violentă, n-o putea opri când se-nfuria. Mă duc cu ei, spuse ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse imediat, adăugă: — Ți-e frică? Lașule! — Bine, fie! Să mergem! Takamori, care era la urma urmei bărbat, nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
proastă calitate circula în voie un gândac negru. Si-a ținut respirația și a ascultat. Auzea jetul subțire în chiuveta din colțul camerei. Se pare că bărbatul proceda așa cum îi sugerase Michan. Gaston a sărit, șocat, din pat. L-a înfuriat faptul că bărbatul își făcea nevoile în chiuveta în care alții se spălau pe față. Și-a dus mâna la gură și a tușit tare, ca să se audă și-n camera alăturată. Picuratul s-a oprit brusc, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nici inteligent, nici educat. O fi vreun exemplar de cea mai joasă speță. Ce haine și ce față are! Se distingea o oarecare gelozie în blamarea lui Ōkuma, dar cu cât îl ponegrea mai tare pe Gaston, cu atât se înfuria Tomoe mai mult. Chiar dacă cu o clipă în urmă ea fusese cea care îl ponegrise față de fratele ei, acum, când unul ca Ōkuma făcea același lucru, simțea nevoia să-i ia apărarea lui Gaston. — N-ai nici un drept să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceartă părinții. — Hotărâre? Ce naiba de hotărâre? — Să nu te părăsesc... să merg cu tine. Vocea lui suna ca un bâzâit de țânțari, dar Endō a reușit să priceapă ce vrea. Cred că nu existau cuvinte mai jignitoare, care să-l înfurie mai mult pe acest ucigaș cu inima de piatră, pentru care dragostea și sentimentele erau doar vorbe goale. L-a apucat pe Gaston de guler. — Ascultă aici... Pentru mine nu există decât un singur lucru. Ura. Nu cred decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nici măcar nu-și ștergea sângele de pe față. La vederea sângelui, Kobayashi s-a comportat ca o fiară. A ridicat iar cazmaua și a lăsat-o cu toată forța asupra uriașului nemișcat. Gaston a început să se clatine. Kobayashi s-a înfuriat și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela din fața lui i se părea cumplit de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă în mlaștină, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ești așa de supărată, de ce nu te duci să discuți mîine cu ea? Mă uit la el uimită. Cum de-am putut fi așa de tandri și de iubitori acum cîteva clipe și cum de-a reușit acum să mă Înfurie În halul ăsta? — Ești incredibil, Îi arunc eu În față. Tu chiar nu-mi iei niciodată apărarea, fir-ar să fie? Nu spui decît că nu vrei să fii prins la mijloc. Ei bine, ce-ai zice ca măcar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că totul se va sfîrși În același punct, anume acela În care nici unul din noi nu mai scoate o vorbă, uneori timp de zile Întregi, dar nu sînt În stare să mă abțin. Tăcerea lui nu face decît să mă Înfurie și mai tare și, cînd se Întoarce cu spatele la mine ca să se urce În pat, trebuie să rezist tentației de a-l lovi. — Nu-mi Întoarce spatele, Îi spun printre dinți, ducîndu-mă spre partea lui de pat și proțăpindu-mă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
PÎnă Într-atît sînt de convinsă că am dreptate, că felul meu de a-mi crește fiul e cel corect (anume că noi, eu și Dan, sîntem părinții, adulții, cei care dictează cum și cînd fac copiii ceea ce fac), Încît mă Înfurie la culme faptul că Trish persistă În greșeală, cum s-ar zice. Pe Tom l-am obișnuit cu un program Încă de la Început. Se trezește la șapte, Își ia micul dejun, apoi doarme puțin la nouă. Zilnic, la unsprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
comport eroic pentru a fi vrednic de compasiunea voastră. Recunoaște că așa e. De ce taci? Mulțumesc, n-am nevoie de compasiunea nimănui. Viața mea e viața mea. Și n-am pus pe nimeni în pericol refuzând să mor. ― Te-ai înfuriat, liniștește-te. ― Mi-e silă, află, de cei care cer lumii să producă martiri pentru ca ei să-și poată satisface, prin alții, nevoia de eroism. ― În cazul meu, nu e vorba de asta. Te vei convinge. ― Dar sunt destui care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cincea oră, Rotari a venit grabnic la mine și m-a condus la palat. Ajungând noi la poarta curții, l-am văzut pe longobardul care nu voise să-mi dea drumul, legat de o țâțână cu o frânghie. Rotari se înfuriase atât de tare, încât m-am temut pentru viața omului, și abia am reușit să-l înduplec să-l elibereze și să-l ierte. Împreună cu Ansoald, am fost cazat într-o parte a palatului, având o baie la dispoziție. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șovăieli, și mai curând dornici să călătorească, precum și de schimbări, decât convinși de cuvintele mele, cei doi frați mi-au acceptat sfatul. VI Treaba fiind aranjată, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia, când, într-o seară, patriarhul s-a înfuriat citind o scrisoare, la care a dorit să mă facă părtaș. Noul arhidiacon instalat la domeniul Ariberti continua să-i ațâțe pe tineri în contra lui Ariald și a bătrânilor, afirmând că îl antipatizau și nu prea puneau preț pe opiniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin se alesese și cu una după cap. De ce-ai făcut asta? Îl Întrebase Camilla privind urma roșie a celor cinci degete care ardeau pe obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un centru comercial sau Într-un multiplex, să creadă În nebuloasa unui viitor mai bun, recurse la repertoriul său de glume și povestiri, pentru care fusese deja foarte apreciat, ironizând temele atavice și slăbiciunile ființei umane. Povesti Întâmplarea cu vaca Înfuriată pe tăun, metafora cetățeanului sâcâit de tot soiul de taxe și povestea cu rusul cel bețiv care se trezește Într-o dimineață din beția lui convins că visase cei șaptezeci de ani de comunism. În scurt timp Începură să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]