1,814 matches
-
pe câmp... după cadavre de călători prin ploaie... și după muribunzi... N-avem liniște, căutăm așa toată noaptea și numai spre dimineață... ne furișăm înapoi... în odăile noastre... și ne facem că nu ne-am văzut unul pe altul... E îngrozitor ce se întâmplă cu noi... Toți ascund câte ceva, câte o mârșăvie cumplită... altfel n-ar face așa ceva... altfel ar dormi noaptea... în odăile lor... Suntem cu toții blestemați, suntem atât de răi și de blestemați! Își ascunde capul în palme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de iad. De ce mi-ai făcut asta? am întrebat-o. — Pentru că te iubesc, a zis ea. — Cum ai putea să mă iubești? Te-am iubit dintotdeauna... de cânt eram mică de tot, mărturisi ea. Mi-am pus capul în mâini. — Îngrozitor! am exclamat. — Eu... eu credeam că e ceva frumos, spuse ea. — Și-acuma ce facem? am întrebat-o. — Nu putem continua? zise ea. — Of, Iisuse Cristoase!... Ce încurcătură! am oftat eu. — Deci am găsit cuvintele care să ucidă dragostea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-te la el, șopti Ioana în urechea Elenei. Mi-a fost scârbă de el încă de la început. Am senzația că toți băieții din facultatea asta nu-s decât niște imbecili. - Se poate, șopti și Elena fără să se întoarcă. - E îngrozitor. Minți înguste și creaturi inferioare. - Inferioare. - Jalnice. Mă întreb ce găsesc la ei țoapele alea. Uite-le cum se gudură. - Auzi? Noi unde facem Revelionul? - Acasă la mine. Ai mei pleacă la Călimănești. Odată cu apropierea sărbătorilor, profesorii se relaxară, prezențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când o fată i-a zis că ăla cu piciorul nu-i Hector, ci Ahile, dar până și taică-su s-a învățat să-l strige Hector, că adică Hector seamănă cu Nestor, și chiar e mai drăguț. Mă plictisea îngrozitor. A fost totuși o chestie că a adus televizor. Și așa am aflat încă ceva: că se uită la filme porno, ce-i drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea până la 4 dimineața, când încetează emisia. Stă cu borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Woolf, înclinată până sus de tot, plină ochi cu rafturi cu cărți, covoare din blană artificială și șezlonguri de piele. Bez și electricianul șef, al cărui nume îl uitasem, stăteau tolăniți pe niște fotolii, urmărind scena cu interes. —Mă simt îngrozitor. Numai că am avut o criză absolut groaznică - nici măcar nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se înmulțesc în mlaștinile teatrului Cross, observai eu. Așa putem să vedem dacă publicitatea e întotdeauna bună, indiferent de subiect. — Nu văd nimic, se tângui Marie cu durere, ecoul vocii ei lovindu-se de piatra umedă. Și e un miros îngrozitor... Aah! Bez își dădu ochii peste cap. Ce ți-am zis eu? (Să vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către noi). Fato, mișcă-ți fundu’ înapoi! Fața lui Marie apăru în deschizătura trapei, cu trăsăturile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al înfățișării ei. Arăta pe măsura vârstei pe care o avea. Un moment, mă trecură fiorii celui care se știe muritor. —Margery? zisei eu cu grijă. Te simți bine? —A, Sam. Tocmai au trecut polițiștii pe aici. E atât de îngrozitor... Și, așezându-se cu capul pe masă și aruncând ochelarii cât colo, izbucni în hohote. Am rămas în picioare, neștiind ce să fac. Postura obișnuită pe care o adoptasem în mod voit ca să nu par preocupată mi se părea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o parte de pe frunte. — Ce s-a întâmplat, zise Sophie, liniștind-o. Philip, nu-i așa? Tu l-ai găsit așa? Cred că a fost îngrozitor. Am observat că orice urmă de interes pe care Sophie ar fi avut-o față de Philip Cantley era surclasată de grijile ei mai presante față de Violet. Era de înțeles. Philip Cantley nu fusese o figură prea agreabilă. Și Violet, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mândrie. N-o puteai acuza pe Violet că e prea subtilă, dar, de obicei, tehnica ei mergea drept la țintă. Deci te-ai dus să te întâlnești cu Philip, reluă ea. —Era deja acolo... căzut așa...ah, a fost îngrozitor, mi-am dat imediat seama că e mort... —Cum de erai așa de sigură? nu m-am putut abține să spun. Vreau să zic că se putea să fi făcut doar un atac minor sau ceva de genul ăsta. Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de Zinfandel 1, numai că e un pic spre fraise. Ah, absolut îngrozitor. Întotdeauna mi-e groază c-o să zică lumea că-i iubitul meu, ar fi atât de jenant. Revenind, se pare că are un ochi destul de bun. A făcut un curs d’ăla de instalat expoziții, chestii pe care știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată. Deși e îngrozitor. Întotdeauna mi-a fost extrem de greu să fac față situațiilor incerte. Vezi tu, eu sunt foarte ordonată și urăsc situațiile în care trebuie să stau cu mâinile în sân. Deci, singurul lucru bun din toate astea e că știm ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fa il crudo mostro. Ah mira allagate di sangue quelle pubbliche vie. Ad ogni passo vedrai chi geme, e l’alma gonfia d’atro velen dal corpo esala. „Aruncă o privire-n jurul tău, o, rege, și vezi ce dezastru-ngrozitor a