8,755 matches
-
mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică În curtea bisericii, așezîndu-i casca pe cruce. Încă un mormînt al eroului necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui necunoscut, trecînd razant cu casca lui de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mama Floare, că doară am produs farma și bani faini am scos după ea. Da’ o aveam pe Măriuca de trei ani cînd mi s-o născut un prunc. Tare era mîndru, da’ n-o avut zile și l-am Îngropat acolo. Apoi, cînd o fost odată Într-o noapte, o dat hoții. Atîta am bătut În obloanele de la ferești și io, și Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-o temut că-i plină casa de oameni și s-o dus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-o temut că-i plină casa de oameni și s-o dus. Cumpăraseră ferma cu gîndul de a se stabili pentru toată viața În Illinois. Hotărîrea le-o dăduse peste cap băiețelul mort și Îngropat În acele locuri, se temeau că n-o să le poarte noroc pămîntul Americii. Așa că Pomean i-a scris Învățătorului din Pișcari, Întrebîndu-l dacă este În sat de vîn zare o casă mai acătării și atîtea iugăre de pămînt, că, dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știință, iară el s-o dus fără gînd, ne-o lăsat aci cu năcazu’ pă noi... Și dacă el n-o fost, oamenii ce-o spus? N-o știut nime de cutre mur, hai să ne strîngem morții, să-i Îngropăm, să ne rugăm, să ne facem casa la loc. Că el după ce s-o Întors, ca nime să nu șopotească, o pus armata să facă la loc casele. Asta o făcut, iaca! Cel puțin ea, spre deosebire de majoritatea noastră din acele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai pîlpîia la doi centimetri În preajma nasului, dar senzația de cub atotstăpînitor n-am s-o uit niciodată: o fanfară se Împingea peste noi, cu muchiile ei cu tot, afară din acel televizor. Murise... Da, murise un suprem și-l Îngropau, iar acel martie cînd mama m-a dus cu sine Într-o sală imensă, plină de batiste și unde m-am Întîlnit cu televizorul, a fost, ca pentru colonelul Aureliano Buendía copil, după-amiaza În care tatăl său l-a luat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel, confruntarea se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ea. E aceeași cruce, argintie. Fratele meu, așa cum zisesem atunci într-o doară, s-a făcut preot. E preotul satului. Lumea spune ca seamănă tare bine cu fratele mamei, preotul tânăr, cel care fusese ucis de comuniști și oamenii-l îngropaseră acolo, la sălcii. Acum are la cap cruce mare, de piatră. Dar nu scrie nici un nume pe ea. Așa a vrut mama. Să fie cruce pentru toți cei care muriseră cine știe pe unde, numai fiindcă îi iubeau și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au ucis și pe ei, și animale, și păsări, și tot ce era viu, pe urmă au dat foc la clădiri biserica a fost cea dintâi, fiindcă spuneau ei avea ziduri albe și urca spre cer, or, clădirile trebuie să îngroape oamenii, să-i țintuiască de pământ și acolo să lucreze, să muncească zi și noapte, să scoată bani și bani și munți de bani, nu să se înalțe, ca zborul, spre cer odată cu gândul. Am încercat măcar vitraliul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întorc decât după ce vor fi făcut tot pământul la fel cu ce vezi aici. Un timp au mai răsunat urletele lor și strigătele din ce în ce mai slabe, ale victimelor... Târziu, când s-a așternut tăcerea morții, m-am dus și i-am îngropat cum am putut. Apoi, am început să mă rog. De atunci, mă rog și aștept. Stau aici, mă rog și aștept. Fiindcă, vezi tu, când am ajuns la locul execuției, cineva mai trăia. A murit mai târziu, în brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și până la șopronul din spate sau până la poarta de la drum, Virgil și cu moș Panciu croiseră pârtii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
