1,406 matches
-
aparatul de filmat. Îl poartă pe brațe spre mașină și-l duc În nesimțire la un om În casă și-l bagă În cada plină cu apă rece ca gheața... Era vară, era căldură mare, pădurea de oțetari se usca Însetată lângă atelierul de coșciuge, era fabrica de perii și bidinele la care lucrau numai orbi. Singurii care vedeau erau directorul, contabilul șef, redactorul revistei tipărite În caractere braille Munca Orbilor și nea Vulpe șoferul, care toată ziua cât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și o fi nins. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
milioanele spre moarte doar fiindcă se născuseră evrei, oameni dornici să smulgă plombele de aur din gura altor oameni înainte de a-i împinge în cuptoare, experimente oribile făcute pe indivizi neanesteziați în interesul științei medicale -, în ciuda complicității unui întreg popor însetat de sânge și dornic să curețe lumea de un alt popor, în ciuda tuturor acestor lucruri, oamenii sunt buni la inimă. Totuși, eram bucuros că văzusem filmul, lăsând la o parte ultima frază stupidă. În sfârșit mi-l scosesem din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
luat jumătate de minut să ne hotărâm. Am avut o divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o discuție politică. Numai că de data asta nu va trece cu vederea sălbăticia Însetată de sânge, ci va face uz de argumente simple, limpezi și de o logică irezistibilă. Era gata să reia predica pe care i-o ținuse mai Înainte prim-ministrului. Să Înceapă din punctul În care se oprise În gândurile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mare oraș, ci o tabără de vânători de balene care s-au așezat la capătul lumii, pe malul uitat de Dumnezeu al Alaskăi, și-au ridicat niște clădiri șubrede și un gard instabil În pustietatea nemărginită, printre triburi de nomazi Însetați de sânge omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el făcea parte din zestrea de cărți a mamei mele, o colecție de literatură amestecată și pestriță, pe care fiul a terminat-o de citit destul de curând și ale cărei titluri trebuie deocamdată să rămână nenumite pentru că acum mă văd, însetat de alte și alte cărți, la o masă de lectură a bibliotecii orășenești din apropiere de școala medie Sankt Petri. Sankt Petri este școala la care am poposit o vreme, mutat în urma unei hotărâri luate într-un consiliu profesoral după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lent îl ajuta să netezească din nou. Lemnul lui luneca în sus și în jos. Numai când Mages își celebra tura de corecturi, virtuozul își înterupea programul de concerte. Astfel am ajuns să beneficiez, în treacăt, de educație muzicală și, însetat de cultură cum eram, aș fi continuat să profit de pe urma fluierătorului, dacă nu s-ar fi ajuns la o dispută de principii cu profesorul meu. Nu că aș fi căutat ceartă. Iar el părea mulțumit de zeloasa mea prezență zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți, cât și cei însetați de viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să-i fie imputată ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți în oglindă. Eu sînt voi. Cel însetat după o ființă. Plec, alerg s-o zeific și, subordonînd-o, să mă înalț ca să ating cerul. Să rămînă pe praful de acolo urma mîinii mele. Hei, V. tînăr, strigi despre moarte și iubire dar poți atît de puțin să iubești
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
existăm că ni se cere atît de puțin. Tot ce ne face particulari, visuri, ambiții, putere, acolo nu contează. Ne rușinăm. E atît de ușor încît ne prefacem că renunțăm. Și pornim într-o lungă călătorie de-a lungul zidului, însetînd în propriul nostru deșert; căutînd, ca hoții, o intrare din dos.” Tace. Reglează cîteva butoane. Aprinde și stinge afișajul termometrului de cîteva ori. Acesta nu se modifică, însă: 41,1˚. Vorbește din nou: „-Și, totuși, spatele ți-e rece. Ți-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor nu sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vânt. AȘTEPTAREA SUMBRĂ Sufletul destrămat în primăveri te strigă Să vii pe-o rază sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de casă. Da, da, știu. Un sărut pe frunte nu e, nici pe departe, o partidă de sex sălbatic. Nu puteam să numesc nici măcar un singur film suedez pe tema unui sărut pe frunte. Dar sărutul ăla fusese atât de însetat, atât de tandru și, deși cast, atât de erotic, că fusese de o mie de ori mai bun decât o partidă de sex sălbatic. Ei, la fel de bun ca o partidă de sex sălbatic, să zicem. Capitolul șaptesprezecetc "Capitolul șaptesprezece" Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o existență scurtă și dramatică” și unde dracul, numai În accepția portughezului de data aceasta, lasă o impresie extrem de proastă bisericii universale, dar una mai bună decît cea a lui Dumnezeu descris ca un tiran necruțător, Îmbrăcat În blănuri și Însetat de atrocități/dezastre pe trei pagini În numele