1,431 matches
-
Gabriel Chiriac Iarnă cu fulgi însângerați (c) GABRIEL CHIRIAC (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Gabriel Chiriac Iarnă cu fulgi însângerați EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Moto: "Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă, Iar noi suntem actorii. Vrând de urât săi treacă Ne mută, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Gabriel Chiriac Iarnă cu fulgi însângerați (c) GABRIEL CHIRIAC (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Gabriel Chiriac Iarnă cu fulgi însângerați EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Moto: "Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă, Iar noi suntem actorii. Vrând de urât săi treacă Ne mută, ne oprește un timp, ne mută încă, Apoi în cutia neantului nearuncă." Omar Khayam Bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se puternic, atent la gropile bombelor sau mormanele de cărămizi din mijlocul străzii înguste. Pe parbriz se depune un praf cenușiu, grăunțos pe care ștergătoarele încearcă cu greu să-l îndepărteze. Ca în lumina unui flash fotografic, Marius vede chipul însângerat, cu ochii holbați și gura căscată, al unei femei, apoi dispare. În față, drumul este blocat de un crater uriaș. Se opresc. Nu mai pot înainta. Cu ce naiba aruncă ăștia? Sar toți din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămas bun și de la ea, dar știe că este imposibil. Atenția fetei este concentrată asupra celui care necesită acum toată grija dată de pregătirea ei profesională. Capul și ochiul stâng al rănitului sunt înfășurate cu un strat gros de bandaje însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas alergător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre. Un sanitar înfășoară capul unui soldat cu un bandaj nou, înlocuind pe cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul care se apropie. De abia când sunt foarte aproape, sanitarul întoarce capul și când dă cu ochii de ei, strigă cu glas repezit: Duduia Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari și grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea dinților mici, ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu palmele puse protector la gură. Picioarele îi tremură, nesigure. La fel și trupul, mâinile. Își impune să nu cedeze. Nu-și poate permite asta acum. Mai târziu. Impulsurile cerebrale stăpânesc până la urmă slăbiciunea cărnii. Își spală cu zăpadă chipul însângerat apoi se afundă în pădurea mai tăcută ca niciodată. Către creastă, peisajul se deschide. Vântul bate mai tare, pale bezmetice modelând și purtând aiurea pulberea albă a zăpezii. Un ultim prag este escaladat. Lungit pe burtă, Marius cercetează atent platoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Felix. Brusc, o serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași și hălci de pământ zboară spre cer. Profilată pe pălălaia roșie a flăcărilor, o siluetă omenească se rostogolește la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi folosit. Și verifică subsolul, să nu fie montat ceva explozibil acolo. Am înțeles! Mă anunți dacă găsești ceva. Carol și Romulus aduc pe brațe o femeie leșinată. Locotenentul îi luminează fața cu lanterna. Dungi subțiri și lungi, cu margini însângerate, lăsate de o cravașă, sunt perfect vizibile pe față și umeri. Ce-i cu ea? Am găsit-o în biroul de 'colo șa! Cu un gest scurt al capului, Carol arată spre spatele lor. Spotul luminos se oprește pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi știu acest lucrul. Glonțul exploziv făcuse adevărate ravagii în abdomenul lui Suflețel. Sanitarul pleacă grăbit la un alt rănit. E grav, dom' locotenent? Nu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate face altceva decât să-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decembrie, Primul ministru la microfon, și cum își începe Nae editorialul din 17 decembrie, Ce e de făcut - și ce nu se va face). Grav e că pentru tînărul comentator politic "e tot una" dacă alegerile au fost sau nu însîngerate, dacă alegătorii au fost maltratați sau nu, dacă au fost omorîți sau nu. (Pentru uzul cititorului inocent de astăzi, alegerile interbelice, mai ales acelea organizate de liberali, se desfășurau în sînge, lăsînd în urmă morți și răniți.) Indiferența lui dacă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
său falacios (care reunește două chestiuni într-una singură, dar dă un unic răspuns) se poate replica pedestru că, și dacă parlamentul este sub papucul guvernului, tot contează dacă alegerile au fost sau nu libere, dacă au fost sau nu însîngerate. Putem să presupunem că dacă bătăușii electorali i-ar fi spart lui capul, Sebastian ar fi fost mai sensibil la sînge și mai puțin sofist. Pentru întreaga echipă redacțională de la Cuvîntul, inclusiv pentru Sebastian, în acel moment conta numai un
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
