5,014 matches
-
într-însa se găsește îmbrăcăminte și prostire de ajuns, dar neajuns. Aceasta, din neglijența însărcinatului de acolo, asemenea observându-se și bugetul, s-a văzut în el anumite paragrafe destinate îmbunătățirii garderobei, însă după constatarea făcută nu s-au constatat întrebuințarea în acești doi ani din urmă nimic pentru ei (sic)". Ospiciul nu avea nici un medic: S-au găsit că nu-i visitează nici un doctor". Când bolnavii erau trimiși, pentru diferite afecțiuni, la Spitalul Sf. Spiridon., "nu voiesc a-i primi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fie preluată de nepotul pictorului Gh. Spiridon, profesorul Călin Scripcaru, medic legist la Institutul de Medicină Legală din Iași. BIBLIOGRAFIE 1. Brăescu A. N., Studiul asupra nefritelor paludiene, Iași, Goldner, 1892, p. 100. 2. Brăescu A. N., Raport relativ la importanța întrebuințării electricității în medicină, în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridon, Iași, vol. III, 1894, p. 291. 3. Brăescu A. N., Contribuțiuni la studiul clinic al polinevritelor, în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridon din Iași, 1895, vol. V
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
limba în mod foarte concret dacă se are în vedere înțelesul lui originar din limba greacă: "obicei special". Chiar vizînd o asemenea delimitare între limbă și limbaj, trebuie menționat că este dificil de respectat puritatea lor de conținut și de întrebuințare, care ar presupune o delimitare strictă a noțiunilor cărora le dau expresie acești termeni. De altfel, distincția aceasta se poate face numai în unele limbi, precum cele romanice (română: limbaj-limbă; franceză: lan-gage-langue; italiană: linguaggio-lingua; spaniolă: lenguaje-lengua; potugheză: linguagem-lingua), dar nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exigențelor preciziei, fiind totodată neeconomică și insuficientă 44. Acesta este motivul pentru care, în domeniul științei, pe de o parte, elementele limbii naturale sînt întrebuințate cu anumi-te precizări și, pe de altă parte, se creează limbile (sau limbajele) artificiale cu întrebuințare restrînsă numai la anumite domenii de activitate. Revitalizarea filozofiei limbii la începutul secolului al XX-lea s-a făcut îndeosebi printr-o reacție, de pe pozițiile filozofiei neohegeliene, la pozitivismul care domina știința limbii după tăcerea kantiană. În acest context, Benedetto
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
normei, discursul devine atipic și poate viza latura exprimării expresive, fără însă ca orice discurs atipic să se înscrie în sfera expresivității. Cînd este redat în scris, discursul realizează textul 91, care, fiind de obicei repartizat unui stil funcțional, unei întrebuințări a limbii într-un domeniu de activitate, aparține, de regulă, unui limbaj. De aceea, foarte adesea, termenul discurs, urmat de determinări, se aplică tipurilor de texte care sînt specifice unor domenii cognitive (discursul matematicii, discursul filozofic, discursul științific, discursul literar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
actualizare a ceea ce ține deja de semn, iar "limbajul absolut", adică limbajul cu toate funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare de "toate funcțiile limbajului" reprezintă o deviere față de întrebuințarea de zi cu zi a limbii, adică de funcționarea ei sincronică, lipsită de intuițiile ce sondează dincolo de limitele desemnării și semnificării spre o motivare a semnului lingvistic în vederea constrîngerii lui să vorbească despre sine, iar nu despre realitatea desemnată. Norma
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un da apăsat", " El si no me gusto" (Da-ul nu mi-a plăcut). Aceste constatări dovedesc că nu este întotdeauna întemeiată opinia potrivit căreia metalimbajul nu este decît aplicarea limbii la o realitate ca oricare alta112. Cea mai extinsă întrebuințare metalingvistică a cuvinte-lor obișnuite se întîlnește în cazul definițiilor, în cadrul cărora aproape orice cuvînt al limbii poate primi o astfel de utilizare. Se poate distinge, de aceea, un metalimbaj definițional, cu o extensiune mare la nivelul limbii populare și cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autoritatea devine operantă, se produce instituirea autorității, iar norma devine o realitate socială. Domeniul, așa cum se prezintă în cazul normei lingvistice, este alcătuit dintr-un șir de propoziții cu o anumită semnificație, care vizează o transformare a comportamentu-lui uman în ceea ce privește întrebuințarea limbii naționale. Așadar, norma este în ultimă instanță o informație, iar informațiile nu pot circula decît între ființe conștiente. Ca atare, atît cel care realizează norma, cît și cel care o urmează trebuie să-i înțeleagă necesitatea. Este vorba deci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de structurare a faptelor de limbă în vorbire ține însă tot de știința lingvistică a vorbitorului. Se produce astfel o integrare între o cunoaștere actuală și o știință anterioară posibilă printr-o succesiune de determinări care însoțesc semnul lingvistic, orientîndu-i întrebuințarea, particularizîndu-i referința, concretizîndu-i desemnarea și atribuindu-i un sens. Ca atare, știința lingvistică a vorbitorului cuprinde sub acest aspect atît regulile de raportare la realitate, cît și regulile determinării, adică ale ambianței în care se folosește semnul respectiv. Pe această
