1,615 matches
-
aeroport peste jumătate de oră. La un moment dat Antonio Își dădu seama că dacă fata Îl părăsea, el avea să rămână singur cu sine Însuși și cu Emma. Nu cheltui toți banii ăștia. Te conduc eu, Îi spuse. Sarah Îngână: — Dacă Îți face plăcere. Pe drum fata privea cu nerăbdare semafoarele, ambuteiajul interminabil, harta Romei. Tibrul desena un S sinuos Între cele două maluri galbene. Apoi Începu să răscolească printre casetele Emmei de pe bord - și Antonio Începu să Înjure un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu ajutorul căreia poți face față mai ușor obstacolelor care te vor întâmpina de-a lungul acestei călătorii. Tânărul nici n-a mai apucat să-i mulțumească zânei, că aceasta a și dispărut. A doua zi, dis de dimineață, când se îngâna ziua cu noaptea, voinicul a luat sabia magică și a continuat drumul întrebându-se la fiecare pas de ce tocmai lui i-a fost dăruită această sabie. Și mergând el așa mai departe, iată că-i iese în cale o arătare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Noi ne alăturam lor când ajutam la adăpatul vitelor, ei ne ajutau să despachetăm pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le îngânam când mergeam și în același timp torceam lână cu niște fuse micuțe. Ne aplaudam unii pe alții și râdeam împreună. A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost ca un vis. Cel mai des cântam seara, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar în săptămâinile care au urmat nunților, le-am auzit pe mamele mele vorbind despre fiecare amănunt și a fost ca și când fusesem eu însămi acolo. - Cântecele au fost minunate, trebuie să recunoaștem, zicea Zilpa, care se întorcea de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe femeia tinereții lui. După o pauză lungă, a continuat: - Am avut doi fii. S-a oprit din nou și în acea liniște am auzit vocile a doi băieței, l-am auzit pe Benia râzând fericit și o femeie care îngâna un cântec de leagăn. - Au murit de febra apei, a zis Benia. I-am luat din oraș și i-am dus în vizită la fratele meu, care se însurase într-o familie de țărani. Dar când am ajuns la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
da, nici nu, am dat doar din cap și mi s-a făcut stomacul ghem, mi se părea că-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac spre esofag, iar când mi-a ajuns în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odată cu ea, spre polița căminului. — E foarte important, Samantha, ca acești căței să fie unul cu fața la celălalt. Trish arată spre o pereche de spanieli King Charles. Vezi ? Nu se uită în afară. Ci unul la celălalt. — Unul la celălalt, o îngân, încuviințând din cap. Da, înțeleg. — Iar ciobănițele sunt cu fața ușor în afară. Vezi ? Cu fața în afară. Vorbește clar și răspicat, de parcă aș avea IQ-ul unui copil retardat de trei ani. — În afară, repet conștiincioasă. — Acum ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă de pe internet ? o îngân pierită. Ce vrei să spui ? — Nu știai ? Se pare că în anumite cercuri juridice noul termen pentru cincizeci de milioane de lire este „o Samantha”. Crede-mă, nu m-am amuzat deloc. — Mamă, îmi pare atât de rău... — Bine măcar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă cu atenție. Sunt foarte supărată. Închid ochii și încuviințez din cap. — Supărată ? mă îngână Trish fremătând nervos. Am făcut tot ce mi-a stat în putință. Deschid ochii. Dar din păcate nu pot lucra cu aparatura din bucătăria dumneavoastră. Iar cina care a rezultat de aici este sub standardele mele profesionale. Drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
relații de șapte ani? Dacă o ia așa, da, nu pare prea plauzibil. Îmi storc creierii să găsesc o soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel îmi pune menta peste rozmarinul din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oarecare, o întrerup în mijlocul frazei. A fost o greșeală foarte mare și importantă. Asta e, s-a întâmplat. Și m-am hotărât să fac ceva cu totul diferit. Să lucrez ca menajeră pentru o vreme. — Să lucrezi ca menajeră, mă îngână Freya încet. Samantha, tu chiar ai luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Zice că ești o „Iuda pentru femeile de carieră de pretutindeni”. În spatele meu, Melissa a trântit cu zgomot tava pe bufet și a luat în mână ziarul Herald. — Ia uite, tipa asta Mindy Malone e superofticată pe tine. — Ofticată ? o îngân uimită. De ce-ar fi cineva ofticat pe mine ? — Dar în Daily Mail ești o salvatoare a valorilor tradiționale. Eddie se întinde după ziar și îl deschide. „Samantha Sweeting crede că femeile ar trebui să se întoarcă lângă plită de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curînd, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. SÎnt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngîn, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsîndu-ți mesaje și rîzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rână de copacii unui luminiș. N-am văzut nici o vatră acolo, În satul lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după care se prinseră Într-un fel de joc. Unii Îngânau un tril neîntrerupt care nu avea decât să se grăbească sau să lâncezească de-a lungul Întregului joc, În timp ce alții Închipuiau niște oameni prinși Într-o poveste. Oamenii aceștia din urmă erau acoperiți cu colb de piatră albă, din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
