3,412 matches
-
ziarist (2000), Conceperea și elaborarea ziarului (2001), în aria de interes a specialiștilor în drept, comunicare și jurnalistică. SCRIERI: Seara pe arbori, București, 1975; Alegerea ființei, București, 1977; Ordinea și armonia, București, 1981; Proba labirintului, București, 1983; Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă, București, 1984; Pecetea elină, București, 1985; Zei în lacrimi, București, 1987; Deontologia profesiunii de ziarist, București, 2000; Conceperea și elaborarea ziarului, București, 2001. Repere bibliografice: Nina Cassian, „Poșta literară”, AST, 1971, 6; N.S., Dumitru Titus Popa, AST, 1978
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
primăvara lui 1922 participă, cu un grup de intelectuali, între care Aron Cotruș și Constantin Savu, la fondarea ziarului „Solidaritatea”. Tot în 1922, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Tiberiu Vuia, Romul Ladea, Gh. Groza și alții, ia parte la întemeierea unui cenaclu literar pe care îl va frecventa și Cincinat Pavelescu. Gazetar fervent și animator cultural din vocație, P.-N. a susținut revista „Hotarul” pe toată durata editării acesteia (1933-1940). După 1944 a activat în cadrul cenaclului „Al. Sahia” și a
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
cazărmii”, cu „acea ființă detestabilă și mult mai în vârstă” decât el, Viviana, chelneriță la un restaurant. La București se îndrăgostește de el o bibliotecară, tânără divorțată, întâmplător amantă a tatălui lui Emil. Cartea se încheie cu sugerarea posibilității de întemeiere a fericirii amândurora pe această nouă iubire. Scriere de același tip ca Parțial color, cel de-al doilea roman al lui P. dobândește o dimensiune în plus prin insinuarea ideii, existentă în nuvele, că în viața omului acționează uneori puteri
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
școala franceză a comparatismului modern. În 1928 publică articole de istorie literară în revista „Oltul” din Slatina, însă adevăratul său început ca specialist trebuie considerat studiul Poezia lui Cezar Bolliac, apărut în 1929 în „Viața românească”. În 1935 contribuie la întemeierea revistei „de ideologie și știință a liceelor militare” „Atheneum” din Iași, fiind secretar de redacție. În numărul inaugural semnează studiul Vico și Heliade, iar în următorul fragmente din „Santa Cetate”. Între 1942 și 1948 conduce la Sibiu publicația „Studii literare
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
moravuri, Al. Donici cu fabule originale și traduceri din Antioh Cantemir, Ion Ionescu de la Brad cu un articol despre agricultură și A. Vincler cu două articole de economie. Lui N. Bălcescu i se tipăresc Puterea armată și arta militară de la întemeierea principatului Valahiei până acum și Comentarii asupra bătăliei de la Câmpii Rigăi sau Cosova, lui D. Bolintineanu îi apar cinci poezii (dintre care Barcarola și O noapte la morminte), Grigore Alexandrescu trimite două poezii (În ceasuri de mâhnire și Umbra lui
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
Galați, 1993, Teatru, București, 1996, Sfânta mare nerușinare, pref. edit., București, 1998; Al. Kirițescu, Gaițele, pref. edit., București, 1976 (în colaborare cu Sanda Râpeanu), Gaițele și alte piese de teatru, introd. edit., București, 1986; Gheorghe I. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, introd. edit., București, 1980; Cella Delavrancea, Scrieri, București, 1982, Dintr-un secol de viață, introd. edit., București, 1987; Victor Ion Popa, Mușcata din fereastră, pref. edit., București, 1984; Marcel Mihalovici, Amintiri despre Enescu, Brâncuși și alți prieteni, tr
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
C. Grădișteanu, Emanuel Kretzulescu, D. Berindei, Radu Ionescu și N. Blaramberg. Redactorii revistei erau G. Gr. Cantacuzino, I. Fălcoianu, Th. Văcărescu, Gr. I. Lahovari, Aristide Pascal, Pantazi Ghica și I. Geanoglu. Editarea R.D. face parte din cele câteva tentative de întemeiere a unei publicații serioase, care au precedat apariția „Convorbirilor literare”. În program redactorii își propun să contribuie la îndreptarea situației culturale a României. Deviza pe care o adoptă era „Adevăr și dreptate”. Cele două numere ale revistei (care și-a
REVISTA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289207_a_290536]
-
între subiect și obiect, între sens la nivelul textului și sens la nivelul cititorului are o valabilitate limitată și strict metodologică. Între toate cărțile lui P., Critica de atelier a fixat cel mai bine în conștiința publică efortul său de întemeiere a unei fenomenologii a rescrierii (sau a unei critici a variantelor de creație), consacrată pregnant în cercetarea europeană de Gianfranco Contini. Pornind de la premisa că semnificația unui text literar se naște nu numai în raport cu alte texte, ci și cu sine
