1,362 matches
-
limita la teritoriul unui oraș, al unei regiuni, opinia exista în forma a mii de fragmente de opinii, care nu prezentau nici o legătură vizibilă sau permanentă între ele. Erau, ca să spunem așa, opinii de parohie, cu un orizont limitat, bine înrădăcinate într-o tradiție și interesînd un număr extrem de restrîns de indivizi. Vînzătorii ambulanți, călătorii, soldații, studenții și mulți alți vagabonzi au vehiculat în mod cert multe vești noi, multe opinii. Dar ce încredere aveau sedentarii în aceste păsări migratoare și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și religie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 8. footnote>, indivizii vor reproduce prin conștiința lor structurile specifice modului religios de raportare la lume. Datorită faptului că de-a lungul timpului, cultura se schimbă destul de puțin, ea fiind adânc înrădăcinată în comportamentul uman, este mai ușor să te supui normelor ei, să lucrezi în interiorul respectivei culturi, decât să încerci să o schimbi, ceea ce ar fi, de fapt, imposibil. Ca ansamblu de norme, valori materiale și morale, convingeri, atitudini și obiceiuri
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
termeni "teologie" și "politică" duc la concluzia perfect validă a existenței unei "teologii a politicii" care nu este altceva decât "contribuția esențială a Bisericii la bunul mers al politicii în general, oferindu-i acesteia din urmă un model de comunitate înrădăcinată în și întemeiată pe comuniune" (p. 35). Prima secțiune a volumului intitulată Patristica et mediaevalia cuprinde două studii relativ similare ca abordare: studiul Pr. Daniel Benga "Creștinism și imperiu. Teologia politică de la Meliton de Sardes la Augustin" și studiul lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
credința soldaților era motivată de comportamentul împăratului în funcție, de relația sa cu cei din subordine, astfel încât puteau oscila foarte ușor de la păgânism la creștinism și invers. Deși se începuse procesul de creștinare în cadrul structurii militare, credința soldaților nu se înrădăcinase încă profund. Pasivitatea superficială cu care au acceptat la început un împărat cu înclinații creștine, apoi ultimul sentiment intens de scurtă durată al păgânismului cu Iulian Apostatul (361-363) și definitiva restabilire ulterioară a creștinismului, ne demonstrează diminuarea puterii armatei și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chiar, reducerea justelor sale proporții, care rămân pe ultimul plan al vieții creștine din epoca respectivă, oferă acesteia din urmă, simultan, coloratura sa specifică. Biserica martirilor a fost fără îndoială o realitate care a dezvoltat o teologie creștină a martiriului (înrădăcinată în iudaism și în discontinuitate cu acesta), unde amplificările îl însoțeau pe cel aflat în persecuții și care îl vor ajuta să studieze conjuncturile cu acestea. Subiectul, prezent în numeroase publicații trecute și recente, oferă posibilitatea unei studieri vaste și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
necesitate acesta din urmă o argumentează în felul următor: "Numai prezența unui astfel de centru și a unui loc, îmbăiat în magia unei Mecca sau a unei Rome, poate să confere unei mișcări, pe termen lung, acea forță care se înrădăcinează în unitatea (sa adăugirea mea) interioară"350. Prin urmare, iată că Hitler hotărăște, cum consemnează Burke, "că acest centru nu se poate limita la un cuib centralizator de idei, ci trebuie să constituie o mecca localizată geografic, către care toate
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Lewis precizează, încă de la început, faptul că președintele american nu spune întreaga poveste a Americii într-un singur episod, însă mitul care transpare în toate actele sale oratorice este unul "familiar și ușor de exprimat: America este o națiune aleasă, înrădăcinată în familiile și cartierele americane, (o națiune adăugirea mea) pe care o propulsează, inevitabil, înainte, (efortul adăugirea mea) eroicului său popor muncitor, menit să realizeze o lume a libertății și a progresului economic, atâta timp cât slăbiciunile morale sau militare nu împiedică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
stau la baza practicii critice. Chiar dacă lista principiilor respective nu este una exhaustivă, adaugă McKerrow, ea furnizează "ideile centrale ale orientării înspre critică"654. Mai mult, notează criticul, principiile sale "redefinesc natura retoricii", îndepărtând-o de "concepțiile universaliste ale rațiunii", înrădăcinate în filosofia platoniciană și acordându-i un sens nou, potrivit căruia contingența este trăsătura esențială a retoricii, cunoașterea este "doxastică", în timp ce criticismul este o activitate practică cu valoare de interpelare (a perfor-mance, în limba engleză). Criticul încheie expunerea planului său
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
