3,289 matches
-
marile ideologii politice au reușit cu mult mai mult succes să exacerbeze dorința, să dirijeze comportamentele private și colective? Întrucât se dovedește neputincioasă să modeleze de la un capăt la altul gusturile și aspirațiile, să dezechilibreze masiv „realismul” consumatorilor, publicitatea se înrudește mai degrabă cu o putere moderată decât cu o dominație totalitară 21. Publicitatea-reflectaretc "Publicitatea‑reflectare" Nu numai că publicitatea din faza III nu este atotputernică, dar, în multe privințe, rolul său istoric și social este în declin. A început o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor, dar și morții. Pornind de la un text precum Moartea privită drept în ochi1, în care Vernant analizează cele trei mari divinități purtătoare de mască, Artemis, Dionysos și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
marele său preot și ca alte măști purtate de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura senină și calmă a dionisianismului - descărcarea, liniștirea prin catharsis. Dar unde au dispărut zbuciumul, teroarea, phobos-ul și tot ceea ce-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său, Vernant 1 va reține, din Bacantele, figura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îl apasă sau pe care a moștenit-o din neam1. Eroul tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între victimă și asasinul pătat de sîngele ei. Posedarea de către Dionysos se înrudește astfel cu posedarea de către Gorgo. Eroul intră în câmpul dublei fascinații de a vedea și de a fi văzut, în confruntarea directă, frontală cu masca. Trăiește o revelație, dar riscă în același timp să se distrugă, să cadă pradă delirului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mistaken), Olivia, care ar fi făcut mai bine să se îndrăgostească de un vis (a dream), aceeași Viola, în același discurs, va recunoaște importanța privirii, forța ei și puterea unei înșelătorii bazate pe travestire. Privirea arzătoare, intensă a iubirii îl înrudește pe îndrăgostitul shakespearian cu nebunul, cu poetul, cu melancolicul, într-o lume dominată de viziune, de ceea ce vezi sau crezi că vezi, viziune în jurul căreia gravitează toate relațiile dintre adevăr și minciună, dintre adevăr și iluzie. Este însă și o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un verdict categoric, ce ar putea decide o dată pentru totdeauna natura celor două elemente ale dublului (who deciphers them). Căci cum să descifrezi, cum să clarifici identitățile, în plină incertitudine creată de însăși existența dublului? Această incertitudine a identităților se înrudește îndeaproape cu indeterminabilul fantomei și/sau al ființei reale: în fața lui Aegeon, Antipholus din Siracuza se întreabă dacă omul pe care îl vede este într-adevăr tatăl său sau fantoma acestuia (his ghost). Deci chiar și în această situație, când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată. O fi mut? O fi surd? Copilul va țipa doar în clipa morții mamei sale... Odată cu această dramaturgie a imposibilității închiderii și izolării spațiului uman, permanent amenințat și „locuit”, „infiltrat” de un invizibil înrudit cu moartea, se operează o veritabilă deplasare dinspre frontiera ce desparte viața de moarte către ultimele hotare, către pragurile locuinței umane. Nu încape îndoială că o piesă ca Interior reprezintă în opera lui Maeterlinck cea mai clară concretizare, cea mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care punea atât de bine în evidență dificultatea, dacă nu chiar imposibilitatea de a decide între iluzie și realitate. Pe lângă manechine, Pirandello plasează în „camera aparițiilor” și un soi de popice ciudate, al căror vârf are înfățișarea unui chip omenesc. Înrudite cu reprezentările de odinioară ale lui Hermes și cu anticii colossos, ele par să aibă rolul de a aminti importanța pentru teatru a străvechilor pietre funerare, puterea materialității lor impunătoare, capabilă să figureze invizibilul și, totodată, să se lase pătrunsă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se articulează această legătură complexă între un trup de filosof și gândurile sale, viziunile sale asupra lumii și