1,242 matches
-
nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după el nefastă, pe care Wittgenstein o exercita asupra unor tineri dotați, interesați de filozofie. De ce nefastă? Deoarece cu Wittgenstein nu s-ar putea purta o discuție în care să se argumenteze potrivit standardelor acceptate în mediile academice britanice. Moore
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe acei dintre studenții lui de care se apropia de ce studiază filozofia. Aprecia că îndeletnicirea cu filozofia este de cea mai mare însemnătate dacă ne ajută să gândim mai bine88, dar că practicarea ei profesională nu are, de regulă, o înrâurire fericită asupra caracterului. Wittgenstein credea că cei ce profesează filozofia vor fi mai mult amenințați de acea primejdie pe care o reprezintă mulțumirea de sine și vanitatea. Exista, ce-i drept, un profesionist al filozofiei despre care el avea o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea asupra stiluluiă Cel care nu vrea să coboare în sine însuși deoarece acest lucru este prea dureros rămâne, firește, și în scris la suprafață.“ (R. Rhees, „Nachwort“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 231.) 94 „Era
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dans le folklore balkanique, București, [1938]; Izvoare bogomilice, București, 1938; Preocupările lingvistice și gramaticale ale lui V. Alecsandri, București, 1940; Primul ziar bulgaro-român: „Viitorul”, București, 1940; G.S. Rakovsky și literatura română, București, 1940; Începuturile teatrului bulgar în România, București, 1941; Înrâuriri românești în literatura și viața bulgarilor, București, 1941; Bibliografia scrierilor lui V.A. Urechia, pref. Aurelian Sacerdoțeanu, București, 1942; Contribuțiuni la istoricul tipografiilor muntene. Activitatea tipografiilor bulgărești, București, 1943; Ivan Vazov în România, București, 1943; Viață și opera lui Jonathan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
culturale, sociale) diferite și de capacități diferite de transformare a acestor capitaluri În influență și putere. Cei a căror contribuție (bazată pe resursele de care dispun) este mai valorizată și considerată strategică vor avea și mai mare influență și control. Înrâurirea și controlul direcționează Însă procesele atenționale care selectează anumite informații, considerate strategice, În defavoarea altora; ele devin astfel procese politice, determinate de propria structură de influență din organizație, altfel spus, sunt implicate de practicile, rutinele, obiceiurile instituite la nivel organizațional. În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor, cu un cuvânt filiațiile scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza înclinația de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
a tot ce este românesc.” Ca atare, numărul 4/1934 este dedicat poetului Mihai Eminescu: sunt reproduse Doina și poemul Lui Eminescu de D. Anghel și St. O. Iosif. Cezar Petrescu semnează eseul Poetul durerilor noastre, Tiberiu Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
gândiri internaționale, datorită unei limbi științifice, latina - filosofia veacului al XVIII-lea accentuează nota cosmopolită a gândirii, prin conținutul său rațional și umanitarist, dar începe a se naționaliza prin noul limbaj filosofic. Către sfârșitul acestui veac, gândirea filosofică suferă o înrâurire, prin ideea independenței naționalităților proclamată de revoluția franceză (1789). Națiunile se trezesc la o viață proprie și devin conștiente de trecutul lor. Filosofia veacului al XIX-lea se preface din europeană în națională, așa că de la 1800 întâlnim o filosofie germană
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ne sunt edificatoare. S-a născut la 22 aprilie 1724 în orașul prusian Königsberg, fiind fiul unui umil curelar și a decedat în orașul natal la 12.02.1804. Tatăl său era de origine lituană. Asupra sa a avut o înrâurire deosebită mama, foarte înzestrată sufletește și foarte religioasă. Este ajutat de Schultz, urmează gimnaziul, reușind a trece la 16 ani și jumătate la Universitate, unde studiază filosofia, matematică, fizica și teologia, discipline în strânsă legătură pe acea vreme. Dădea lecții
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
o viață veșnică, unde îndeplinirea datoriei să aducă de la sine și suprema fericire. Kant arată că ceea ce unește libertatea cu necesitatea este sentimentul sau „rațiunea afectivă”. Alături de sentimentul frumosului, trebuie pus și sublimul care este o formă a sentimentalului pur. Înrâurirea criticismului a zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
formarea trăsăturilor de caracter și în integrarea pe plan social. Nu pot fi trase concluzii omogene asupra psihicului lor, de aceea pe fundalul particularităților de vârstă se manifestă cu stringență individualitatea specifică logopatului. Evident, este necesară activitatea de corectare și înrâurire favorabilă care să modifice conduita și să contribuie la dobândirea echilibrului psihic, la încadrarea lui normală în societate. Sprijinul afectiv și educativ al familiei, ca și modificarea metodei școlare sunt factori imperios necesari în dezvoltarea echilibrului la această vârstă. Terapie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