moment dat înainte, Virgil începu să se ducă la serviciu luând-o de-a dreptul peste zăpada tot mai înaltă, în care-și făcuse poteci bine bătătorite. Secția financiară nu mai avea nici poartă, nici garduri și zăcea pe jumătate îngropată în nămeți, ca un fel de vapor pe cale să se scufunde. * În acele zile și săptămâni lungi de iarnă grea, așa cum nu mai fusese vreodată alta, avu loc o întâmplare cumplită și stranie, despre care se vorbi multă vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le aduse la cunoștință celor de la raion rezultatele inventarului, Ghiță Marangoci zbură de la cooperativă, dar peste puțin se întoarse Tarbacea și fostul gestionar, în loc să fie ridicat cu duba și băgat la închisoare, se internă la Mărcuța și toată povestea fu îngropată și dată uitării. "Organele" se agitară puțin, după care deciseră să claseze cazul, sub motiv că nu se putea începe urmărirea penală contra unui biet cetățean cu mințile rătăcite... Doar nu erau atât de stupizi apărătorii republicii populare, ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt precum Moise în pustiu. Acesta este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din fântâna arteziană. Este în așteptare... Antu înțelege nedumerirea... Știți, mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat cam așa: "Să mă îngropați aici, în capelă, sub lespede". Greu am priceput ce înseamnă lespede. Greu am înțeles și cum poate fi înmormântat un om într-o capelă, dar ne-au lămurit niște turiști europeni toată povestea asta. Lady e aici. O așteaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prietenului, o vilă mică și cochetă ce făcea impresie. Angi îmi deschise portiera și mă ajută să cobor. Aerul de eleganță și lejeritate, plăcut, se resimțea până la stradă. Câțiva invitații erau în curte privind cerul înstelat, stând pe băncile albe îngropate în trandafiri agățători. Îl apucai de braț pe Angi, sprijinindu-mă de el. Angi! îl salutară un grup de persoane din sală. Eu remarcai între ele pe o doamnă foarte frumoasă, pe cea care îl strigase. Când ne apropiarăm folosii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acel ceva foarte ușor, transformând toate datele într-o simțire care să conțină informația obiectivă despre acel ceva, și să o fixeze definitiv datorită percepției tale a acelui ceva. Ce-ar fi să încep de la capăt? Să uit tot, să îngrop trecutul? Ce-ar fi să mă liniștesc? Între lupta să-mi iasă bine și dorința de a salva lumea, iată că sunt neputiincioasă. Să-mi caut fericirea în altă parte. În aceeași lume, dar renunțând la un trecut care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
știu că m-ar fi condus chiar dacă nu aș fi rămas la el. Înainte de a pleca îmi așeză un sărut pe buze, cast, dar cu promisiuni fierbinți. Fu perfect. · Îl evitasem în ultimele zile. Iar acum stăteam în biroul său, îngropată în hârțogării, cercetând, înainte de a coborî la petrecere. Ce naiba crezi că faci? intră furtunos pe ușă. Bine, tu? Întrebai eu. Nu aprecie ironia, chiar dacă îi zâmbii puțin. Se vedea prin ochii lui că ține la mine, dar și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te fac fericit", o lacrimă i se scurge în apă. Acea lacrimă se evaporă și se ridică la cer. Celelalte scot sunete ca de cristal și se varsă una câte una. Coboară și se ascund în fundul mării, vrând să își îngroape durerea. Ele cântă de acolo, ciocnindu-se de valuri. În urma ei, Veneția petrece, cântând. · · · · Cupele de șampanie sunt așezate pe vârful muntelui cel mai înalt și stâncos. Abrupt și pe care nu trăiește nimic. Acel munte urcă până dincolo de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cecilia, văzându-l stând acolo singur și uitându-se la ceva, s-a dus încetișor; — Ce faci aici? l-a luat după gât așezându-se lângă el. — Mă uitam cum curge de frumos apa, a răspuns tresărind și căutând să îngroape scoica în prundiș fără să fie observat. —De ce mă spionezi, Mata Hari? i-a zâmbit Matei. — Apropo, Mata Hari a fost o femeie extraordinară și cu un curaj nemaiîntâlnit, care, prin munca ei de spioană, își dobândise o adevărată glorie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]