KorAP: Find »[drukola/base=întrucâtva & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...68 >

1,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

el, dar tace, împinsă de orgoliul ei neobișnuit, și așteaptă cu tenacitate ca el să-i ceară mâna. Pretenția ar fi fost ciudată; Afanasi Ivanovici se încrunta și cădea greu pe gânduri. Spre marea și (astfel e alcătuită inima omului!) întrucâtva neplăcuta lui uimire, în urma unei întâmplări neașteptate, s-a convins că se înșală și că o eventuală cerere în căsătorie i-ar fi refuzată. Mult timp n-a putut înțelege acest lucru. I se părea posibilă numai explicația că mândria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nici că se putea mai bine. Mai întâi cu un zâmbet trist, apoi veselă și cu un surâs șăgalnic, recunoscu că nici într-un caz nu mai poate fi vorba de furtuna de altădată, că de mult și-a modificat întrucâtva opiniile și că, deși nu s-a schimbat deloc în inimă, este totuși nevoită să accepte multe lucruri ca fapte deja împlinite; ce s-a făcut s-a făcut, ce a fost a fost și i se pare chiar ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de el în primul rând pentru că poartă același nume de familie cu tine și poate că-ți e chiar rudă; în al doilea rând, nici nu știe unde să-și pună capul. Chiar m-am gândit că o să-ți trezească întrucâtva interesul, deoarece face totuși parte din familia noastră. — Sigur că ar trebui, maman, dacă ne putem purta cu el fără ceremonii; în plus, e venit de pe drum, îi e foame, de ce nu l-am ospăta dacă tot nu știe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Feodorovici. Ciudat, observă generăleasa. — Prințul e democrat, i-o reteză Aglaia. Ei, dacă i-ați povestit lui Alexei, pe noi nu ne puteți refuza. — Vreau neapărat să aud, repetă Adelaida. — Adineaori, într-adevăr, i se adresă prințul, însuflețindu-se iarăși întrucâtva (părea că se însuflețește repede și că este credul), într-adevăr m-am gândit, când mi-ați cerut un subiect pentru tablou, să vă dau subiectul: să desenați fața condamnatului cu un minut înaintea loviturii de ghilotină, când încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
extrem de satisfăcător. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. — Trebuie să vă atrag atenția, Gavrila Ardalionovici, spuse brusc prințul, că mai înainte am fost într-adevăr bolnav, încât chiar eram aproape idiot, însă acum m-am însănătoșit de mult și mi-e întrucâtva neplăcut când mi se spune pe față că sunt idiot. Ați putea fi scuzat, avându-vă în vedere ghinioanele, însă în furia dumneavoastră mi-ați vorbit urât de două ori. Nu-mi convine deloc, mai ales așa, de la prima întâlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îngândurată. Fermitatea și intransigența se observau și pe chipul ei, însă se simțea că această fermitate putea fi chiar mai energică și mai întreprinzătoare decât a mamei. Varvara Ardalionovna era cam iute din fire, iar fratele ei chiar se temea întrucâtva de această irascibilitate. Se temea de ea și musafirul lor de acum, Ivan Petrovici Ptițân. Acesta era destul de tânăr, n-avea nici treizeci de ani, modest, dar elegant îmbrăcat, cu maniere plăcute, însă parcă prea serioase. Bărbuța castanie indica un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu demnitate generalul, înclinându-se și surâzând, soldat bătrân și nefericit, capul acestei familii care nutrește fericita speranță de a câștiga o atât de fermecătoare... Nu-și încheie tirada; Ferdâșcenko trase iute în spatele lui un scaun și generalul, având picioarele întrucâtva slăbite în aceste momente de după luarea prânzului, se lăsă sau, mai bine zis, se prăbuși pe scaun; însă incidentul nu-l intimidă câtuși de puțin. Picat chiar în fața Nastasiei Filippovna, cu o strâmbătură drăguță, lent și afectat, îi luă degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu-l intimidă câtuși de puțin. Picat chiar în fața Nastasiei Filippovna, cu o strâmbătură drăguță, lent și afectat, îi luă degetele și le duse la buze. De fapt, generalul era greu de pus în încurcătură. Înfățișarea lui, cu excepția unui aer întrucâtva neglijent, era încă destul de prezentabilă, lucru pe care el îl știa foarte bine. Altădată avusese prilejul să frecventeze o societate foarte aleasă, din care fusese exclus doar de doi-trei ani. Tot de atunci se cam lăsase cu totul în voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se uită la Varia și Nina Alexandrovna, îl privi pe Ganea și, brusc, schimbă tonul. — Nici nu mă gândesc! Ce-i cu dumneata? Și cum de te-ai putut gândi să mă întrebi? îi răspunse ea încet și serios, parcă întrucâtva mirată. — Nu? Nu!! strigă Rogojin, aproape extaziindu-se de bucurie. Adică nu?! Dar mie ăștia mi-au spus... Ah! Oh!... Nastasia Filippovna! Ăștia mi-au spus că v-ați logodit cu Ganka! Cu ăsta? Păi se poate? (Le spun tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
