2,094 matches
-
tot ar fi bursa și dacă nu ar fi bursa, ar fi apartamentul din Florida, ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
paisprezece copci.) Băieții sunt cei care în mod natural creează cele mai multe probleme. Dar nici fetele nu se lasă mai prejos. Ele nu sunt așa de aplecate spre violență, dar au gurile spurcate și posedă un talent ieșit din comun la înjurături. Nu cu mult timp în urmă, o fată din clasa mea de a noua - o malacă în devenire pe numele ei Denise Callaghan - m-a făcut, fără să stea prea mult pe gânduri, „cățea bătrână“. Asemenea lucruri se întâmplă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Elaine. Ea îi roagă, îi imploră să fie cuminți. Apoi, în secunda următoare, își pierde cumpătul. Îi înjură. Zice „la dracu“ și cuvintele cu „f“. Îi face în toate felurile. Asta m-a îngrijorat serios. Directorul e destul de îngăduitor cu înjurăturile. Dar strict vorbind, să pronunți insulte în fața copiilor e o ofensă gravă. Nu e ceva neobișnuit printre profesori - mai ales printre cei fără experineță - să înceapă să negocieze cu elevii nedisciplinați, iar apoi, când încercarea eșuează, să recurgă brusc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Așteptați puțin, a zis bătrânul. Aveți noroc că m-ați prins pe telefonul prin satelit. Eu sunt acasă acum. Stați să iau caietul cu programări. Jina a auzit foșnetul unor hârtii și o bubuitură înfundată, urmată de o serie de înjurături, apoi bărbatul a revenit la telefon. Scuzați-mă, a spus el. Nenorocitele astea de hârțoage. De obicei, de chestiile astea se ocupă fiu-meu, Drew, dar el e plecat din oraș. Să sunați înapoi dacă moare telefonul. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în șoaptă un: “Doamne ajută!” Povestea lui Codruț Mă mai despărțeau câteva zile până cineva de acasă urma să ajungă la școală. Dacă aveam să fiu exmatriculat, mă gândeam să nu mă întorc la ai mei. Nu mai puteam îndura înjurăturile tatei, nici golăneala în care eram obligat să trăiesc, Liliana era împreună cu prietenul meu și tot ce era legat de casă părea să fie împotriva a tot ce-mi doream. O să-mi iau lumea în cap, o să merg la altă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ce zici? Conducerea partidului și statului se află la șapte-opt mii de metri înălțime, ne întoarcem dintr-o lungă vizită și-mi spui că România este în stare de război? Cine a dat acest ordin, un general sovietic?" (încă o înjurătură). "Și voi ce ați făcut? Fără să mă informați și să cereți aprobarea? Cine este nenorocitul care a retransmis ordinul de intrare a României în starea de război?" Din câte îmi dădeam seama, cei din jur traversau o clipă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cucoane, și când am aprins, belciug s-a făcut pe omăt!... Și când a sărit al doilea peste istalalt, l-am luat și pe-acela la ochi, și când am slobozit l-am răsturnat curmeziș peste cel dintăi. Cu altă înjurătură, pădurarul se opri, privi în urmă la câni, după aceea își cercetă oțelele puștii. Da’ ceilalți? zise cuconu Grigoriță. —Ceilalți s-au dus la mama dracului. Ce erau să mai aștepte?... Boierul zâmbea mulțămit. Scoase, mergând, tutunul; dădu de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o zărea nu ținea deloc să moară. Legendele ținutului Dunării nasc într-o clipă și cad ca frunzele, ca florile și ca fulgii viscoliți ai sălciilor. Omul meu, Ștefan Gâdea, a mormăit ceva. Am înțeles că-i aduce omagiul unei înjurături. —Frumoasă muiere, am răspuns eu. —Asta-i una Raruca, m-a informat Gâdea. Parcă s-a mai subțiat și a întinerit iar, s-a mirat el. Rudăreasa nu ne vedea însă; era atentă înspre un canal adânc ce dădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru noi. Dintrodată dădu glas. Avea glas frumos. Îl pornise însă cu ceartă. Alei, Gogule, ce-ai făcut? Gogule maică, de-acu ne desparte Dunărea. Tu te duci și eu rămân. Tot nu vedeam pe Gogu. Am auzit numai o înjurătură răgușită. —Ce-am făcut? Hasta am făcut. Dacă-ți place, bine. Dacă nu-ți place... Acest răspuns, pe care nu-l pot da decât aproximativ și cu totul dezbrăcat de înfloriturile-i locale, avu darul să răsucească în loc pe Raruca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
goangele, de te umfli bute. Mai este vreme; se vede frumos soarele în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum, ca să te apăr. Pe urmă te duci și te sui în polog. Goangele au avut parte de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și purpură era deasupra celor lumești. Voiam să te întreb, moș Mitre... —Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acest lucru, niciodată pe pământ andaluz un musulman nu va mai putea porunci unui creștin, nici măcar unei creștine. Și dacă te îndărătnicești să vrei s-o recuperezi pe femeia asta, va trebui să treci printr-o biserică“. Dădu drumul unei înjurături și își trecu palmele peste față, înainte de a continua: „Află-ți refugiul în Allah și roagă-L să-ți dăruiască răbdare și resemnare“. Cum mă sculam să plec, dezamăgit și furios, continuă tata, Hamed mi-a mai dat, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mici în față, fiecare cu planșeta lui, pe care scria versetele din ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i purta pică și nici el nu păstra niciodată supărare până doua zi. În ziua sosirii mele la școală, m-am așezat, cred, în