2,826 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VARA IUBIRII Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 408 din 12 februarie 2012 Toate Articolele Autorului VARA IUBIRII Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe- talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz. Și ne-am iubit. Ți-am tulburat privirea Cu alabastrul undei. Din cântecul proroc, Prin brațele speranței s-
VARA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346763_a_348092]
-
cu el până la capăt, cu sufletul întunecat se spovedește în fața bunului Dumnezeu, cerând pentru sine și semenii lui, ca El Dumnezeul nostru, să reverse măcar un fir de lumină, ca noi muritorii ajungând în fața Scaunului de milostivnică judecată Dumnezeească, să îngenunchem și cu sinceritate să cerem iertare de toate greșelile făcute și ca ele să nu se mai repete. “ce viitor să fie în fața ta, Doamne / după tot trecutul în care zaci îngropat, / altarul se arată răsăritului / și gol este altarul
FAJI DE C.GHERGHINOIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346759_a_348088]
-
lumină sfântă și-a dat-o astei lumi. Când se juca cu luna o împletea-n silabe Și-i măsura iubirea cu pătimaș sărut, În ochii blânzi jertfea dorințe din nopți albe Și-n amfore de-argint păstra timpul pierdut. Îngenunchea și vântul când săruta Brăila, Prin vatra sufletului o trecea dansând, Își descânta pustiul în vase noi de-argilă, Rănea stafia nopții ce-l bântuia râzând. Am învelit regretul de-a nu-i atinge chipul Cu gloria din slove pe
PRINŢUL METAFOREI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346810_a_348139]
-
gândit să construiesc un turn din primăvara care se apropie să pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute ca o rugăciune să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după o clipă efemeră... Doamne dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie o minusculă piatră tot mai rămânea ceva să fiu înțeleasă... Referință Bibliografică: stare. neînțeleasă / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STARE. NEÎNŢELEASĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346860_a_348189]
-
cu ochii minții și păstrată în străfundul inimii fiecărui credincios ca o comoară de inestimabilă valoare, ca un trainic liant cu lumea din înalt. Cititorul de toate calibrele cunoaște minunea, iar credinciosul își pleacă cu evlavie genunchii în fața minunii Dumnezeiești. Îngenunchem în cuvânt, în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face și cel ce contemplă albumele urmând pașii Arhimandritului Ilie Cleopa sau ai Ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoți și cântăreți bisericești, femei evlavioase, credincioși sunt conturați cu
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
suflet e atâta alb și atâta splendoare? Tot poeta ne dă răspunsul: fiindcă albul nu mai e chiar atât de alb și el s-a înnegurat; de aici și dorul de albul de odinioară: „Și doar sufletul femeii, / Cel ce-ngenunchea și zeii / Albul pur îl mai dorește. / Acel alb ca de poveste...” Elegiile se nasc din nostalgie, din dor, din tristețea iubirii pierdute, dintr-un jind fără sațiu, care uneori nu are nume și nu știi de unde vine. În ton
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Pitoresc > OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Obrazul sfânt al prieteniei Doamnei Georgeta Stancu Strângi lutul prieteniei în mâinile-ți iscusite de olar și-mi mângâi gândurile îngenuncheate în lacrimi. Reașezi puntea între mine și realitate și-mi luneci prin suflet cuvinte de alinare. Mă culegi dintre florile de gheață, în rugăciuni dumnezeiești și mă reașezi pe tâmpla fierbinte a luminii... Căldura se prelinge ușor pe obrazul sfânt
OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348294_a_349623]
-
în care m-ai așezat din prima clipă când am desfăcut fașa lumii și te-am atins cu degetele mele micuțe, chiar înainte de a-ți rosti numele:-Tată! De fiecare dată când dorul de-acasă îmi scrijelește lumina ochilor, îmi îngenunchez lacrimile pe treptele recunoștinței și te strig; Iar tu-mi săruți genele plânse și-mi răsucești zarul vieții mereu pe-aceeași fațetă... aceea a iubirii... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Tatălui meu... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438