credinței, aici umanismul scriitorului debordează În acuzarea Tatălui pe care altminteri afirmă că-l neagă și chiar decît aceea a lui Iisus, un simplu Învățăcel, nu foarte dotat, un om nefericit care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Old Crow. Un fonograf Împrăștia În aer colinde de Crăciun deocheate, În textele cărora Moșul și renii lui și-o trăgeau și se destrăbălau În toate felurile. Locul era plin ochi cu polițai din schimbul de noapte - echipa de la Centrală, Însetată de atîta alergat după golani. Bud privi mulțimea. Fred Turentine arunca cu săgeți În afișele cu infractori dați În urmărire. Mike Krugman și Walt Dukeshearer jucau „Cine e negroteiul“, Încercînd să identifice mutrele unor negri din dosare și pariind douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o mînă pusă pe fața lui David. CAPITOLUL 73 La 7 l-a Înlocuit un haidamac de la A.I. Era sictirit că adormise, prăvălit În tocul ușii, cu pistolul la vedere. Casa rămăsese virgină - nu-și făcuse apariția nici un David Mertens Însetat de sînge. Tipul de la A.I. i-a spus că Mertens e Încă liber. Ordinele căpitanului Exley: să se Întîlnească cu el și cu Bud White la casa lui Mickey Cohen la ora 9. Jack se duse pînă la un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu fotografia mea pe copertă? Cred că acesta este visul oricărui scriitor. Și întrucât se întâmplă destul de rar chiar și în viața celebrităților literare, imaginați-vă cu cât mai prețios i s-a părut unui tânăr scriitor necunoscut, ca mine, însetat de orice fel de dovadă a faptului că opera lui s-a impus în conștiința publică. Cronicile scurte și reverențioase din ziare și din revistele literare - pe care le învățasem, în unele cazuri, pe dinafară - erau nesmenificative, păleau în fața acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mi-am turnat jumătate de sticlă de gin În limonada de casă pe care am cumpărat-o de la Marks & Spencer și apoi am turnat-o Într-o carafă roz ca să pară făcută de mine. E o noapte fierbinte: vâscoasă, Însetată de ploaie. Ventilatorul pe care l-am dezgropat de sub scară nu are nici un efect: e așezat pe masa din bucătărie, de unde Învârte cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se dorea aprofundarea sa cît de mult posibil; și pentru că în acel cuvînt se căuta viața ascunsă, cea dusă în părtășie cu rugăciunile, cu sfintele lacrimi, cu liturghia, de unde provenea harul care în mod supranatural hrănea cu lumină divină mințile însetate de dreptate 94. 46. Vai, cine va reda Bisericii o astfel de metodă, care este singura demnă de ea? Cine va reda școlilor sacerdotale marile lor cărți și marii lor învățători? Într-un cuvînt, cine va vindeca plaga atît de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mulțumească niciodată, rugîndu-se mereu mai mult și mai mult, avînd deplină încredere în a-I fi cu atît mai mult pe plac lui Dumnezeu cu cît se va ruga mai mult, mîngîindu-se cu acele cuvinte: "Ferice de cei flămînzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!" (Matei 5.6). Totul trebuie să se reducă, la cel care practică religia creștină, la acest punct unic de a-și dori să fie mult mai drept decît este, de a cere acea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de starea lor nefericită pe cei care cu ignoranță se luptă în această viață în această permanenă greșeală, învățîndu-i lucrurile opuse și purtîndu-i spre pacea care constă în Cuvîntul și în viața care vin de la Dumnezeu; iar cei care sînt însetați de dreptate se bucură de înmulțirea pînilor". (Strom. 1) 95 Efeseni, IV, 4. 96 Efeseni, IV, 5, 6. 97 Deus unus est, spune Sf. Ciprian într-o scrisoare, et Christus unus, et una Ecclesia et Cathedra una super Petrum, Domini
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Își fortificau locuințele și afacerile de parcă ar fi fost prinși Într-un joc complicat și periculos. Umblam de colo-colo prin apartamentul lui Frank și mi-l imaginam lucrînd În grădina Închisorii, bolnav de dorul Clubului Nautico. Fără Îndoială că era Însetat să afle noutățile și nerăbdător să mă vadă, dar Între noi apăruse o anumită distanțare. Simțeam că n-aveam stare să petrec niciun minut la Închisoarea Zarzuella, În cine știe ce cameră mohorîtă aflată sub supraveghere, pescuind indicii ale adevărului ascuns pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și spiritul lui Îndrăzneț. Scria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
poveștile, 25 de bani foaia, 5 lei caietul. Cam atâta costau și BPT-urile cărora le dusese atât de mult dorul Într-o vreme. Bani mulți pentru niște copii de țăran, Însă Leac nu și-a pierdut cititorii. Ba, pervers Însetat de glorie și bani, a căutat să-și facă oferta și mai atractivă: a Început să scrie istorii pornografice În care personajele erau propriii lui prieteni. Personalizate, povestirile lui au avut și mai mare trecere. Băieții, care renunțaseră o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]