producțiile sale teoretice. Genul biografiei existențiale îmi pare a fi mult mai potrivit pentru a înainta în această direcție. Demersul meu e înrudit mai degrabă cu cel al geografului, un familiar al suprafețelor și planurilor, decât cu cel al geologului, obișnuit cu forajele. Care sunt deci prelevările mele? Și în ce scop le fac? Înainte de a răspunde, să dăm o raită pe valea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu fumul de pucioasă al infernului catolic. Pentru că plăcerea nu înseamnă să te abandonezi pur și simplu propriilor instincte decât pentru detractorii ei: niciun hedonist nu a propus vreodată ca ideal puteri depline acordate instinctelor, pulsiunilor, forțelor nocturne care-l înrudesc pe om cu animalul cel mai sălbatic și mai brutal. Etica greacă este eudemonistă. Oricare ar fi școlile, ele îl invită pe omul care practică filosofia să se debaraseze de ceea ce stă în calea fericirii sale, să-și cizeleze dorințele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Dar, în ceea ce-i privește pe zei, trebuie să adăugăm și niște detalii specifice lui Philodem: frumusețea lor, de exemplu, dar și posibilitatea de a fi sexuați - zei masculi și zeițe femele... -, viața lor socială și limba lor, rațională, deci înrudită cu greaca... Pioșenia exclude rugăciunea orientată în sensul interpelării, al solicitării, al cererii interesate: nu comunici cu zeii pentru a le cere binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai ales odată cu depășirea pragului psihologic de recunoaștere instituțional-guvernamentală a sărăciei în genere - a celei comunitare, în mod special -, mai ales după 1996. Simultan, se produce și reconectarea instituțiilor statale la mișcarea de promovare a dezvoltării regionale. Cele două modalități înrudite de combatere a sărăciei și de promovare a dezvoltării au însă drumuri diferite. Dezvoltarea regională beneficiază de un proces sistematic de construcție instituțională după modelul Uniunii Europene. Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România, publicată sub egida Guvernului Românei și
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
motivației pur psihologice, găsind sursa fenomenelor de frustrație și conflict, în primul rând, în determinările interioare, proprii „aparatului psihic”. Astfel, concepțiile lui G.W. Allepert și H. Murray, deși folosesc o terminologie proprie și fac apel la sprijinul experimental, se înrudesc prin aceași manieră reductivistă de a explica „motivația” ca o stare internă, produsă nu atât prin interacțiunea factorilor externi cu a celor interni - deci pe baza interacțiunilor „subiectiv-obiectiv”, „individ-mediu”, „om-societate” - cât mai ales ca un rezultat al unor procese biologice
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
imobilitatea. Astfel, perspectiva „contrariului”, ca o imagine inversată, mereu prezentă, e o lecție de luciditate dată de convertirea mereu posibilă a tragicului în comic. La rândul ei, supravegherea cunoaște un proces asemănător, ilustrare clară a faptului că, dacă mecanismele se înrudesc, efectele pot oricând să se deosebească. Exemplele sunt nenumărate. Dar cum se operează inversiunea? Ce deplasări se produc? Ce motivații explică neprevăzutul reacțiilor, căci totul se aseamănă și, în același timp, totul este diferit? De la Labiche la Feydeau, o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Încă de la Începutul secolului al II-lea. Originea iraniană a dualismului gnostic este, În felul acesta, exclusă. Dualismul În general a fost tratat de către Bianchi drept un fenomen istorico-cultural19: există o fază În dezvoltarea comunităților omenești În care anumite idei Înrudite pe plan cultural Își fac apariția În mod obligatoriu. Desigur, acest lucru nu exclude răspîndirea ideilor, care rămîne unul dintre factorii majori În explicarea similarităților dintre culturi. Tot atît de evident Însă, gnosticismul n-ar putea fi considerat un simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe doi demoni cu Înfățișare de leu, deosebit de detestabili, din care Își făcuse „veșminte”, Az le ia rodul unirii și Îl modelează În formă de om72. Datorită Luminii pe care o deține În trupul său, acest