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Vară de la Vălenii de Munte, al Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor, întreprinde călătorii de studii în străinătate și excursii științifice cu studenții în Transilvania. Scoate în 1913-1914, cu Virgil Arion și G. Bogdan-Duică, publicația „Românismul”. În 1914 contribuie la întemeierea Institutului de Studii Sud-Est Europene, sub a cărui egidă ține prelegeri. Se căsătorește, în noiembrie 1913, cu Silvia Cristescu, nepoata lui Ioan Bogdan, care în august 1917 va muri, împreună cu fetița adusă atunci pe lume. Tragedia îl zdruncină, dar îl
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
șasea parte a cronicii. Sunt evocate amănunțit pregătirile abile ale lui Dimitrie Cantemir, motivele și condițiile alianței cu rușii, vizita țarului Petru cel Mare la Iași, ospețele, convorbirile, luptele cu turcii. Febrilitatea așteptărilor legate de câștigarea independenței față de Poartă, speranța întemeierii unei epoci de siguranță și prosperitate se schimbă în scurtă vreme în amărăciune a înfrângerii, în spaimă de răzbunarea turcilor și în durere a exilului. Căderea domnului și a iluziilor sale, pribegia silită, starea jalnică a Moldovei după 1711 fac
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
cu toate segmentele spațiului social românesc și subordonării experimentului politic comunist, paradigma marxistă a fost excomunicată nu doar din practica politică, ci și din sfera de reflexie teoretico-metodologică. Culpabilizarea, latentă sau manifestă, a celor care au participat, ca universitari, la „Întemeierea teoretică” sau la „diseminarea” imperativelor „dezvoltării multilaterale” este o tristă răfuială politicianistă de sorginte stalinistă ce dă un ton contraproductiv tinerei generații. Cel puțin pentru prezent, este clar că paradigma marxistă aparține istoriei României și viitorul apropiat nu o poate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unei regiuni, a unei așezări. Capitala, de pildă, are o legendă legată de numele unui erou eponim (care dă numele), Întemeietor, ciobanul Bucur. Orașul purta odinioară numele strămoșului la plural, indicând descedenții lui. Cu timpul, s-a uitat legenda de Întemeiere și ,,Bucureștii” (adică descendeții moșului Bucur) au devenit Bucureștiul, nume de așezare În care legătura cu Întemeietorul a fost uitată. Astfel de cazuri se regăsesc În multe alte locuri ale Sud-Estului european, exprimând o aceeași evoluție socială. Pretutindeni, Într-o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unor grupuri domestice numeroase, trăind sub ascultarea unui unic șef scutit de serviciul militar; se Împiedică În acest mod apariția unei noi gospodării cu ocazia fiecărei noi căsătorii. O viață ca cea românească, În care fiecare nouă căsătorie ducea la Întemeierea unei gospodării, nu era compatibilă cu organizarea vieții militare și, din această cauză, se interzic despărțirile copiilor de părinți și diviziunea pământului, interzicere ce nu-și mai are rostul o dată cu dispariția regimentelor grănicerești, În a doua jumătate a secolului al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Exigențele elaborării referatului recomandă că titlul exact al referatului științific să fie definitivat doar la sfarsitul referatului, pentru că între titlu și conținut trebuie să existe o legatura nemijlocita, argumentativa și valida. Aceste reguli inițiale sunt urmate de câteva exigente ale întemeierii, planificării și elaborării referatului științific. Reguli ale structurării explicite a construcției unui referat științific a) Alegerea titlului Titlul referatului științific trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, trei puncte: 1. subiectul cercetării. 2. limitele cronologice ale cercetării. 3. spațiul la care
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
descriu ancorarea necesară a subiectului într-un interval temporal. În absență acestora subiectul este fie prea vast, fie prea vag. În primul caz, se referă la abordările diacronice, ceea ce este imposibil, în cel de-al doilea caz se referă la întemeierile sincronice. De exemplu, nu putem vorbi despre politici sociale la modul general ci trebuie să le ancoram într-o analiză istorică, periodica, socio-culturală, altfel, ar trebui ca referatul nostru să trateze subiectul respectiv de la începuturile umanității, sau cel puțin de la
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
studii intitulate Filosofia politică a Germaniei de azi ori plănuiește o lucrare de prezentare, pentru lumea germană, a spiritualității românești, proiect din care s-au materializat Pagini despre sufletul românesc (1944). În anii războiului, la București, participă deosebit de activ la întemeierea Asociației Filosofice „Prietenii lui Nae Ionescu”, la îngrijirea anuarului „Izvoare de filosofie” (1942-1943) și la editarea a patru cursuri universitare predate de Nae Ionescu. Tot acum se înscrie la un concurs pentru ocuparea unei conferințe de filosofie a culturii la
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
o consideră necesară, întrucât estetica intuitivă, constituită prin negarea celei speculative și sistematice, întemeiată de filosofi, nu elucidează decât unele dintre problemele artei, de vreme ce judecata estimativă se poate bizui doar „pentru o primă aproximație” pe „intuiția și finețea exegetului”, pe când întemeierea ei riguroasă „nu se poate lipsi de cercetarea atentă, chiar de disecția operei cu ajutorul instrumentelor oferite de noile metode”. După studierea artei îndeosebi ca parte integrantă a culturii, în cartea Artă și civilizație (1976) ea e abordată ca fapt de