cum mi se prelinge pe obraz și îmi văzui și dosul palmelor și apoi parchetul stropit de picături groase de sânge. Foarte groase, roșii și late, și cu stropi. Citii pe chipul ei cum arăta al meu, desigur o mască însîngerată care îi inspira groază, dar nicidecum regretul pentru ceea ce făcuse. Dacă ași fi zărit cea mai mică urmă că s-a trezit din rătăcire, furia mea s-ar fi retras. Atunci sării și îi tăiai zadarnic drumul spre ușă, fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intestinului, înainte să ajungă celebri. Cât de mult își iubiseră patriile (care, drept răsplată, le pregătiseră spânzurători, temnițe și-un pistol lung și nichelat, cu glonț pe țeavă), doar ei ar fi putut s-o spună. Carnea lor lovită și însângerată era vie, fragedă ca săpunul, spre deosebire de cea a României mele. Se cam tăbăcise țărișoara mea, degeaba căutam eu să mă conving că suntem la fel, murdari, dar învingători. Nici mintea, nici mirosurile noastre nu semănau: eu încă trăiam, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
contemporaneității. Metalul mă liniștea, protezele care striveau carnea infectă și muritoare mă ajutau să simt răzbunarea. Când descopeream pe geamul din baie macaroanele lansate spre policlinică, căpătam certitudinea că invadatorii se-aflau deja printre noi, ca niște trifizi umezi și însângerați. Câteodată, mi-era și mie greu să disting între fantasme și adevăruri. Pactul nostru de stabilitate mentală și corporală conținea mici fisuri, se mai întâmpla să deschid ușa la baie și s-o găsesc pe Maria plângând. Ridica imediat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numărul, virează în stânga, intrând în plin în mașina din fața noastră. Deși impactul a fost deosebit de puternic, jeepul nu a putut fi dezmembrat. Din fericire, mașina fiind robustă, ea a fost împinsă și masată în malul drept al șoselei [...] Cu fața însângerată, căzut între bord și scaun, Președintele Maurer gemea de durere. Era totuși conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele a ajuns pe mâini bune. De fapt el a fost cel care a dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cel real și că trupul lui, prin urmare, a fost supus la tortură pe cruce pe deplin și absolut după legea naturii. În tablou acest chip este teribil de desfigurat din cauza loviturilor, este tumefiat, cu vânătăi îngrozitor de umflate și însângerate, ochii îi sunt deschiși, cu pupilele încrucișate; albul ochilor, mare, dezgolit, strălucește cu o reflexie moartă, sticloasă. Dar, ciudat, privind cadavrul acestui om chinuit, ți se iscă în suflet o întrebare specială și curioasă: dacă toți ucenicii lui au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
românizare, șef de regiune și de județ (evident, tot În Aradul străbunicilor săi), și a făcut pușcărie sub toate regimurile pe care le-a cunoscut, sub Carol al II-lea, Antonescu și comuniști. La Viena a ajuns abia În iarna Însângerată a anilor 1944-1945, În guvernul-fantomă al lui Horia Sima, refugiat din fața ofensivei sovietice prin agonia cumplită a Europei Centrale, Împreună cu bunica și cu cele două fiice ale lor, mătușa și mama mea. După capitulare, În loc să rămână la Viena ori să
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și nu am Îndoieli, raportarea la trecut va fi și ea mai senină. Iar amintirea morților de la 1848 sau 1989, atât cât va mai dăinui, ne va inspira mai mult o reflecție melancolică și regrete, În locul fluturării pătimașe a cămășii Însângerate, În locul primitivelor bătăi cu pumnul În piept. Capitolul III Teme de fond În istoria Transilvaniei moderne: patria, Europa, revoluția, sărbătoarea Construirea ideii de patrie la românii ardeleni În celebra sa lucrare despre Națiuni și naționalism, Ernest Gellner plasa ca motto
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
oct.-nov. 1852); Törökvilág Magyarországon [Lumea turcească În Ungaria], I-III, Pesta, 1853; „A pruthi csata” [„Bătălia de la Prut”], În Pesti Napló, 1853, nr. 1127-1128; Janicsárok végnapjai [Ultimele zile ale ienicerilor], Pesta, 1854; Véres könyv. Csataképek a jelenkori háborúból [Carte Însângerată. Tablouri de luptă din războiul contemporan], III, Pesta, 1855 (nuvela „A bojár leány” - „Fata boierului”]; A magyar nép adomái [Anecdotele poporului maghiar], Pesta, 1856; „Jordaki feje” [„Capul lui Iordache”], În Szépirodalmi Közlöny, 1857; Jókai Mór XE "Jókai Mór" Dekameronja [Decameronul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ghinionul să te privească în ochi te transformai pe dată în piatră. Nici un muritor nu avea curajul să o înfrunte ci doar Perseu, fiul lui Zeus a reușit să îi taie capul, ferindu-și privirea de cea a creaturii. Capul însângerat a căzut pe țărm, pe un pat de alge ... privirea sa încă puternică împietrind algele marine care s-au colorat in negru, roșu sângeriu, roz și oranj. Doar câteva locuri au rămas neatinse și de acolo provine coralul alb. *Legenda
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]