KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...76 >

1,892 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

dosul lentilelor de la ochelarii de soare, complet absentă, ca și cum l-ar ignora, la ce se gîndea oare? — Susan, aprinde-mi o țigară, te rog... SÎnt În cutia din dreapta... Susan. — Da, Juan. — Ce crezi despre toate astea, Susan? — Darling! A fost Îngrozitor! Mi se rupe inima de milă, Juan. — Dar, draga mea, se poate să fii așa de prostuță? Cred sincer că femeia asta a făcut cel mai bun lucru pe care-l avea de făcut... Dacă n-ar fi plecat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la țară; unul din cuferele pe care le poți vedea În plasa de bagaje a autobuzelor din provincie, la Oraya, Tarma, Cerro de Pasco etc. Sau la Puquio, desigur, În oricare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de vorbă, totul se transforma Într-o petrecere obișnuită, Într-un cocteil, În sfîrșit a apărut maica stareță, care pregătise un discurs. Lăsară pe masă ceștile de cacao fierbinte și se uitară la ea prin perdeaua de fum care mirosea Îngrozitor. Maica stareță a fost scurtă: le spuse că o nouă etapă Începea În viața lor; ca buni catolici, viața lor avea să fie o luptă Îndelungată pentru a merita să ajungă În Împărăția cerurilor... Julius era stăpînit de simțămîntul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mustăcioara Susanei gîndindu-se că probabil era ora unsprezece dimineața sau chiar mai mult și că nu avea nici un Întăritor, trebui să-și Închipuie că era la clubul de golf ca să nu leșine de slăbiciune. Și ce accent avea preotul! La fel de Îngrozitor În engleză ca și În spaniolă! Numai brațul lui Juan Lucas o putea salva, dar Juan Lucas tocmai descoperise că preotul-văcar era jucător de golf și Încă un jucător bun, dacă te luai după ce povestea el. Lastarria prinsese cuvîntul golf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
adoptând pentru totdeauna rolul de grav bolnavă cu brațul umflat. „E o chestiune de cîteva zile“, explică medicul și Juan Lucas adăugă batjocoritor: „Susan și ușile ei“. Atunci ea Îl rugă să-i spună adevărul, să-i spună că arăta Îngrozitor așa umflată cum era și că o să divorțeze de un monstru ca ea... „Ha, ha! Frumoasa Înveninată! Asta-i bună! Celso, adu-ne ceva de băut...“ Servitorii se făcură nevăzuți fără să scoată o vorbă, dispăreau unul după altul ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
din fericire Susan Îl luă În brațe și-i zîmbi arătîndu-i că ea Îl Înțelege, ocrotindu-l la pieptul ei și ferindu-l de altă glumă: „Unchiul Juan Lucas nu e niciodată de acord cu tine, darling... Vai! Brațul ăsta Îngrozitor! Juan...“ A doua zi trecu s-o vadă, Înspăimîntată, nevasta ambasadorului din Nicaragua; venea de la coafor și se scuză că arată groaznic, apoi o sărută pe Susan și-i povesti că toate prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și a urmat o școală ca să obțină titlul de asistentă. Noi nu avem diplome, dar eu am Învățat sa fac injecții. Prima mea experiență a fost cu Zoila, Zoilon cum Îi spuneam noi, doamnele... Darling, nu rîde, te rog, e Îngrozitor; Zoilon era bucătăreasă, dar nu găsea de lucru fiindcă avea prea mulți copii. Tu Îi cunoști, darling: l-ai văzut desigur pe puștiul acela foc de drăguț care vine uneori să mă caute. E o minune; eu Îi spun Pepone