prim om (Gehmurd) se Înrudește cu Împărăția Luminii, Însă din pricina căilor obscene pe care luase ființă este și Încărcat cu toate relele. Lui Gehmurd, care preia numele omului primordial zoroastrian (Gayomard)73 Îi urmează tovarășa lui - Murdiyanag, „Femeia Slavei”74. Reiterînd binecuvîntarea biblică a primei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1-7), 151 de psalmi (ultimul fiind apocrif), opt cîntări din Vechiul Testament și Magnificat 69. Rezultă că, la Începutul secolului al XV-lea, creștinii din Bosnia contestau cea mai mare parte a Vechiului Testament, iar motivele lor trebuie să fi fost Înrudite cu cele invocate de bogomili. S-ar părea, așadar, că putem admite drept autentică mărturia cuprinsă În manuscrisul glagolitic de secol al XIV-lea. Cu toate acestea, doctrina dualistă a bosniacilor nu ne este cunoscută decît din cîteva documente latine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doar În sfîrșitul istoriei, În eschaton. „În eschaton istoria Își depășește propriile limite și devine vizibilă sieși”16. Autenticitatea „istorială” (termen opus lui „istoric” - unul din jocurile preferate de cuvinte ale lui Heidegger, care opunea adjectivul geschichtlich, de la Geschichte, termen Înrudit cu Geschick, „destin, soartă, predestinare”, lui historisch, „istoric”, Înțeles În sensul de „accidental”) este, În opinia lui Taubes, atributul acelor forțe istorice care grăbesc sfîrșitul istoriei lumii printr-un proces de „revoluție permanentă”. Taubes identifică astfel vîrful de lance al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin Pitești, apelează tot la declanșarea groazei și spaimei, dar la un catharsis invers, cu scop contrare educator. La un deceniu după Încheierea reeducării de la Pitești, va fi inițiată a doua reeducare, la Aiud, strict ideologică (spre deosebire de cea de la Pitești), Înrudită cu metodele chinezești, urmărind compromiterea și desolidarizarea deținuților, În special a legionarilor, În ședințe publice („cluburi de reeducare”). Ea este echivalentă etapei propuse cândva de Bogdanovici la Suceava. Deținuții, de preferință legionari, erau convinși să Își renege trecutul și să
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
conștientizată, interacțiunea nevăzută a acestor forțe modelează individul și societatea. SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 4 (Sursa: HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html) • Amalgamul, bolul de salată, borcanul cu bomboane. Aceste metafore înrudite surprind diversitatea elementelor care coexistă în același spațiu, păstrându-și parțial identitatea, dar contribuind laolaltă la alcătuirea unui amestec nou, altceva decât suma părților. SHAPE \* MERGEFORMAT SHAPE \* MERGEFORMAT SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 5 (Sursa: HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
conviețuirea ândelungată a unor populații într-un anumit spațiu, ca de pildă conviețuirea în Elveția a romanșilor cu elvețienii de limbă germană, a musulmanilor cu creștinii în Liban; aculturare multilaterală, presupunând contacte constante și de lungă durată între grupuri etnice înrudite aparținând aceluiași stat, ca de pildă diversele triburi din India sau Zair. Globalizarea este o formă particulară a contactului dintre culturi, presupunând caracterul integrat, interdependent, interconectat al domeniilor economic, social, tehnologic, cultural, politic, ecologic dintr-un număr tot mai mare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
elvețienii de limbă germană și romanșii din Elveția) sau egale demografic (de pildă, musulmanii și creștinii din Liban). Membrii culturilor în contact se influențează reciproc, în grade diferite. d) Aculturarea multilaterală. Are loc în cadrul contactelor stabile dintre numeroase grupuri etnict înrudite în cadrul aceluiași stat (de exemplu, grupurile etnice din India, Zair) sau al grupurilor etnice diverse care locuiesc pe teritoriul aceluiași stat (numeroasele etncii care trăiesc în Statele Unite, românii, maghiarii, germanii din România). e) Contactul între grupuri naționale și grupuri extranaționale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]