râdea uneori cu hohote, fără să știe de ce, doar pentru că își asumase rolul de măscărici. Cât despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă volubilă, de vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sunt absolut sigur, un lucru pe care, de altminteri, prințul mi l-a mărturisit singur. Toată această frază Ganea o rosti cu un ton extrem de serios, fără nici cea mai mică urmă de glumă, o rosti chiar posac, ceea ce păru întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-o altcineva. Așa că, repet, mi se pare ciudat, mai ales că, chiar dacă sunt vinovat, nu sunt chiar la modul absolut: oare de ce i-o fi cășunat să moară tocmai în momentul acela? Desigur, există aici o justificare: că fapta este întrucâtva de natură psihologică, însă eu nu m-am putut liniști până când, acum vreo cincisprezece ani, n-am luat asupra mea în întreținere permanentă două locuri într-un azil, pentru ca două bătrâne bolnave să-și poată alina, pe cheltuiala mea, ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau conștiința deplină a privilegiilor lor. Dumnezeu știe de ce, cel mai mult se temeau de Nastasia Filippovna. Unii dintre ei chiar se așteptau să fie imedit „azvârliți pe scară în jos“. Printre cei de această părere se număra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prudent. Făcu investigații: “într-adevăr, există așa ceva, deși, de altfel, trebuie să mai verific“. Acest fliegel-aghiotant tânăr și „de viitor“ fu ridicat pe cele mai înalte culmi de laudele bătrânei Belokonskaia de la Moscova. Doar un aspect al reputației lui era întrucâtva delicat: câteva legături și, după cum se spunea, câteva „victorii“ asupra unor inimi nefericite. Văzând-o pe Aglaia, acesta deveni un oaspete neobișnuit de statornic în casa Epancinilor. Ce-i drept, încă nu se spusese nimic, nici măcar vreo aluzie nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de îndată. Cine știe de ce, numai Aglaia nu era binevoitoare cu el și îl privea tot timpul de sus. Tocmai pe ea îi era hărăzit lui Kolea s-o uimească întrucâtva. Odată, era în săptămâna Paștelui, prinzând un moment când erau singuri, Kolea îi întinse Aglaiei o scrisoare, spunându-i doar că i s-a indicat să i-o înmâneze personal. Aglaia îl privi cu mânie pe „băiețandrul înfumurat“, dar Kolea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Și nu pleacă! strigă Lebedev. S-a trântit aici și nu mai pleacă. — Doar ți-am zis. Nu ies până nu-mi dai. Zâmbiți cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și singur că e incorect să procedez așa, că banii sunt ai lui, voia lui și că din partea mea e un fel de violență? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lui extrem de ciudată și de grea. Își aminti de ceva recent, greoi, sumbru. Rămânând nemișcat în picioare, îl privi câtva timp pe Rogojin drept în ochi; aceștia luciră parcă și mai tare în prima clipă. În sfârșit, Rogojin râse, dar întrucâtva fâstâcit și parcă pierdut cu firea. — De ce te uiți așa de încordat? îngăimă el. Stai jos! Prințul se așeză. — Parfion, spuse el, spune-mi sincer, știai sau nu că sosesc astăzi la Petersburg? — Că o să sosești, mă gândeam eu, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei clipe, exista, cu siguranță, o eroare, însă realitatea simțirii îl deruta întrucâtva. Ce să faci, la urma urmei, cu realitatea? Căci acest ceva se întâmpla, reușea doar să-și spună chiar în această secundă că secunda respectivă, datorită fericirii nemărginite, pe care el o simțea pe deplin, putea să merite toată viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se pregătise din timp și nu aștepta decât să fie solicitată, păși spre mijlocul terasei și se opri în dreptul prințului, care continua să stea în fotoliu. Toți o priveau întrucâtva mirați și aproape toți, prințul Ș., surorile, mama ei, urmăreau noua ștrengărie care se pregătea și care, și așa, fusese împinsă prea departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dea seama dacă-i stă mai bine în uniformă sau în costumul civil, dar mai apoi se întoarse cu spatele și nu-i mai aruncă nici o privire. Nici Lizaveta Prokofievna nu dori să întrebe nimic, deși, poate, și ea era întrucâtva contrariată. Prințului i se păru că generăleasa nu-l prea agreează pe Evgheni Pavlovici. M-a uimit, m-a uluit! repeta Ivan Feodorovici drept răspuns la toate întrebările. Nu mi-a venit să cred când l-am întâlnit mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ajunsă într-un stadiu destul de acut. S-ar fi părut că nu i-au rămas de trăit mai mult de două-trei săptămâni. Era foarte obosit și de aceea se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând, ceilalți vizitatori părură întrucâtva jenați și chiar intimidați; totuși se uitau în jur plini de importanță, fiindu-le probabil teamă ca nu cumva să-și piardă demnitatea, ceea ce, într-un chip bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oamenilor prea timizi: atât de mult se rușina de această faptă care nu-i aparținea, atât de mult se jena pentru musafirii săi, încât în primele clipe nu îndrăznea să-i privească. Ptițân, Varia, Ganea, chiar și Lebedev - toți arătau întrucâtva derutați. Cel mai ciudat era că și Ippolit, și „fiul lui Pavlișcev“ păreau surprinși de ceva; și nepotul lui Lebedev era evident nemulțumit. Numai boxerul stătea absolut calm, răsucindu-și mustățile, dându-și importanță; avea privirea puțin aplecată în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spre originalitate, ceea ce chiar ar fi fost indecent cu totul. O, nu! Cu adevărat, nimic din toate acestea nu exista, adică nu aveau nici un scop stabilit cu bună știință, însă până la urmă rezulta că familia Epancin, deși foarte respectabilă, era întrucâtva altfel decât ar fi trebuit să fie toate familiile onorabile. În ultimul timp, Lizaveta Prokofievna ajunsese să considere că de vină erau numai ea și „nenorocitul“ ei caracter, din care pricină suferea și mai mult. Clipă de clipă se ocăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]