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
departe, tinere... Faci parte din partidul creștin democrat? — Continuați, doamnă; vă rog să continuați... — În parohie se Împărțeau lunar ajutoare: un kilogram de zahăr, un kilogram de orez, un kilogram de paste făinoase... — Pentru Zoilon... — Juan! Nu mai bea! Ești Îngrozitor astăzi! Unde-ai fost de dimineață? Pot să continui?... Scuzați-l... e ca un copil... Le mai dădeau puțin ulei și cîte o haină purtată... — „CÎte o haină purtată“ - ești o asistentă socială perfectă... Continuă, Susan. — Doamnă, Îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Match și regreta din tot sufletul că tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime de mărunțiș, care bineînțeles zornăia Îngrozitor, i-au dat și multe monedei murdare, din fericire le puneau direct În coșuleț, fără să-i atingă manșeta imaculată a cămășii. O femeie a trebuit să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și deschide o legătură murdară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ce-i plăcea lui Juan Lucas, ajunse să depășească măsura spunîndu-i darling, cu gîndul că o să-i devină mai puțin dezagreabil și o să-l poată suporta mai ușor; Îi spuse de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să treacă pe canapeaua din spate și se așeză lîngă șofer ca să-l dirijeze pe drumul cel mai scurt și mai puțin aglomerat. Susan se așeză În spate. Își deschise Îndată poșeta, scoase o oglindă și spuse Înspăimântată că arăta Îngrozitor și-i rugă să treacă pe acasă măcar pentru cîteva clipe ca să se poată aranja, dar Juan Lucas Îi spuse politicos s-o lase moartă, fiindcă nu mai aveau timp și cînd ea vru să protesteze Îi vîrÎ ceasul sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
le spuse țipînd cît o ținea gura că și aici aveau piscină și protestă furioasă foc, fiindcă masa era pregătită, prea se Întîmpla des, nu era de loc frumos din partea lor! RÎnji la Susan dezvelindu-și dantura stricată. Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot ce prisosea să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
murmure; lipsea parfumul și ăsta nu era pianul lui și ea nu stătea lîngă el, așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor... Nu-i nimic, Susan nu se simți de loc rușinată. Era foarte sensibil și emoționat, desigur. Două săptămîni mai tîrziu părăseau palatul și se duceau să locuiască la Country Club pînă cînd era gata noul palat. Juan Lucas Îi arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
trustului, unde va avea loc o ședință a consiliului de administrație, șah mat. La ora aceea apărea uneori marele Bobby, pentru scurt timp la Lima și nu știa să spună altceva decît: mamă, am nevoie de bani. Susan se speria Îngrozitor fiindcă băiatul ăsta cheltuiește din ce În ce mai mult, deși pe de altă parte ea niciodată nu știuse ce Înseamnă banii cu adevărat, În realitate totul funcționa de la sine În jurul ei și acum Juan Lucas administra totul, du-te, darling, caută-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
e foarte firesc și deloc neobișnuit În casele cu atîtea Încăperi și unde de atîtea ori pe nimeni nu interesează ce se petrece În călcătorie și nu-i pasă nimănui că are peste șaizeci de ani și uneori o doare Îngrozitor pieptul aici, În partea stîngă. Nu, Doamne! Nu, Doamne! Te rog din tot sufletul! Avea atîta nevoie de odihnă ca să poată merge a doua zi În cartierul Florida! Doamne IIisuse Hristoase! CÎte nu-ți trec prin minte cînd te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda mea e pămînt pe jos, pămînt atît de umed că mă dor rinichii, numai asfalt și nicăieri nici o bancă, ce rău e orașul, nu-i așa?, cum ar fi putut fi altfel?, oamenii merg Înainte, nu se odihnesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o poată lua pe suedeză, În Europa s-ar fi putut, dar nu la Lima și apoi În Europa decadența face ravagii, peste tot dai de suedeze și de negri, acum cîteva zile o duseseră la moșie și se purtase Îngrozitor, bineînțeles că nici Finita nici Hitler n-au aflat nimic, dar sălbatica asta se pare că se plictisea și s-a făcut nevăzută cu Jose Maria, negrul care repară tractoarele. De atunci toți cei din familia Altamira n-o slăbeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
uită cîte ceasul, aruncă mucurile de țigări pe jos, dalele mele, Dumnezeule! calcă pe mucurile de țigări, o să treacă luni de zile, Doamne Dumnezeule!, pînă o să văd din nou casa curată și majordomii... Transparentă, Finita se auzi chemată și suferi Îngrozitor fiindcă n-avea cum să scape și trebui să se apropie. „E Beba Marinas“, Își spuse, În timp ce Înainta transformîndu-și psihoza Într-un zîmbet spre locul unde o uriașă brățară de briliante o aștepta zîmbitoare: „Finita, Încă nu ne-ai explicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
asculta fericită, povestindu-i probabil călătoriile lui cu jeepul de-a lungul Braziliei, Îl cunoștea bine, avea expresia lui obișnuită la Începutul petrecerilor, Susan văzuse de multe ori expresia asta, dar adresată ei, nu altei femei. „Juan Lucas se poartă Îngrozitor, Ernesto: nu știu cît mai are de gînd să stea de vorbă cu fata asta.“ De Altamira, care pe lîngă neurastenie mai avea o mulțime de manii, se simți Îmbătrînit deodată, obrazul stîng i se acoperi de riduri și Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să se liniștească, cu toate că dantura oricum ar fi trebuit să și-o scoată la zece și musafirii... „M-am simțit destul de prost În ultima vreme, Îi spuse cînd se află din nou alături de ea: duminica după-masă, mai ales, mă simt Îngrozitor“ și voia să-i spună că avea de gînd să plece din nou În Europa ca să consulte un neurolog În Germania, dar deodată simți că albastrul electric al pastilei de la nouă și jumătate Își făcea efectul și credința lui În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
șefului de sală În lumina slabă de la Acvarium cu un Hopa-Mitică pe care-l avusese cu ani În urmă și care, oricît ar fi Încercat să-l facă să stea drept, se Înclina mereu Într-o parte. Pe urmă căscase Îngrozitor, de simțea că i se rup fălcile și Juan Lucas se uitase la el, spunîndu-i din ochi ceva care putea să Însemne la fel de bine Happy Birthday, că e ziua ta și mucos neisprăvit ce ești. La gîndul ăsta se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
tip grozav! — Bună, unchiule!... Să fim ceva mai potoliți, vă rog. Să nu-și dea seama că am băut prea mult... Nevastă-sa se face din ce În ce mai frumoasă. — Ei, ascultă! Știi ce mi s-a Întîmplat zilele trecute la golf? Ceva Îngrozitor, ascultă! Era cît pe-aci să-și dea seama; am văzut o fată În costum de baie și m-am apropiat s-o văd mai bine și ce crezi? Ascultă... Era mătușa ta Susan... Părea o fetișcană În costum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Beethoven. Sánchez Concha nu știa absolut nimic despre filiația geniilor și plecă vînătă de ciudă! Ceilalți rămaseră cu toții. Erau acolo Del Castillo, de los Heros, Espejo Roto1 (se numea Espejo și avea o cicatrice În frunte), frații Arenas care miroseau Îngrozitor, Zapatero, Espinosa, Cano mai trist ca niciodată și Winston Churchill, pe care-l chema chiar așa și era din Nicaragua. În jurul lui Julius se mai strînseseră și alți elevi dintr-a doua, ba chiar și cîțiva dintr-a-ntîia. Povestea cu filiația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
brusc, cînd Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap, ci-i bătea Îngrozitor cu rigla peste Încheietura mîinii și În acele momente parcă Își aducea aminte deodată de pasul de gîscă, de disciplina de fier sau Dumnezeu știe ce, fapt e că-i revenea pînă și accentul german pe care atîția ani petrecuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]