4,562 matches
-
petrecuse 17 ani de închisoare și, cunoscându-l pe părintele Ilie, a rămas profund impresionat de viața sa duhovnicească. În prezent, moaștele părintelui Ilie Lăcătușu se află în cripta de la cimitirul "Adormirea Maicii Domnului" din cartierul bucureștean Giulești, unde fusese înmormântat. Trupul său neputrezit a fost pus într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a putea fi văzut de oricine.
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mânăstirile Frumoasă și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 23 august 1752 ( posibil ca urmare a unei supradoze de opium ) și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).
Grigore al II-lea Ghica () [Corola-website/Science/299320_a_300649]
-
se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la , la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta (vezi Mormântul lui Mihai Viteazul). Capul său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: „"Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Jiu pe data de 13 septembrie 1936 După anul 1947 Arethia Tătărescu a avut mult de suferit ajungând să trăiască în condiții de viață precare, întrucât bunurile familiei Tătărescu au fost naționalizate. În anul 1968 a decedat și a fost înmormântată în cavoul familiei alături de soțul său, în cimitirul Belu din București. În 1918 soții Tătărescu cumpără moșia Poiana (azi pe teritoriul orașului Rovinari, satul Poiana devenind un cartier ar orașului). Conacul a fost realizat în jurul unei cule, înalțate în jurul anului
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
de stejar sculptat a fost construită de meșterul Dumitru Pasăre, originar din Bălești în 1933. Tot în comlexul conacului Tătărescu se afla casa de locuit a administratorului, construită în 1923, alcătuită din 3 camere și cerdac Lângă biserică au fost înmormântați bunicii și părinții lui George Tătărescu. Mormântul este o construcție subterană, cu boltă, marcată la exterior printr-un postament acoperit cu marmură neagră venețiană. Soclul este confecționat din piatră sculptată.. În 1934, familia Tătărescu a mai cumpărat casa Antonie Mogoș
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, a renunțat la pașaport și la călătorie. Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. Articole biografice
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe : Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866. Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
aprilie 1545.[8] Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. Biserica Pogorârea Sfântului Duh construită în anii 1538-1539 de vistiernicul Mateiaș în satul Horodniceni. Biserica Sf. Treime- 1856, sat Rotopănești. Prima biserică din
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
monarhul a dispus crearea județelor Soroca și Orhei. În cadrul lor au fost formate și volostile, printre care și Florești, în care a intrat și satul Vărăvăreuca. Guvernul rus îi dăruiește moșia Varvarovca generalului Semion Nechitici Starov (răposta în 1856 și înmormântat sub biserica "Sf. Mitrofan", la altar, din partea de sud; acolo este înmormântată și soția sa Varvara Ivanovna). Generalul scrie la 26 aprilie 1844 un testament, conform căruia moșiile sale Florești, Mărculești și Varvarovca aveau să treacă după moartea sa în
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
formate și volostile, printre care și Florești, în care a intrat și satul Vărăvăreuca. Guvernul rus îi dăruiește moșia Varvarovca generalului Semion Nechitici Starov (răposta în 1856 și înmormântat sub biserica "Sf. Mitrofan", la altar, din partea de sud; acolo este înmormântată și soția sa Varvara Ivanovna). Generalul scrie la 26 aprilie 1844 un testament, conform căruia moșiile sale Florești, Mărculești și Varvarovca aveau să treacă după moartea sa în proprietatea soției sale, Varvara Ivanovna Starova. În 1852, aceste moșii, plus "Muntenii
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
mama sa (Friedel Siebert). Cu puțin timp înainte de moarte, în iulie 1974, scriitorul a fondat „Erich Kästner Kinderdorf”, o școală pentru ajutorarea copiilor handicapați. A decedat pe data de 29 iulie 1974 (75 ani), la clinica Neuperlach și a fost înmormântat la cimitirul Bogenhausener în München-Bogenhausen. În 1999 Germania a aniversat 100 de ani de la nașterea scriitorului . Au avut loc activități omagiale atât la Berlin cât și la München. Filatelia Germană a tipărit un timbru aniversar. Scrierile lui Erich Kästner au
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
drept cel mai mare belgian din toate timpurile. Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineața, la spitalul Avicenne din Bobigny. Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize și înmormântat în cimitirul din Atuona, pe insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin. Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză (RTBF) a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile, înaintea regelui Baudouin. Lista de mai jos
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
33 Ampton Street London WC1, dar și-a dorit mereu să se întoarcă la Craigenputtock. După moartea lui Carlyle, din 5 februarie 1881, la Londra, ar fi fost posibilă îngroparea lui la Westminster Abbey, dar dorința lui de a fi înmormântat alături de părinții săi, la Ecclefechan, a fost respectată. În 1821, Carlyle deja abandonase preoția și își îndrepta eforturile spre a-și câștiga existența ca scriitor. Prima lui încercare de a scrie literatură de ficțiune a fost „"Cruthers and Jonson"”, una