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în parte, compatibilitățile combinatorii ale cuvintelor. Acest lingvist a ajuns astfel la conceperea gramaticii ca un dispozitiv capabil de a produce și de a interpreta orice enunț corect format într-o limbă dată256. Cu timpul, termenul competență și-a extins întrebuințarea vizînd principalele compartimente ale limbii, încît în prezent se vorbește despre o competență gramaticală, însemnînd cunoașterea gramaticii de către vorbitor, despre o competență lexicală, însemnînd capacitatea de a folosi și de a înțelege vocabularul unei limbi, și despre o competență pragmatică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a înțelege vocabularul unei limbi, și despre o competență pragmatică (comunicativă), însemnînd capacitatea de a realiza acte de vorbire, texte etc.257 Competența se opune performaței, definită prin ansamblul restricțiilor care se exercită asupra competenței pentru a-i limita întrebuințarea și, ca atare, performanța fundamentează diversele utilizări ale limbii în actele de vorbire. Pe terenul gramaticii generative, s-a făcut distincția între o competență universală, formată din reguli înnăscute pe care se bazează gramaticile tuturor limbilor, și o competență particulară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale manifestării sale, precum și modul de a vedea lumea. Eugen C o ș e r i u subliniază faptul că limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă și ca vorbire condiționată istoric, încît tradiția lingvistică (limba istorică) nu permite vorbitorului o întrebuințare arbitrară a limbii 264. O anumită necesitate (de ordin social, iar nu natural) induce vorbitorului anumite reguli în folosirea limbii, de performanțele sale în această utilizare depinzînd deseori poziția sa în societate. În acest sens, Georg L u k á
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
texte transmise oral și sînt supuse, din acest motiv, unor prefaceri permanente (dovadă este existența variantelor), fără ca autorii inovațiilor să fie determinabili. Cunoașterea și comunicarea sînt la nivel popular aproape în întregime tributare limbii, fiindcă aici alte limbaje au o întrebuințare redusă, deși limbajele nonverbale nu lipsesc. Înmagazinînd cunoașterea seculară, limba populară stabileș-te cea mai durabilă tradiție, nu numai în formele lingvistice, ci și în conținutul lor, încît devine deseori sursă principală iar, uneori, unică pentru atestarea elementelor culturii minore. Prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
h a r t a propus, la începutul secolului al XX-lea, metoda de cercetare "cuvinte și lucruri" (Wörter und Sachen), destinată aflării modului în care limbile detaliază, prin denumirile lor, componentele realității. Această metodă nu a avut însă o întrebuințare extinsă, deoarece interesul pentru cuvînt ca unitate structurală a limbii a lăsat în plan secund rolul cuvîntului ca mijloc de redare prin limbă a obiectelor și fenomenelor lumii înconjurătoare. S-a putut constata astfel un alt fenomen, și anume, faptul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
significative), și ea indiscutabilă pentru individ ca obiectivitate, dar contra-zisă de observații simple precum neconcordanțele dintre limbi sau existența sinonimiei și polisemiei. Laturile obiective existente la un nivel înalt în desemnare și în semnificație se răsfrîng și asupra sensului, asupra întrebuințării concrete și individuale a elementelor limbii, căci individul însuși este supus determinismului lingvistic. Cînd prevalează totuși subiectivitatea se depășește normalitatea și se produce o marcare stilistică a discursului. La nivelul construcției lingvistice, problema raportului dintre subiectiv și obiectiv se relevă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care reproduce, cu mijloacele combinate ale limbii-scop, structura termenului din textul original. Calchierea poate crea însă unele ambiguități sau dificultăți de înțelegere și, de aceea, calcul traducător (cuvînt sau sintagmă) se poate marca sau determina pentru a sugera o anumită întrebuințare cu ajutorul glosei, adică a unei scurte explicații plasate în vecinătatea lui. Glosele sînt realizate de obicei în interiorul și cu mijloacele limbii-scop, uzînd de sinonime ori de precizări semantice sau etimologice, dar cele specifice limbajului filozofic sînt glosele realizate prin preluarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altă perspectivă, prezența permanentă în vorbire a elementelor de expresivitate, manifestate în grade diferite și cu mijloace diferite de la o situație la alta, de la un moment la altul și de la un individ la altul, face ca prevalența expresivității în anumite întrebuințări ale limbii, precum creația poetică, să reprezinte un fapt deosebit, dar nu lipsit de continuitate în raport cu folosirea limbii în general. Ca atare, lecția limbii este cea care face ca poezia, în măsura în care se înscrie în limitele poeticului autentic, să se adreseze
