1,882 matches
-
tăi. Citește mai mult Când îngerii se nasc din frumuseți de floare,Iar ploile se-opresc prin crengile cerești,Atunci te strig, iubito, să vii ca o ninsoare,Să-mi spui ca altădată cât de mult mă iubești!Pe malul înserării tu treci cu pași de noapte,Să îți alegi destinul din flori nemuritoareEu chem din cer toți zeii să ne vorbească-n șoapte,Să-mi spună numai mie că ești rază de soare.Pe marmura tăcerii vreau să-ți privesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nu știe, La porți de granit doar gândul vorbește, Spre lumi paralele răspunsul învie, Iar Timpul rănit, în cuvânt, se oprește. Culeg dimineața din ramuri de cer, Prin inima mea trec cercuri polare, Planetele, prinse într-un nou colier, Dau înserării mai multă culoare. Dar unde ești tu, cu noaptea și ziua? Mistere și lanțuri ne țin prea departe. Cu-n clește de foc aș rupe doar zaua Ce leagă, în umbră, viața de moarte. Citește mai mult Nu-mi spune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nu știe,La porți de granit doar gândul vorbește,Spre lumi paralele răspunsul învie,Iar Timpul rănit, în cuvânt, se oprește.Culeg dimineața din ramuri de cer,Prin inima mea trec cercuri polare,Planetele, prinse într-un nou colier, Dau înserării mai multă culoare.Dar unde ești tu, cu noaptea și ziua?Mistere și lanțuri ne țin prea departe.Cu-n clește de foc aș rupe doar zauaCe leagă, în umbră, viața de moarte.... IX. CASTELUL VEȘNICIEI, de Daniel Luca, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Nu știu chiar toți că viața e un fum. Iubirile se pierd într-un suspin, Prin frunze vântul trece fără rost, Din stele ne-am născut lângă destin, În urmă...noi n-o să știm ce-a fost. Luminile cad peste înserare, Apusul vieții nu e prea fericit... Cerul nu este-o condamnare, Nu-i vina lui că tu te-ai rătăcit! Când toamnele ne fură trandafirii Și verile ne-au părăsit de mult, Deschid încet ferestrele iubirii Și mi-este-atât de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Nu știu chiar toți că viața e un fum.Iubirile se pierd într-un suspin,Prin frunze vântul trece fără rost,Din stele ne-am născut lângă destin,În urmă...noi n-o să știm ce-a fost.Luminile cad peste înserare,Apusul vieții nu e prea fericit...Cerul nu este-o condamnare,Nu-i vina lui că tu te-ai rătăcit!Când toamnele ne fură trandafiriiși verile ne-au părăsit de mult,Deschid încet ferestrele iubiriiși mi-este-atât de dor să te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
un mal argintiu, printre stânci de granit, Unde marea îngână glas de vânt speriat, Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit, Iar spre margini de timp un vapor a plecat. Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcut O-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecut Și pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris. Vin cocori înapoi, însă tu ești departe, La un pol de abis teama strânge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Pe un mal argintiu, printre stânci de granit,Unde marea îngână glas de vânt speriat,Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit,Iar spre margini de timp un vapor a plecat.Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcutO-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecutși pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris.Vin cocori înapoi, însă tu ești departe,La un pol de abis teama strânge cărări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
de gerar printre offurile neștiute ale întunericului. VREAU SĂ MĂ ROG Nu dorm de multă vreme. Am uitat de când. Sub învolburarea neliniștii sfârșitului, care răscolește împrejurul. Îmi vin în minte vorbele unei rugăciuni, auzite seară de seară în copilărie. Spre înserare, când orătăniile se retrăgeau în cotenețe, glasul de mulțumire al bunicii pentru clipele de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie transfigurată. Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
de atâta așteptare. RĂMÂN Să știi că rămân pe strada ta, unde-ți ascunzi evadarea. Mi-am închipuit că mi te arăți în nedeslușita încumetare de a mă îmbrățișa. Ți-am mângâiat umbra, ce-mi sărutase roșeața obrajilor, la întoarcerea înserării timpurie. Ieri-alaltăieri nu te-ai mai arătat. Să fi devenit strada potrivnică poemului în doi? Ori poate nu te-oi fi recunoscut, în încordarea buzelor așteptânde zilei când vom merge braț la braț la ceasul nestins de chemare. EL Noaptea
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
speranța / ierbii mai dulci decât laptele mamei. Și iată acesta e leșul cetății/ de toamnă, cu oase golite de măduvi/ Și-acesta prin ele, cum șuieră vântul,/ acesta e totuși cântecul nostru.” Volumul antologic, publicat postum, La capătul meu de înserare (1985), conține și un ciclu inedit de poezii, selectate de I. N. Boeriu, soțul scriitoarei. Sunt ilustrate aici stăruitoarele obsesii ale erosului și morții, dar și tema esențială a „nerostirii”, a suferinței cuvintelor. Într-o expresie profund feminină, revolta în fața
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I. Negoițescu). SCRIERI: Ce vânăt crâng, Cluj, 1971; Dezordine de umbre, Cluj, 1973; Risipă de iubire, București, 1976; Miere de întuneric, Cluj-Napoca, 1980; La capătul meu de înserare, îngr. I. N. Boeriu, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1985; Din pragul frigului statornic, îngr. I. N. Boeriu, pref. Gh. Grigurcu, București, 1999. Traduceri: Boccaccio, Decameronul, I-II, pref. Al. Balaci, București, 1957; Cesare Pavese, Tovarășul, pref. E. Schileru, București
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