TATĂLUI MEU... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348293_a_349622]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > MILENIU ÎȘI SCRIE ISTORIA PE OGLINDA MĂRII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 562 din 15 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Mileniu își scrie istoria pe oglinda mării O însingurată cuprindere de valuri Îngenunchind în fața aceluiași uscat, Mileniul adăstat desculț pe maluri Își scrie istoria pe-un val de vânt curbat. Și stânci de cuvinte în spuma căruntă Sunt scrise pe apă de la sud la nord Istorii cu crime într-o existență cruntă De-
MILENIU ÎŞI SCRIE ISTORIA PE OGLINDA MĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348306_a_349635]
-
înțelegere, până la final, când obosite de hârjoneală, ne-am oprit uitându-ne una la alta. Până și fluviul, de altfel, învolburat și furios, ce aleargă de obicei prin porturi cu infinită lăcomie, și-a smucit hățurile și s-a poticnit, îngenunchind în fața acestui tablou magistral. El și-a strâns apele nărăvașe într-un gest sublim și le-a justificat atitudinea lăsându-le molcoame să mărșăluiască într-o orânduială conformă cu natura. A scos la iveală ținuta de sărbătoare și a primit
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
cu câțiva prieteni, totul părea atât de diferit, față de viața în internat. I-ar fi plăcut și ei să aibă o cămăruță cât de mică, unde să poată asculta o muzică bună, să citească nestingherită până târziu în noapte. Să îngenuncheze și să se roage în liniște, să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru toate, așa cum le învățase mama Antonia. Să nu uite niciodată, de ajutorul divin, iar rugându-se, de fiecare dată se simțea mai puternică, mai biruitoare. Se simțea frustrată
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
orice frunză, Cneaz al tăcerii zeilor, Iluziei moștenitorul, Îmi dau cu cer pe chip și mor. Poemul Desăvârșitorului Deasupramergătorul s-a oprit. Surâsul Lui alean de purpur mi-i. Îmbrățișat de crini și veșnicii, A-ngenuncheat în al Tăcerii schit. Cuvânt îngenuncheat într-o tăcere N-am întâlnit, nicicând n-am întâlnit. Sprecerurimergătorul s-a oprit, Narcisele-l privesc ca la-nviere. Și taragotul când a înălțat Spre heruvimi și-a început a plânge, Cu candelele cerului în sânge Din hăul de
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Și aș fugi dincolo de stele Cu toate problemele mele. La mijloc de soarta bolnavă În care torn conștient otrava Mi-e inima-nvelita-n migdale Amare, că toate durerile tale Și ale mele și ale lui Ce nu le pot confia nimănui. Îngenunchez la icoana și-nchin Groaza că nu-mi aparțin. Parcă aș fi atârnată la soare Ucisă și expusă la fiare, Că prada vibrinda în ochiul flămând De care nu mai pot să m-ascund. Licoarea de dor îmi curge în
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
că de... mai trebe s-aldată”, în funcție de împrejurări. Prezența lor nu împiedica desfășurarea spontană, luările de cuvânt din balconul străjuit de icoana Maicii Domnului cu pruncul și chipul lui Eminescu. Cele mai emoționante momente erau cele de rugăciune colectivă, când toți îngenuncheam murmurând rugăciunea Tatăl nostru. Impactul era extraordinar pentru că ne dădea convingerea că Dumnezeu a coborât printre noi, îngăduind slăvirea Sa. De fapt, Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată, așa cum se spune într-o scurtă poveste în care este redat un dialog
CE VREA BUCUREŞTEANUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348487_a_349816]
-
din gene * Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineți * Eu mă-nvelesc cu noaptea
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
baba Floarea, (de aici din Lunca Dunării, Bretania sau pustiurile siberiene, care (fără sclipirea geniului) încă mai pune degetul pe cuponul de pensie (ce-i aduce, pe la noi, nimic din ce înseamnă alinare), lună de lună, la venirea poștașului, și îngenunchează, cu smerenie, în fața altarului, avându-și în minte și neamul și pe Dumnezeu? Cine este cel aflat în nu știu care colț al lumii frânt de dorul locului în care s-a născut, loc limită al existenței și conștiință a lui și
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am dat.// Zadar îngenunchez la căpătâiul uferinței,/ Purtând în taină fir de busuioc,/ Având pe umeri haina necredinței/ Și-a celor ce-au lipsit de la soroc.// Mai cerc să-l chem din nou, de pe melaguri,/ În noaptea de de urmă, sub totem,/ Să-l