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autoritate tradiționale specifice managementului funcțional, prin reale amenințări asupra status-quo-ului; implică existența unor riscuri În orice etapă a derulării sale, riscuri ce trebuie gestionate pentru a fi menținută atenția asupra rezultatelor dorite. Conceperea unui proiect având În vedere valoarea de Întrebuințare nou creată pentru utilizator, planificarea lucrărilor, organizarea și conducerea derulării proiectelor din punct de vedere uman și material, monitorizarea și controlul, evaluarea performanței, sunt doar căteva dintre cerințele la care trebuie să răspundă orice persoană, aflată și numai temporar În
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
acestui termen. Cea mai largă utilizare a conceptului de calitate este de obținere a satisfacției clientului. Încă de la apariția civilizației umane se vorbește despre aspectul calitativ al bunurilor, iar cei care au incercat primele definiții sunt: Cicero, Aristotel („ valoarea de Întrebuințare a bunurilor”), Herodot („ lucrul bine făcut”). Cei care au studiat acest concept În epoca modernă (Începând cu secolul XX) au definit-o În mai multe moduri: W.E. Demingcalitatea desemnează „ cerințele clienților, prezente și viitoare”, J.M. Juran „aptitudinea pentru scop
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
se efectuează prin analizarea caracteristicilor tehnice, sociale, economice, ecologice, toate trebuind să se Încadreze În limitele stabilite. Luând fiecare componentă În parte se creează imaginea de ansamblu a produsului de evaluat. Astfel caracteristicile tehnice se referă la Însușirile intrinseci ale Întrebuințării produsului și sunt Însumate de o serie de indicatori tehnico-constructivi, tehnologici, funcționali și proprietăți fizice, chimice, mecanice, etc. Aceștia permit stabilirea nivelului calității produselor și serviciilor. Caracteristicile sociale evidențiază modul În care produsele sau serviciile influențează viața grupurilor sociale, raportându
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
la capătul acestor procese de monitorizare, și a preîntâmpina erorile, trebuie să existe la nivelul Întreprinderii procese documentate de etalonare și verificare a funcționării normale a acestor instrumente de control, ce prevăd efectuarea acestor operații la intervale specificate sau Înainte de Întrebuințare; pentru demonstrarea stării de etalonare, instrumentele trebuie identificate (cerința de trasabilitate a acestora). Deasemenea, aceste instrumente trebuiesc protejate În timpul utilizării, Întreținerii și depozitării. Pentru toate aceste procese, de etalonare și verificare, de control a instrumentelor, trebuie să existe Înregistrări ce
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
roua pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și altele de acest gen, cărora Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întrebări: 1) Ce este o cunoștință, cum i se stabilește statutul ? 2) Cum este ea constituită, cum și-a atins acest statut ? și 3) Cum se apreciază valoarea sau validitatea acestei cunoștințe și cum este ea introdusă în cîmpul de întrebuințare? Studiile epistemologice, cum sesiza Bachelard, sunt înscrise într-o perspectivă istorică, mai curînd decît ontologică. Există o dublă discontinuitate: pe de o parte, între sensul comun și teoriile științifice; pe de altă parte, între teoriile știin țifice care se succed
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
al comerțului în imperiul austriac. Principalele sale lucrări sunt Despre originile și legile valorii (1884), Valoarea naturală (1889), Teoria economiei sociale (1913) și Legea puterii (1926). Pentru Wieser, valoarea de schimb e generată, pe de o parte, de valoarea de întrebuințare, iar pe de altă parte, de distribuirea inegală a puterii de cumpărare. Atunci cînd crește cantitatea dintr-o marfă pe o piață, utilitatea ei totală crește mai puțin decît proporțional, iar valoare crește la început, pentru ca apoi să scadă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
scadă. Sunt date ca exemplu obiectele de lux, care au o utilitate mai mică, dar o valoare de schimb ridicată și omul bogat care cumpără cu prețuri relativ mici articole de consum care pentru el au o mare valoare de întrebuințare, beneficiind astfel de o rentă a cumpărătorului înstărit. Dacă s-ar înlătura efectele inegalei distribuții a puterii de cumpărare, valoarea bunurilor ar fi una "naturală", cu atît mai mare cu cît bunurile ar fi mai rare. Autorul austriac încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]