rândul al treilea. Destul de aproape pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum e vârât în confidențe, știe începutul unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cheiuri și bagaje. Când, la înapoierea mea în ținutul Nilului, vameșul din portul Alexandria m-a întrebat, între două reprize de scotoceală, dacă era adevărat că otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură la adresa tuturor femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor circaziene, ceea ce interlocutorul meu, spre marea mea uluire, încuviință cu zel, ca și cum asta era explicația evidentă a nenorocirilor viitoare. De-a lungul întregului drum până la Cairo, Nur a fost nevoită să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăla mat, barba aia, zâmbetul veșnic satisfăcut... Nu se putea să mă înșel! Se cuvenea totuși să întreb: — Cum se numește omul ăsta? — Messer Abbado. Este unul dintre cei mai bogați armatori din Neapole. Abbad din Sousa! Am murmurat o înjurătură binevoitoare. Îl vezi curând? — Din mai până în septembrie e deseori plecat în călătorie, dar iarna și-o petrece în vila sa dinspre Santa Lucia. Punând mâna pe o foaie de hârtie, am compus la repezeală un mesaj destinat celui ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aplecă în față. Deodată, căzu cu fața în nisip. Acum zăcea în propriu-i sânge. Moartea îi adusese libertatea pe care viața i-o refuzase. 22 Vitellius nu-l observă pe bărbatul care înainta prin mulțime, stârnind un cor de înjurături pentru că-i împingea și-i lovea cu coatele pe ceilalți, cu privirea fixă și buzele strânse din cauza mâniei. Nu-l recunoscu pe cel pe care încercase să-l acuze de moartea preotesei nici măcar atunci când Valerius sări peste balustradă, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spuse el ridicându-și mâna moale de pe volan, trebuie să fii un jeg. Am oftat și m-am aplecat spre el. — Știi ceva? i-am spus eu. Chiar că ești un jeg. Până la tine am crezut că e doar o înjurătură. Dar tu ești primul jeg adevărat care mi-a ieșit în cale. Mașina s-a oprit din nou. Tipul s-a săltat pe scaunul lui și s-a întors încet spre mine. Figura îi era mult mai scârboasă, mai savuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
își poate etala accelerația. Apoi am observat că mă urmărește o mașină. Nu era vorba de paranoia. mașina asta mă urmărea într-adevăr. Își aprindea farurile, claxona și făcea toată gama de semne la care se adăuga tot repertoriul de înjurături specific volanului. Am împins piciorul până la podea și am trecut fulgerător printr-o intersecție sau două. Probabil că mergeam cu viteză maximă atunci când mașina a încetat să mă urmărească. Pentru că mă depășise. — Vreți să vă dați jos din mașină, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și alte lucruri: înjurat, bătut, lovit femei, fumat, băut, fast food, pornografie, jocuri de noroc, luatul la labă - stau cu toatele îngrămădite într-un ungher, așteptând să iasă din viața mea. Știi de ce? E noul angajament față de mine însumi... Renunțatul la înjurături e de departe cel mai ușor. N-am avut nici o problemă cu el. Nu mi-e dor nici de bătăi sau de lovit femeile. Cât despre fumat, de fiecare dată când îmi aprind vreo țigară mă întreb: Chiar ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cu asta, bătălia a ajuns la jumătatea drumului. În lipsa pornografiei, nu prea mai văd nici un motiv să mi-o iau la labă. Dar eu sunt încrezător. Sunt. Sunt convins că pot să arunc gunoiul din viața mea. Am renunțat la înjurături fără nici o dificultate. Cine are nevoie de obiceiurile astea așa de proaste: adică, la ce bun să înjuri? Da, am putut să mă las de înjurat. De fapt, sunt convins că nici nu va fi chiar așa de greu. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
mine, cu mâinile încrucișate pe pieptul proeminent, într-un veritabil stil macho. Pentru un moment, am crezut că iar o să-și facă de cap cu mine și m-am sprijinit de tăblia patului, preventiv; dar el se limită la o înjurătură puternică și trecu pe partea cealaltă a patului, spre scara ce ducea jos, în atelierul principal. Am sărit ca arsă din pat și am zbierat la el aplecată peste balustradă: —Tu ai fost ăla care a venit pe aici, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
au apărut ca din pământ, trăncănind în franceză și lovindu-mă peste picioare cu rucsăcelele create de designeri, pe care mamele lor le-au asortat cu grijă la încălțările sport. — Duceți-vă naibii, am spus, încercând să-mi aduc aminte înjurături în franceză. Merde, Vaffanculo - stai, asta e în italiană. Eric Cantona. Um... O profesoară cu părul pieptănat auster într-un coc, purtând una dintre acele rochii sobre fără nici o șansă, încheia plutonul. Mi-a aruncat o privire plină de reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
M-am îndreptat către aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat-o înapoi disprețuitor. Impacientată, am încercat din nou, însă cu același rezultat. Încercând să rămân calmă, am îndreptat cartela și am încercat iarăși, adăugând ceva înjurături. Într-un final, mașinăria s-a îndurat să mă lase să trec. I-am dat un șut să o învăț bunele maniere. Capul lui Simon dispărea în fața mea în josul scărilor. Am țâșnit după el. Culoarele stației nu erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]