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
din zare-ndepărtată. Cu ei, trei daruri au adus: tămâie, aur, bob de smirnă. Astăzi vestesc: în lume-o să vină, la Betleem, născut, Pruncul Iisus! În astă-seară, tu, creștine, aprinde candela-n fereastră! Te roagă mult, sub zare albastră îngenunchind, te primenești pe tine! Așteaptă înger să vestească! Atunci să te ridici din tină și să strigi! Când Maica-nfașă pruncul în pelinci, credința ta în El să crească! Pruncuț ales, Odraslă cerească! Într-o îngrăditură, pe un așternut bun
VESTE MINUNATĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345126_a_346455]
-
serioasă atunci îi spuneam că mă face de rușine față de prieteni, că-i prea acră, prea așa. Și nu putea nicidecum să iasă la capăt cu mine. Biata femeie, pentru ea a fost iadul aici jos pe pământ. Atunci am îngenuncheat lângă patul din dormitor, cu ea și cu fiul meu și-am spus rugăciunea “Tatăl nostru” în cor, toți trei deodată, că aceea o știam. Ne-am rugat și ne-am culcat. A doua zi dimineața m-am trezit și, în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Drum rămas Mă apasă în vise o piatră de moară Metafora ia forma somnului zbuciumat Pronunțarea faptelor într-o doară Vibrează pe harfa cerului înnorat. Ploaia poruncește idei îngenunchind strada Eu credeam că știu totul despre eclipse Însă stelele au înflorit livada Sufletului meu subjugate de eclipse. Plămânii mei au obosit în zona alpină Între două praguri ale infernului fac popas Odihna e resimțită ca o vină Pentru muțenia
DRUM RĂMAS, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345182_a_346511]
-
al Neamului. Este un non sens, care duce permanent la trădare, la lașitate, la vânzare, la prăbușire, la dezmembrare, la descompunerea moral-spiritual a poporului, la sacrilegiul adus lui Dumnezeu și Neamului drag, care-I poartă aura sfântă, profanându-i trecutul, îngenunchindu-i prezentul și paralizându-i viitorul. Nu pot exista Instituții culturale de vârf ale Statului, care se reclamă democrat, a căror activitate, manifestare și atitudine sunt anticreștine, păgâne, violente, înveninate precum: Academia Română, Institutul Cultural Român, Școala, Universitățile, Uniunea Scriitorilor, etc.
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Și vreau să-mi spui de ce cuvinte Sub dusul tău nu mi-ai lăsat? Aș vrea să știi că al meu suflet Cu tine-alături mi-e rămas, Iar linistea și al meu umblet Pierit-au toate. Și-al meu glas. Îngenuncheată-n a mea rugă În veci alături îți voi sta, Iar credincioasă ca o slugă, Din moarte, eu, te-oi aștepta. Iubitul meu fără privire, Eu te iubesc la fel de mult! Trimite-mi glasu-ți într-o știre Prin nopți pustii să
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
nevoia să fumez o țigară. Ea vine după mine, îmi sare în spate, mă sărută pe gât și pe lobul urechilor, se lipește de corpul meu și-i simt mâna în pantaloni. Mă întorc cu fața spre dânsa în timp ce ea îngenunchează și-și face loc cu gura spre sex. Îl strânge delicat între buze, ajutându-se cu limba aspră și umedă, primind erecția în față, aproape instantaneu. Arunc țigara, din care nu trăsesem decât două fumuri, văzând-o cum fuge înapoi
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
sau mă sărută scurt. - Să nu-ți dai drumul! îmi șoptește la ureche. Îți spun eu când! Strâng din dinți, nu-i pot da însă ascultare, o împing de pe mine și juisez pe fesele ei. În clipa următoare, o văd îngenunchind desupra capului meu și lăsându-se cu sexul umed peste gura mea. Parcă-i nebună! - Termină-mă cu limba! mă imploră, și-i simt lacrimile pe obraji. Cedez stăruințelor și-o fac și pe aceasta. Nu durează mult, se descarcă
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
reminiscențe ale lupoaicei de la romă / niște hingheri hrănesc columbi cu firimituri din turta miresei bătrâni proptiți în umbrele supraveghează moromețian scenă mesei la bloc mașina ia curbă până în tomberon unde cerșetorii fac shimb de tură/cât gunoi, doamne, cât gunoi/ îngenunchează dar le sună celularul second hand ești în direct căutând-o pe elodia / gamaglobulina vieții tale / ți-am sifonat cămașă de playboy cu felul meu defectuos de a dormi cu fața la apus nu-ți mai cumpăra haine online eu am dat
PLIANT DE SEPTEMBRIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376390_a_377719]