făcut să-nflorească-n nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că nu-mi iubesc fiul, pentru că îl iubesc. Sau, cel puțin, presupun că-l iubesc... Doar presupui? l-a întrebat Alice șocată. Mâna i s-a întins ca să mângâie căpșorul Rosei. Hugo a ridicat neajutorat din umeri. Știu că sună îngrozitor, dar lui Theo nu-i place așa de mult să fie numai cu mine și..., Hugo a clipit disperat, ...presupun că dacă aș ști ce să fac cu el, am avea o relație mai bună. În primul rând, e situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cristal, pe care i l-a oferit Laura plină de zâmbete. —Soțul tău e acasă? a întrebat-o el pe un ton lejer de conversație, sperând cu disperare să fie. Fergus părea a fi un om îngrozitor, dar nu mai îngrozitor decât ideea ca Hugo să fie singur cu nevastă-sa. Laurei i-a sărit țandăra. —El? a scuipat ea. Organizează un casting pentru o reclamă în Suedia. Dacă înțelegi ce vreau să spun. —A, așa deci. Nu se mai simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
virală. Cu care a putut să se căptușească de oriunde. De pe podele, de la mâinile băgate în gură, de oriunde. Îmi pare foarte rău, a zis Hugo plecând capul. V-am făcut să vă pierdeți timpul. Numai că arăta atât de... îngrozitor, a continuat el clipind des. — Nu e nici o problemă, domnule Fine. Doctorița Watson și-a aruncat pe spate bogăția de păr strălucitor. —A fost o seară liniștită. Și e mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice - care era singură, în parc, cu copiii - și nici agenția. Hugo a mugit, s-a ridicat în picioare înțepenit și-a început din nou să se miște, în sus și-n jos, prin parcare. Întunericul ăla de nepătruns era îngrozitor. Pumnii îl dureau și sângerau de cât bătuse cu ei în ușa care dădea înspre scări. Picăturile care cădeau constant de pe acoperiș îl călcau pe nervi. Hugo și-a dat seama, temător, că putea să și moară acolo. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prăbușea în jurul ei. Mama și tata... o aventură... era imposibil. Alice a clătinat din cap cu putere ca și când ar fi vrut să-și alunge din urechi cuvintele maică-sii. —Tatăl tău a suferit foarte mult atunci când a aflat. A fost îngrozitor. Împăcarea a fost o treabă foarte delicată și dificilă. Iar încercarea de a face cuplul să funcționeze din nou a fost și mai grea. Creierul iute de avocat al lui Alice îi sărise deja în ajutor. Vezi, a exclamat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cineva? Nu s-a gândit nimeni, geniule, tu te gândești la toate, ai putea să rezolvi chiar și încălzirea globală dacă nu ți-ar sta mintea la geamantanul ăla plin cu bani. Teancuri, teancuri, bancnote mici, serii disparate... Îl durea îngrozitor capul și își spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi zâmbea profesional, sperând ca acel zâmbet al ei să nu fie cumva interpretat... altfel. Avea acasă, în bibliotecă, un roman de-al său, dar n-ar fi avut niciodată curajul să recunoască în fața lui că acea carte o plictisise îngrozitor. Pur și simplu nu putuse să treacă de pagina cincizeci, cu toate că release lectura de la prima pagină, gândindu-se că ea era cea incapabilă să intre în profunzimea mesajului literar. Bărbatul nu dădea semne că va renunța la acea reprezentație care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fricos, Înfumurat și mincinos, a fost instruit și dirijat de Securitate (al cărei agent informator era Încă din anii ’60 ai veacului trecut) ca să-i facă servicii și În străinătate. Și este atât de fricos Paul Goma că se teme Îngrozitor (la fel ca Pacepa) să vină În România. Că era iudă Încă din Închisoarea Codlea aflăm din declarația lui Nicolae Itul, apărută În volumul „Memorialul ororii”, la paginile 858-859, editura Vremea, București, 1995. Declarația (mărturia) lui Nicolae Itul despre Paul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot ce a fost?” ... Era ziua lui aniversară și o invitase... - Te aștept și pe tine. Ești invitata mea specială și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se amestece, ori, în sfârșit, este prea preocupată de boala lui Simion." Într-adevăr, bătrânul, trecând cu iuțeală hipocondrică de la o ipoteză la alta, părea totuși bolnav cu adevărat. Ochii îi erau injectați și ficși, și pântecele îi era balonat îngrozitor, încît părea o minge învelită cu broboadă. Se văieta de bătăi de inimă după masă și declara că inima lui bate din ce în ce mai tare, fără să se mai poată opri. - Ești nebun, strigă Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezică-ți bate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moartea lui. - Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un omnobil. L-a amețit Otilia. - Unde sunt bani la mijloc, nu există noblețe! declară Aglae. - Cum, mamă, adăugă Aurica, o fată de categoria Otilieisă intre în familia noastră? E-ngrozitor. - Intră, dacă sunt oameni fără cap! mormăi posacă Aglae șicăzu pe gânduri, mâncând fără gust. Simion întrerupse tăcerea: - Am o poftă de mâncare admirabilă. Mă simt ca dedouăzeci de ani. Ce bucate mai aveți? Tot timpul înghițise lacom, nedând nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]