piatră albă, din cap până În picioare. Jocul Începea așa: unul dintre oamenii mânjiți În alb Își lua rămas bun de la un altul asemenea lui și pleca departe-departe. Cât timp au s-au jucat ei de-a plecarea asta, cei ce Îngânau trilul erau triști și mai-mai că plângeau. Apoi, cel care plecase departe-departe se Întâlni cu un alt om - Între cei doi se porni o ciripeală ascuțită după care, Își dădură mâna. Cel de-al doilea om Îi aduse primului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copacii. S-au jucat și de-a Unu, și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ales când unul te dă la troc, surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot neamul aici, să se Înmulțească. Iar dacă o să Învingă tovarășii lui Krog, o să se Înmulțească mai departe cei ce-l vor Însoți În călătorie pe Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei. Am privit și eu la acea Împletitură și, Încet-Încet, mi-am dat seama că era una și aceeași cu țesătura pe care o avea scrijelită pe coapse. - Cum merge, Vishu? Pe unde am ajuns? Vishu râse și prinse să Îngâne un fel de cânt moale, de parcă ar fi obosit să-și tot strige copiii pe care nu-i mai găsea. Mai mult mormăia, Încât n-am Înțeles decât câteva cuvinte dintre cele pe care le rostea: apa verde, sărătura, valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva-ceva prinseră ei, așa că se uitară la noi plini de mirare. - Eu sunt Krog, iar printre prinșii mei se află Dupna, strănepotul zevzecului de fiu al Tatălui, cel căruia Tatăl nu i-a lăsat nimic din puterea lui. - Dupna, zici? Îngânară oamenii aceia. Vrem și noi să-l vedem. I-am dus să-l vadă, iar ei s-au speriat și mai tare când au văzut În ce fel Îl țineam legat, bine ghemuit Între doi bulumaci. - Și zici că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mihai toarnă în trei păhăruțe. Haideți să cinstim. Cei trei se ridică în picioare, ciocnesc. No, să vă țână Dumnezeu, don’șoară dragă și să vă deie sănătate! ─ Noroc! zice Mihaela. Noroc și dumneavoastră, și fetiței! Să v-auză Dumnezeu! îngână Garofița. Și dau pălinca peste cap. Bună-i! Arde! Te curăță de boală, mamă! Mai târziu, după ce domnișoara și-a luat rămas bun și cei doi părinți au rămas singuri, se uită amândoi curioși, neîncrezători la foaia de hârtie albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și de vreme ce îmi precizez contribuțiile în domeniul literaturii, fie-mi îngăduit să subliniez că și pretențiile cu privire la Papă și la ipoteca pe Vatican formulate de Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer erau tot invențiile mele. Așadar, oamenii aceștia veniți să mă vadă urcau scările îngânând ca o cântare: „unu, doi, trei, patru...“. Și, deși înaintau atât de greoi, cel de-al patrulea membru al grupului rămăsese mult în urma lor. Cel de-al patrulea membru era o femeie. Tot ce vedeam din ea era o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vă mulțumesc, domnule doctor, i-am spus eu. — Tot mai vrei să pleci? m-a întrebat el. — Da, i-am răspuns. — Trebuie să se ducă, a intervenit mama lui. S-a aplecat până aproape de mine peste masa de bucătărie. A îngânat ceva în germană, ceva ce suna ca un fragment de cântec pe care ți-l amintești dintr-o copilărie fericită. Ce fredona ea era un ordin pe care îl auzise la megafoanele de la Auschwitz - îl auzise ani de zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
povestea cu Eroul Necunoscut o știi, dacă e să te întreb și eu? De la istorie adevărată, nu de la misticisme să pornim discuția, ca să înțelegi pe ce poziție te situezi. Ai auzit de Eroul Necunoscut? - Eroul de la Mărășești, cum să nu, îngână preotul. Eram elev în primul an la seminar când a trecut trenul cu osemintele Eroului Necunoscut prin gară la noi, la Buzău. Îl duceau la București, să-l îngroape la Filaet, la Parcul Carol, de-i zice acum Libertății. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea ultimul rând de cruci, aproape că-i veni să râdă. Nu-l mai scuipase nimeni de aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]