important" în cazul respectiv. Teoriile sunt lumini călăuzitoare, lentile sau filtre care ne orientează către ceea ce, conform teoriei, este esențial pentru înțelegerea unei părți a lumii. Teoriile luate în considerare în acest volum au două dimensiuni importante. Sunt orientări generale înrădăcinate într-un punct central sau o intuiție cu caracter substanțial: de exemplu, genul pentru feminism, societatea internațională pentru Școala Engleză, puterea pentru realism. Pe de altă parte, ele includ și teorii explicative particulare, modele sau propoziții specifice: de exemplu, patriarhatul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
explicabil parțial de elemente conjuncturale, dar ... consideră că și de nu ar fi fost așa, mândria, lăcomia și goana după glorie ar face ca războiul tuturor împotriva tuturor să continue pe o perioadă nelimitată. Până la urmă, conflictul și războiul sunt înrădăcinate în natura umană" (Waltz 1991:35). "Realismul clasic" este cea mai obișnuită etichetă pentru această poziție. (Eu prefer denumirea de "realism biologic", care identifică o caracteristică substanțială distinctivă a acestui tip de realism. Sunt însă puțini cei care susțin această
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a lui "de obicei" în afirmația lui Kennan, citată mai sus, conform căreia considerațiile non-morale "trebuie lăsate să triumfe". Tot astfel, Mearsheimer, pe aceeași pagină unde susține că instituțiile "au doar o importanță marginală" o afirmație controversată dar plauzibilă empiric, înrădăcinată în analiza realistă standard a impactului anarhiei expune de asemenea pretenția evident falsă că instituțiile "nu au un efect independent asupra comportamentului statelor" (1994/5:7). Se întâmplă adesea ca susținătorii înfocați ai unei teorii să alunece pe nesimțite dinspre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de vedere, teoria este posibilă doar cu condiția ca un subiect cercetător să se poată detașa de lumea pe care o studiază. Aceasta contrastează cu concepțiile critice, care neagă posibilitatea unei analize sociale neutre axiologic. Recunoscând că teoriile sunt mereu înrădăcinate în viața politică și socială, concepțiile critice despre teoretizare permit o examinare a scopurilor și funcțiilor servite de anumite teorii. Cu toate acestea, în timp ce asemenea concepții asupra teoriei recunosc că influențele contextului social în care se situează subiectul sunt inevitabile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
specifică de putere, determinată de sistemul de state și de economia mondială, pe de altă parte (1981: 141). Există două presupuneri fundamentale interconectate pe baza cărora Cox își fundamentează teoria privind statul. Prima reflectă axioma marxist-gramsciană că "ordinile mondiale... sunt înrădăcinate în relații sociale" (Cox 1983: 173). Aceasta înseamnă că schimbările observabile în echilibrele militare și geopolitice pot fi urmărite spre sursă până la schimbări fundamentale în relația dintre capital și muncă. Cea de-a doua presupunere rezultă din argumentul lui Vico
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
central de îngrădire este folosit în două sensuri, atât spre exterior cât și în interior, pentru a se ocupa de elementele ce constituie o amenințare, după cum sugerează Campbell (1992: 175). Rezultatul final al strategiilor de îngrădire a fost de a înrădăcina identitatea în cadrul statului teritorial. Este important de menționat că identitățile politice nu sunt precedente diferențierii dintre sine și celălalt. Principala problemă este cum ceva ce este diferit devine conceptualizat ca o amenințare sau un pericol ce trebuie îngrădit, disciplinat, negat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o influență puternică asupra acțiunii sociale și politice. Există două motive pentru care ei acordă o importanță atât de mare acestor structuri. Constructiviștii argumentează că "resursele materiale capătă sens pentru acțiunea umană doar prin structura cunoașterii împărtășite în care sunt înrădăcinate" (Wendt 1995:73). Spre exemplu, Canada și Cuba se află amândouă pe lângă Statele Unite, și totuși simplul echilibru al puterii militare nu poate explica faptul că prima este un aliat apropiat Americii, în timp ce a doua este un adversar declarat. Idei legate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
susținut îndelung că metodologia neopozitivistă apărată de neorealiști și de neoliberali este foarte puțin potrivită pentru studiul acțiunii umane, întrucât indivizii și grupurile analizate conferă sens acțiunilor lor, iar acest sens este modelat de un "câmp" preexistent de semnificații împărtășite, înrădăcinate în limbaj și alte simboluri, iar efectul unor asemenea semnificații asupra acțiunii umane nu poate fi înțeles tratându-le ca variabile măsurabile care determină comportamentul în vreun mod direct sau cuantificabil (Taylor 1997:111). Aceasta i-a făcut pe primii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constructiviști să insiste pe faptul că studiul ideilor, normelor și al altor tipuri de semnificații necesită o metodologie interpretativă, una care caută să surprindă "legătura dintre semnificațiile intersubiective" care derivă din autointerpretare și autodefinire, și practicile sociale în care sunt înrădăcinate și pe care le constituie" (Kratochwil