trece nuanțat de la duioșie la ironie. Aurel P. Bănuț va fi avut un model în această proză, după cum D. D. Pătrășcanu este prefigurat în Linda Raia, o schiță amuzantă despre o obsesie nevinovată. Genul de umor trimite la o posibilă înrâurire a lui Mark Twain, scriitor din care la sfârșitul secolului al XIX-lea se traducea mult în România. Cu vremea, scrisul lui O. își pierde degajarea, firescul. Din preocupări didactice s-au născut câteva cercetări de istorie literară și folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în Introducere în psihologia socială menționează că "psihologia grupurilor mici este o problemă relativ nouă care a luat o dezvoltare cu totul excepțională aproape ca o ramură autonomă, abia de prin 1935 încoace. Ea are cinci preocupări principale: coeziunea grupurilor, înrâuririle înăuntrul grupurilor, activitatea în grupuri, structura grupurilor, autoritatea în sânul grupurilor." În general, orice activitate se desfășoară în ultimă instanță într-un grup restrâns (grup familial, școlar, de muncă), iar în cazul activității sportive, lotul sau echipa sportivă. Apare astfel
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
afirmare sau negare afectivă la contemplări ale operei ca obiect este un critic obiectiv. A spune despre o operă că e pesimistă ori optimistă, a te ocupa dar de ea ca complex ideologic, că dezvoltă anume teme, că suferă anume înrîuriri, că a avut anume efecte, că prezintă cutare structură psihologică sau că reprezintă în plan fictiv un anume univers etc. este a face critică obiectivă. Și orice critic a procedat astfel. Firește, nu-i nici un raport de necesitate între lumea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limbă nouă și mult sânge din acele părți ale imperiului care nu ne erau propriu-zis străine. Traian însuși era un iberic. Prin penetrația romană nu s-a născut un popor nou ci un popor foarte vechi s-a modificat prin înrîurirea altuia mai nou. Imperiul roman, formație mozaicală, ca multe state cuceritoare, cu o civilizație de împrumut, înfățișa pentru Dacia un fenomen politic recent. Creștinismul adus de romani găsi aici un teren prielnic și în vreme ce multe popoare din centrul Europei se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din ipostază în ipostază. Prin urmare ispita de a urmări prototipul individual al lui Decebal în felurite epoci, într-o uriașă perspectivă în care anticul Gracchus să devină Baboeuf și Cicero ducele de Morny, reprezintă mai mult decât o simplă înrîurire literară. De asemeni planul unui dodecameron tragic aplicat la istoria Moldovei, luînd-o cu Dragoș-vodă și ducînd-o până la Alexandru Lăpușneanu, are interesul său. Eminescu înțelegea să urmărească după principiul tragediei eline (cu multe elemente laterale din Shakespeare, Schiller, Goethe, Laube etc.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în realitate nu făcea decât să reia mai confuz ideile lui Slavici de la Vatra, adăugând de la sine onoarea pe care o avea atunci de "spoiala străină franțuzească". Prin asta continua germanismul "Junimii", în vreme ce poezia nouă se dezvolta tocmai prin rodnica înrîurire a simbolismului francez, care se strecura chiar în paginile Semănătorului. ST. O. IOSIF Ardeleanul St. O. Iosif (1875-1913) a părut cel mai în spiritul noului mesianism, ținîndu-se seamă și de producția lui patriotică, totuși figura lui e complexă. Întâi el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
casa-n rând cu toți... - Cum m-ar cinsti azi satul. Ca și Eminescu, Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată de popor străvechi îmbătrînit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual fără explicarea sensului. Înrâurirea simbolistă s-a exercitat și asupra lui Goga, fără a-i fi modificat structura. Satul ține la el locul "cetății moarte" a poeților flamanzi, însetați de liniște și monotonie. Așa de puțin poate depăși poetul propria-i experiență, încît înfiorarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
curată, și, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul" ori "concina prădată". Deplasîndu-se spre pătura țărănească, Gîrleanu dovedește în alte opere o tehnică narativă strânsă, sub înrîurirea lui Guy de Maupassant. O umbră de mizantropie învăluie observarea lumii de jos. În Punga, Neculai Lăptoc și nevastă-sa Safta, găsind la un sinucis o pungă, se bat crunt pentru presupusul conținut. Punga însă cuprinde patru cartușe. Lângă cadavrul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
atitudini de partizan. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l invită la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în socioligie. De la Ibrăileanu încoace o mulțime de sociologi văd istoria modernă a României ca o desfășurare continuă de silogisme, în care o eroare politică nu-i decât a. o eroare de gândire. Cu vioiciuni orientale, Ibrăileanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită înrîurirea lui Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin faptul că era o publicație eclectică ce da considerație bătrânilor, dar nu disprețuia nici poezia nouă. Însă pe aceasta o adopta în formele ei cele mai îmblînzite, evitând ținutele pure. Astfel, din simbolism, Flacăra preferă feericul. VICTOR EFTIMIU Sub înrîurirea teatrului de declamație și fantezie fabuloasă al lui Ed. Rostand și al lui Maeterlinck, Victor Eftimiu se aplică în Înșir'te, mărgărite basmului românesc, străduindu-se a-i accentua simbolurile incluse. Alb-împărat își mărită fetele, Sorina alege la întîmplare pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mereu Cea mai nepotolită din dorințe,... De ce? Mă simt în centrul cât și-mprejurul meu Asemeni unei largi circonferințe... Și nu mai am nevoie de ajutorul tău! În această lirică gravități de poezie clasică și, fără să fie vorba de vreo înrîurire formală, se simt aripi de Edgar Poe, Baudelaire, Novalis și Hölderlin. Viziunea din cutare poezie, începînd cu descrierea unui cartier dezolat de mahala cvasi-londoniană, e de tehnică dantescă. Poetul mânuiește gnomismul cu măiestrie: Voi fi atuncea unul dintre Acele anonime
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
verzi... reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum, Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra în rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]