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
-lea, p. își are premisele în mișcarea de înnoire de după 1821, intensificată începând de pe la sfârșitul deceniului, mișcare animată de principii iluministe, moștenite de la Școala Ardeleană și punctată pe tărâmul culturii de realizări care au deschis în istoria României epoca modernă: întemeierea în Țara Românească și în Moldova a învățământului național și a teatrului, precum și a presei în toate ținuturile românești. În 1840 revista „Dacia literară” imprimă acestei mișcări o pronunțată orientare națională, susținută în continuare de „Propășirea”, „România literară”, „Steaua Dunării
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
studiază la Berlin, apoi la Heidelberg (1858) și la Școala Politehnică din Karlsruhe. În 1862 se întoarce în țară cu titlul de inginer, ulterior fiind numit director general al Poștelor și Telegrafelor. În 1875, împreună cu Al. Cantacuzino, a contribuit la întemeierea Societății Geografice Române, al cărei secretar general a fost, redactând și „Buletinul Societății Geografice Române”. În 1888 a tipărit un Dicționar geografic al județului Argeș - primul de acest fel în România -, iar între 1898 și 1902, împreună cu C.I. Brătianu și
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
numește „cap de serie axiologică”, indeterminatul „frumos”, categorie supremă a idealului și a valorii. Textele în care se analizează metodele școlii formale ruse și ale comparatismului lui D. Caracostea sunt pledoarii pentru actualitatea unor mai vechi concepte, pornindu-se de la întemeierea lor științifică. Un studiu comparatist este dedicat influenței lui Tristan Tzara în literatura maghiară, un altul poeticii futuriste a lui Vladimir Maiakovski în relație cu activitatea școlii formale ruse. Studii speciale sunt dedicate lui Anton Cehov, Maxim Gorki, Ivan Bunin
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
Ele au circumscris spațiul social în care s-au construit strategiile și stilurile de viață în comunități. Aceste strategii de viață au fost orientate de către cei mai mulți indivizi către căutarea propriei identități prin practicarea unei ocupații în organizații sau corporații, prin întemeierea unei familii și prin identificarea cu o clasă socială. În perioada modernității recente a țărilor dezvoltate, construcția vieții și a strategiilor de viață individuală și socială urmează însă alte rute. Așa cum în epoca tranziției de la societatea tradițională la cea industrială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o schimba în mod radical. Biografia personală nu se mai suprapune cu biografia familiei și, odată cu aceasta, de-a lungul fazelor vieții, biografia personală poate include mai multe biografii familiale, consensuale, informale. Vârsta partenerilor nu se mai conformează ritualului tinereții. Întemeierea familiei la 18 + sau la 60 + ani, intrarea în cuplu a unor persoane cu mari diferențe de vârstă (20 +) - nu numai a bărbaților, dar și a femeilor mai în vârstă decât partenerii, mai educate sau cu venituri mai ridicate - indică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
februarie 1864, asociindu-se cu alți tineri întorși din străinătate (P.P. Carp, Iacob Negruzzi, V. Pogor, Th. Rosetti), inițiază o nouă serie de conferințe, care, sub numele de „prelecțiuni populare”, marchează începutul activității publice a Junimii, societate la a cărei întemeiere M. a avut un rol decisiv. În vara anului 1864 împotriva sa este dezlănțuită o campanie de calomniere, condusă de unul dintre adversarii săi politici, N. Ionescu. Fără o cercetare prealabilă, este suspendat la 9 octombrie 1864 din toate funcțiile
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
mai potrivit de a trezi adolescenților sentimentul patriotic este narațiunea istorică. Structurând-o atât pe adevărul istoric, cât și pe legendă, satisface și exigențele istoriografice, și pe cele literare. În povestire, imaginea orașului cu vechi tradiții se încheagă din mitul întemeierii, din umbra și fapta eroică a voievozilor și a luptătorilor pentru libertate (Gelu, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu și încă mulți alții), din spiritul cărturarilor (Miron Costin, Alecu Russo, Dimitrie Țichindeal
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
oamenilor vii, muritori, concreți, irepetabili. Nu «zeul», nici «zeii» ne mai pot salva. Ci numai DUMNEZEU”2. Când H.-R. Patapievici declară că „Viu este Dumnezeu” reprezintă soluția ieșirii din nihilismul contestării oricărei construcții metafizice sau chiar a ideii de întemeiere a valorilor printr-un recurs la o rațiune absolută, el sugerează o soluție teologico-politică. „Dumnezeu este Domnul” nu reprezintă o tautologie și nici doar o aluzie la faimosul text liturgic rostit înaintea sărbătorii Crăciunului și a Epifaniei: „Dumnezeu este Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]