KorAP: Find »[drukola/base=îngrijorat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...72 >

1,779 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

mi-era mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd mi-am dat seama că o pierdusem din ochi. Privirea mea Îngrijorată cercetă bezna. Nimic. Nici un zgomot. Nici cea mai slabă mișcare. Am Înjurat cu glas scăzut. Doar nu va avea ticăloasa asta ultimul cuvînt? Lăsam ura să-mi conducă pașii. O ură viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era În sicriu. Apoi un zîmbet Îi descreți fața. - Afurisitul de frate-meu! Întotdeauna i-a plăcut să facă pe interesantul! - Ești sigur că te simți bine, PM? Îl Întrebă Armelle Îngrijorată. - Niciodată nu m-am simțit mai bine. - E desigur bucuria de a afla că Erwan e În viață... chiar dacă se numește acum Patrick Ryan, declară Marie sarcastică, fără să-l slăbească din ochi. Hohotul de rîs al lui PM ricoșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dar perfect respirabil. Merseră timp de cîteva minute care li se părură foarte lungi. Lucas Își număra pașii, calculînd. - Opt sute de metri... Am tot făcut zigzaguri, mă Întreb unde se deschide... - Dacă se deschide, adăugă Marie mai mult zeflemitoare decît Îngrijorată, căci niște urme de pași indicau treceri În ambele sensuri. Ajunseră În sfîrșit la piciorul unei scări care se Întrerupea brutal Într-un perete aparent ermetic. * * * Armelle de Kersaint simțea că-i vine tare greu să-și recapete o aparență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

cât de epuizată sunt. Dar mă gândesc că probabil toată lumea se simte așa. E normal. — Ai pielea foarte deshidratată. Maya clatină din cap. Își trece mâna expertă peste obrazul meu și-și pune degetele sub bărbia mea, cu un aer îngrijorat. — Ai pulsul foarte accelerat. Nu e ceva sănătos. Te simți tensionată din vreun motiv în momentul ăsta ? — Sunt destul de aglomerată la serviciu, spun ridicând din umeri. E o demență. Dar sunt bine. Pe bune acum, mai frecăm mult menta aiurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în care Trish se întoarce în bucătărie, mi-am mai revenit. Pot să fac asta. Sigur că pot. Doar nu e fizică cuantică. E menaj. — Samantha, mi-e teamă că azi va trebui să te lăsăm singură, spune Trish ușor îngrijorată. Domnul Geiger a plecat la golf, iar eu mă duc să văd Mercedesul cel nou al unei foarte bune prietene. Crezi că te descurci singură ? — Sigur că da ! zic, sforțându-mă să nu par exagerat de veselă. Nu vă faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de aer ridic un... ceva strălucitor, de inox. Ce naiba o fi ăsta ? Mă uit repede la eticheta de pe cutie. Formă de savarină. — O formă de savarină ! Exclam. Ce frumos ! Exact ce-mi doream. — N-am luat decât opt, spune Trish îngrijorată. Ajung ? — Ăă... mă uit la cutie neajutorată. Cred că sunt arhisuficiente. — Acum, crațițele. Trish a deschis cu unghia o cutie de vase strălucitoare de aluminiu și-mi întinde unul dintre ele așteptându-mi verdictul. Ni s-a spus că astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îmi petrec vremea la coafor scriind e-mail-uri și citind contracte. Dar nu mă pot relaxa și bucura sută la sută de acest moment de respiro. Pe măsură ce citesc articolul „Zece metode pentru a afla dacă ai bikinii prea mici” sunt din ce în ce mai îngrijorată. În momentul în care ajung la „Idile adevărate de vacanță” și Annabel îmi usucă părul cu foehnul, mă cuprinde cea mai veritabilă spaimă. Nu pot fi blondă. Chestia asta nu e pentru mine. Gata ! Annabel mai vâjâie o dată cu foehnul deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

revistă de doi bani, spune Lissy, fără cea mică urmă de Îndoială În glas. Știu că glumește pe jumătate. Dar, de cînd prietenul ei Simon i-a dat papucii, Lissy are o părere extrem de proastă despre sine. SÎnt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament, intrînd În cameră țaca-țaca, cu pantofii ei cu toculeț. E Îmbrăcată În jeanși roz deschis și un top alb și e, ca Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
platou. — Scuze, spun și mă dau Într-o parte. Spune, mamă, cu ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mîncare lui Sammy, spune ea, dîndu-mi o cutiuță cu mîncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sînt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dau Într-o parte. Spune, mamă, cu ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mîncare lui Sammy, spune ea, dîndu-mi o cutiuță cu mîncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sînt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fardat. Ridic privirea și rămîn cu ochii țintă la ea. Ce sînt alea, gene false ? — Nu ! Adică... da. Dar n-ar fi trebuit să remarci. Se numesc privire naturală. Se duce la oglindă și dă de cîteva ori din gene, Îngrijorată. Îți sar chiar atît de tare În ochi ? — Nu ! zic ca s-o liniștesc și-mi iau fardul de obraz. CÎnd ridic din nou privirea, Lissy se holbează la umărul meu. — Ce-i aia ? — Ce anume ? spun nevinovată și ating