creației fiecăruia s-a mai încercat, însă autorul Dimineții poeților caută zonele nerecuperate, „uitate” și, între acestea, rezultatele sunt spectaculoase în explorarea eroticii unor C. Conachi, Anton Pann, V. Alecsandri, precum și în identificarea „spațiilor securizante”, a timpurilor și anotimpurilor amoroase („înserarea”, „noaptea”, „matinalul”) sau în evoluția deplasării de la iatac spre o natură-martor, refugiu, exil; la fel, în urmărirea unei „patologii” a erosului (singurătatea, urâtul, mâhniciunea, necazul), cu primele accente misogine (la Anton Pann), sau în semiologia „obiectelor erotice”, în „carnavalul numelor
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Vor exista trei serii de opozanți. Cea dintâi va fi Tavita, care îl va denunța ca „vrăjmaș al tuturor sfinților” și va fi urmărită „până în ținuturile Apusului” (3, 20) de Anticrist, care „se va hrăni cu sângele ei la ceasul înserării”. Va învia însă a doua zi dimineața și își va continua misiunea. Personajul amintește de femeia bogată din Iope, înviată de apostolul Petru (FA 9,36‑41). Rosenstiehl scrie într‑una dintre notele traducerii sale: „În legendele iudaice păstrate în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toamnei îndeosebi, sau e marcat de obsesia griului ori a albului, totul cenzurat de conștiința trecerii clipei: „Și ziua, și ora, și toamna mă doare, / Și ziua e plânsă și ora e mare, / Și toamnă-i în toate, în trup înserare, / Și ziua e miercuri și ora e miercuri, / Și peste rotirea a sute de cercuri, / În liniștea caldă și dulce de roade, / Copila mea-ngână duioase silabe...” (Silabe, în Marival, 1974). În Nevoia de alb (1996) poetul își antologhează creația
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
care o folosise nu o dată și, Încă, În mod eficace, În decursul secolului XVIII și În prima jumătate a celui următor, si anume, comunitatea de religie cu popoarele de riț ortodox din provinciile europene ale Imperiului Otoman. Așa se explică înserarea În Tratatul general de pace de la Paris a unui alt articol, cel de al XI-lea, care stipula neutralizarea Mării Negre, În sensul interdicției pentru toate puterile, riverane sau nu, de a menține sau trimite În Marea Neagră vase de război. Mai
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
și al uitării, contopindu-se treptat cu elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
doi, a înghițit râma, mai-mai să se înece. Cei doi s-au privit nedumeriți. 1. Dă un titlu potrivit acestui text ( sub forma unui proverb). 2. Scrie cuvinte cu sens opus pentru cuvintele: câștigă , liniștit, ceartă, nedumeriți LA GURA SOBEI Înserarea coboară peste sat. Pe cer au apărut stele strălucitoare. Bunica stă cu nepoata lângă sobă. Ea împletește. Pisica toarce: -Bunico, îmi spui o poveste? -Da! Știu o poveste cu un balaur uriaș. Să nu te sperii. Balaurul va dispărea răpus
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
poetul preface plaiurile argeșene într-un panteon, le preschimbă într-un spațiu sacru. Intrând „în codri ca-n biserică”, zările Goleștilor sunt „altare largi suflate în aur preacurat”, Florica e o „mănăstire vie,/ În care amintirea aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile nu rămân ceea ce sunt, ele primesc un preaplin sufletesc. „Cămara de fructe” este pentru copil „raiul”, a cărui ușă este deschisă cu frică: „Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginie a raiului oprit [....]// Șovăitor
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de Cultură a Tineretului din Craiova (1982-1990) și ulterior ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei, în „Viața românească” (1982), iar editorial, în 1984, cu placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
stins lămpile din pereți” - p.s.), animalele planează prin aer, elementele primordiale învăluiesc protector ființa („să-ți iei aerul ca zid de apărare/ și-o stea să-ți iei apoi s-o faci femeia ta/ cu ochii unui arbore într-o-nserare/ să plângi de parcă ai fi-nmormântat pe cineva” - să plângi). Registrul metaforic, ale cărui simboluri recurente sunt ninsoarea, teiul, toamna, păsările, fluturii, compensează un discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
dar și tremurul păpădiei; e apartenența poetului la istorie, dar și vocea sa de copil; e credință, orație, vin și imposibilă nuntă”), părți de jurnal (Fantasme cu mirese zburând) și un album cu fotografii personale (Țechinii amintirilor). SCRIERI: Sora mea, înserarea, Craiova, 1984; Fiecare cu steaua lui, Craiova, 1985; Fire de poet, Craiova, 1988; Oare acesta să fie sufletul?, Craiova, 1990; Plânsul, floarea secretă a morții, Craiova, 1995; Teama de a te pierde, pref. Nicolae Țone, București, 1997; Simbria mea, sărutul
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
acesteia. P. propune un eros serafic, evanescent. Modelul p. își găsește ilustrarea și în producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui V. Cârlova (Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la cei originari din Moldova ( D. Anghel, Ștefan Petică, I. M.
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
priceput, / Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, / V-aștept la grajdurile de smarald,- / Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald / Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. // Când veți veni-n amurg sub înserare / Vom călări frumoși prin elizeu, / În cavalcadă, pân-la Dumnezeu, / Descălecând la tronu-i, la picioare. // Ne-om prosterna cu frunțile alese / Pe lespedea de nouri luminată,-/ Cel mai frumos din noi va spune: «Tată, / Ți s-au întors feciorii cu mirese
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]