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
1913), trece la seria de ""Himere"": "Himera văzduhului", "Himera pământului", "Himera apei", " Himera nopții". Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții ("Fata cu ulciorul", 1920) și un proiect nerealizat pentru un monument al Unirii Principatelor Române. Este înmormântat la Cimitirul Bellu fig. 35A. Lucrări monumentale: Lucrări în colecții publice: Expoziții personale: Expoziții de grup:
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
îmbolnăvit, având chisturi hidatice la ficat. A fost transportat la București, pentru a fi operat la Spitalul Fundeni. Ioan Manciuc a încetat prematur din viață la data de 27 martie 1979 în orașul București, în urma unui blocaj renal. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Ioan Manciuc a avut o contribuție importantă la transformarea municipiului Iași într-un oraș modern. El și-a consacrat întreaga activitate dezvoltării economico-sociale și edilitare a Iașului. Printre realizările sale ca primar menționăm următoarele: El
Ioan Manciuc () [Corola-website/Science/307329_a_308658]
-
fost membru al comitetului pentru limba ebraică și al Academiei limbii ebraice. Avraham Shlonski a locuit o parte din timp pe strada Gordon nr 50 din Tel Aviv. A încetat din viață la Tel Aviv în 1973 și a fost înmormântat în cimitirul Kiryat Shaul din Tel Aviv. Shlonski a fost căsătorit de două ori: prima sa soție, Lucia, iubita sa din tinerețe, cu care a emigrat in Palestina, și-a încercat norocul ca actriță, dar a avut mari dificultăți de
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
un atac de cord. În luna mai 1950 i s-a emis mandat de arestare, iar această veste l-a afectat atât de mult încât a murit la 25 mai 1950, în condiții neelucidate pe deplin până în prezent. A fost înmormântat în Cimitirul "Eternitatea" din Iași.
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
și ale presei, guvernul i-a dat în 1972 un apartament la etajul 4 într-un bloc fără ascensor în cartierul Frații Erkovici. Milunka a murit la 5 octombrie 1973 în urma unui atac cerebral, la 84 de ani. A fost înmormântată în Cimitirul Nou din Belgrad. Casă natală a fost vândută în 1974. este femeia care a primit cele mai multe decorații în Primul Război Mondial: În cartierul Voždovac, strada pe care a locuit îi poartă numele, iar pe casa ei a fost
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
de mafia aurului sau de factori politici ingrijorați de rezultatul imanent al procesului aflat în faza sa finală. La funeraliile sale a ținut un necrolog Vicente Fidel López, președintele lojei masonice „Logia Docente”, de care aparținuse Popper. Corpul său este înmormântat în mausoleul familiei Ayerza; ulterior fiind mutat într-un alt loc din cimitirul La Recoleta. Există zvonuri că sarcofagul său ar fi dispărut. Institutul Argentinian de Geografie emite o rezoluție autorizând transportarea corpului neînsuflețit al lui Popper în Țara de
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
Comisie mixtă bulgaro-română, având misiunea de a supraveghea transferul de populații. Partea română a mai depus unele eforturi, fără șanse de succes, de a menține zona Caliacra - Balcic, care fusese unul din locurile preferate ale Reginei Maria și unde era înmormântată inima reginei. La 9 august 1940 regele Carol al II-lea mai trimitea instrucțiuni lui Eugen Filotti să insiste asupra acestui punct. Partea bulgară a fost intransigentă în această privință, și după cedarea Cadrilaterului, inima reginei a fost reînhumată la
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
de pe lângă Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea. În același timp s-a înscris în Uniunea Scriitorilor. Din 1957 până la sfârșitul vieții, Eugen Filotti a publicat numeroase traduceri literare precum și lucrări de artă. A murit la 1 iunie 1975 fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
s-au întors în viață, dar majoritatea nu au rămas în sat ci au emigrat spre Israel și SUA. Comunitatea evreiască supraviețuitoare a construit un cimitir nou evreiesc, (pe locația celui vechi a fost amenajat cimitirul ortodox) unde au fost înmormântați o parte din victimele holocaustului și puținii evrei rămași în sat. Cimitirul a rămas în posesia comunității evreiești a României, însă în prezent nu locuiește niciun evreu în sat. Nimigea de jos este atestată documentar în anul 1367 cu numele
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
-o pe prințesa Ekaterina Buynosova-Rostovskaya, al cărui nume a fost schimbat în Maria, mai potrivit pentru o țarină consort. Împreună ei au avut două fiice, Anna și Anastasia; amândouă au murit în copilărie în timpul domniei tatălui lor și au fost înmormântate la Kremlin. Cum și ceilalți frați ai lui Vasili, prinții Dmitri Șuiski și Ivan Șuiski au murit fără moștenitori, linia prinipală a casei Șuiski s-a stins după moartea celui din urmă în 1638.
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
la mari afecțiuni diplomatice. Generalul, care a arătat mereu loialitate împăratului sau și s-a îngrijit de soldații săi foarte mult, care îl iubeau, a murit la nici macar trei ani după pensionare, în urma unui stop cardiac la Viena. Generalul este înmormântat în cimitirul St. Leonhard din Graz. În onoarea și amintirea generalului a fost construită o statuie în mărime naturală la intrarea în Muzeul de Arme (în prezent: Muzeul de Istorie Militară) la Viena. Consilierul secret a fost numit cetățean de
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]