și Ruggie 1986; Kratochwil 1988/9; Neufeld 1993:49). În mod curios, aceste argumente au fost uitate de unii constructiviști, care se situează pe poziția "convenționalismului metodologic", pretinzând că explicațiile lor "nu depind în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de a naturaliza și a reifica cultura, săpând în piatră linii definite etic și rasial de-a lungul globului. Nevoia unei voci constructiviste este crucială, întrucât constructiviștii acordă importanță culturii, dar consideră că ea este inerent construită social, și nu înrădăcinată în sânge și teritoriu. Este nevoie de cercetări pentru a vedea cum s-au constituit ideile despre "Occident" și "Islam" ca reprezentând comunități transnaționale radical diferite, cum sunt legate aceste idei de constituirea sau erodarea puterii statale și cum pot
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
supreme, există în mod constant posibilitatea rezolvării conflictelor prin forță". Argumentele reducționiste care explică conflictele internaționale prin concepții privind natura umană "rea" sunt frecvent folosite în teoriile realiste ale Relațiilor Internaționale. Hans Morgenthau susține că "interesul național" obiectiv este puternic înrădăcinat în natura umană și prin urmare în acțiunile oamenilor de stat (Tickner 1988). Chiar și neorealistul Waltz (1959:238), care preferă explicații sistemice, a îmbrățișat polemica declanșată de Alexander Hamilton în Federalist Papers: "a presupune o lipsă a motivațiilor ostile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Linklater 1998) și implicit din lucrări pe tema cetățeniei ecologice (Dobson 2003), pentru a sugera că prima va ajuta la trecerea către o modernizare ecologică "tare", care va ecologiza în mod corect procesul economic, iar cea din urmă ar putea înrădăcina cu adevărat transformările suveranității, îndepărtând-o de imaginea hobbesiană. Odată ce direcțiile ecologiste de critică a politicii internaționale sunt înțelese sub acest aspect, se deschide calea spre o reimplicare critică, dar constructivă, alături de alte tradiții din Relațiile Internaționale care au aceleași
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
forma unor presiuni care susțin (în timp ce presiunea radicală este menținută) mai multe mișcări reformatoare care să dezvolte multilateralismul ambiental, modernizarea ecologică și democrația discursivă. Dar ele pot fi analizate și sub forma unor mișcări care generează schimbări politice în sine, înrădăcinate într-un model mai vast de schimbare socială și politică de inspirație ecologistă/de stânga, care nu doar modelează, ci pun în cauză puterea capitalului global, centralizarea puterii, și altele, și funcționează ca agenți care ajută la crearea și susținerea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
evită să călătorească, devitalizate, cu mici accese de furie, dar, În general, comune. Perspectiva este Însă alta, pentru că Toussaint scrie la persoana I. Naratorii apar astfel la lumina unei conștiințe acute care Încearcă zadarnic un sol În care să se Înrădăcineze. În cel mai bun roman al său, La Télévision, 1997, naratorul este un cercetător, familist, aflat cu o bursă de studiu la Berlin, bîntuit ca de un vampir de televizor și monstruosul său tub catodic prin care circulă insidiosul venin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
substituire va fi percepută drept ceea ce este: o uzurpare. Omul adoptă postura divină pentru a exercita asupra semenilor săi un control decis în mod unilateral. El instaurează astfel o reciprocitate trunchiată, „înjumătățită”, generatoare de temeri profunde ce vin să se înrădăcineze în conștiința unui singur om, a unui grup social sau a întregii societăți. Supravegheatul se vede astfel implicat într-o relație de schimb pervertită, în măsura în care „supraveghetorul” își atribuie, din rațiuni nejustificate, lipsite de orice temei, un statut diferit de al
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste". Interpretarea, la rîndul ei, este o soluție viabilă în măsura în care operează cu sensurile comune, sedimentate de-a lungul vremii, înrădăcinate în solul tradiției. Ideea autorului este că semnele nu se pot transforma, prin acumulare, în simboluri (care sînt sensuri socialmente împărtășite), fiindcă funcția simbolică precede semnele pe care ea le leagă. Așadar, "dacă interpretarea este parte integrantă a comunicării, și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
la agonie. Să-l îngrijească, printr-o creștere a tehnicilor, pe care le numește tehnologii de comunicare. Se vor remarca toate tehnologiile de avangardă; spun toate, de la biotehnologii la inteligența artificială, de la audio-vizual la marketing și la publicitate, toate se înrădăcinează într-un principiu unic: comunicarea. Comunicarea între om și natură (biotehnologie), între oameni și societate (audio-vizual și publicitate), între om și dublura sa (inteligența artificială); comunicarea care ridică în slăvi convivialitatea, apropierea sau chiar relația de prietenie (friendship) cu calculatorul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]