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sînt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă duc să arunc o privire. — Serios ? Lissy mă fixează Îngrijorată, de parcă aș fi Steve McQueen cînd zice că vrea să sară gardul de sîrmă ghimpată. Păi... OK. Dar ai grijă. Fii discretă. — Bine. Stai liniștită, o să am grijă. OK. Așa. O să arunc o privire rapidă, fără să mă holbez nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgîlțîită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurîndă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare că a luat o hotărîre fermă. OK, mă duc acasă. Își culege hainele. Spune-le că mi s-a făcut rău, că am avut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

de când e ea. Crezi că te poți repezi la natură ca să furișezi o privire În măruntaiele ei? mă mustra. Dar asemenea momente luminoase erau tot mai rare acum. De cele mai multe ori părea a fi În comă - și Rosamund Îmi șoptea Îngrijorată: - E Încă printre noi? Adeseori nu‑i puteam răspunde cu certitudine. Ni se repetase de nenumărate ori că nu va putea supraviețui și zăcea, respirând neregulat, cu o măsuță Încărcată de sticluțe medicinale lângă capul Încadrat de urechile mari, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
sate. Noaptea, izbucneau rafale de muzică tribală, venind din oraș. Cocoșii Îți știrbeau somnul. Dar eu oricum nu puteam dormi și nu puteam mânca decât fulgi de porumb. M‑am plâns lui Rosamund de apa de la robinet, și acum, profund Îngrijorată, se ducea mereu la magazin și se Întorcea Încărcată cu sticle grele de apă minerală. Indiscutabil că eram bolnav, dar nu voiam să‑i las pe ceilalți s‑o spună. Eram conștient că mă bântuiau gânduri anormale; printre altele a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

m-am mirat eu. — Unde altundeva mai găsește ce oferea aici August Krapptauer? întrebă el. — Cum au fost recrutați? m-am interesat eu. — Prin ziarul meu, zise Jones, dar de fapt s-au recrutat ei înșiși. Tot felul de părinți îngrijorați, oameni onești, scriau mereu la Luptătorul creștin alb întrebându-mă dacă nu există vreo mișcare de tineret care își propune să păstreze puritatea sângelui american. Una din cele mai sfâșietoare scrisori pe care am văzut-o vreodată a fost de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

n-am făcut altceva decât s-o tot țin lungă cu o singură idee bună. După toată povestea cu Nat, am muncit ca apucata ca să uit și acum simt că nu mai am energie. —A trecut ceva timp. Janey părea îngrijorată. Nu aduceam prea des vorba de Nat. —Vreo doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cinci luni stau în studio, lucrând non-stop, trăiesc ca o călugăriță... și uneori mi se pare că fac mobilele doar ca să compensez ce s-a întâmplat cu Nat... Cum să nu mă gândesc la el? Dar Janey devenise atât de îngrijorată, încât am revenit rapid asupra ultimelor mele cuvinte. N-am prea avut timp să mă destăinuiesc oamenilor; fie asta, fie nu mi s-a părut niciodată că funcționează. Ceea ce e aproximativ același lucru, până la urmă. Nu-ți face griji. Scriitorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Distractiv, pentru noi, ceilalți. Asta dacă Bill nu sare la gâtul lui. Ei, remarcai eu, și asta ar putea fi amuzant. Sophie se uită lung la mine. Doar nu-l iei în serios pe Hugo? zise ea, pe un ton îngrijorat. A, nu, dimpotrivă. Voiam doar să spun că ar fi haios să-l vedem Bill ieșindu-și complet din fire. S-ar putea să-și iasă dacă Huge continuă în felul ăsta. Are o limbă veninoasă! La dracu, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în judecată. Articolul din Herald discută o mare parte din problemă și are și o fotografie în care apar într-o postură artistică, foarte grăitoare. Mai aveți și alte întrebări? Mă ridicai. Margaret Pickett sări și ea în sus, părând îngrijorată. Îmi pare nespus de rău, zise ea. Se pare că te-am jignit. — Ar fi trebuit să mă întrebați direct. Se uită la mine. Da, ar fi trebuit, nu? Acum îmi dau seama. Dar eu lucrez în teatrul ăsta aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti ultimele cuvinte mult prea rar. Sophie, îngrijorată, sări și o ajută pe Violet să se așeze pe un scaun în camera pentru aranjamente florale, lângă sala mare. Hazel apăru ca din senin în mijlocul camerei. Ăsta e singurul mod în care-i poți descrie fenomenul. N-o observasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
clipă, m-am simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba. Sophie se încruntă, părând surprinsă. —Ce vrei să spui? — Ce are, bineînțeles. Mă uitai lung la ea, neștiind ce să cred. Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pielea de găină! zise Sophie, tulburată. Nu-mi place deloc povestea asta. Făcuse ochii mari și, cu părul strâns în spatele urechilor ei ascuțite, părea un șoricel speriat. — La ce te-ai referit mai înainte? întrebai eu. Când spuneai că ești îngrijorată din cauza ei. Credeam că vorbești de amețeală, dar e clar că nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]