1,754 matches
-
căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire folosea și el, întrucâtva, două concepte ale modernității. Alături de modernitatea definită ca „tranzitoriul”, el numea modernă propria sa epocă, căreia îi aducea elogiul său: „Eroismul vieții moderne (subl. lui Baudelaire) ne înconjoară și exercită o presiune asupra noastră. Acela va fi adevăratul pictor care
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
scăpa manierismul majorității. În ciuda fineții neobișnuite a fondului și a detaliilor, ca și a senzualității nudurilor, chipurile de Sfinte sunt în general lipsite de expresivitate, unele chiar tâmpe, la fel cu acelea ale pruncilor-îngerași. Pictorul urma fidel canonul. Se abătea întrucâtva de la el când picta trupuri. În materie de nuduri feminine, e un inovator. Desigur, nu doar din acest motiv sau, mai bine zis, nu în primul rând, toate afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră nu e însă
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
adică, într-un anume sens, o privire tot din interior, făcută roată, "ca să învețe în ce orizont se află". Concluzia la care ajunge Noica, din poziția - paradoxală - de specialist al unui domeniu atoatecuprinzător prin tradiție, nu le este, acestor "filosofii" întrucîtva aplicate, favorabilă: "Iar enciclopedia sau filosofia fizicii, a medicinii sau celelalte sînt tot atît de puțin Ťfilosofieť pe cît sînt de puțin Ťpsihologieť, așa numita psihologie a străzii sau a artistului." Adevărata filosofie nu este enciclopedie a vreunei științe, ci
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
minte și avea să mă ierte, dându-și seama de ce nu puteam crede în El cu niciun chip.” Rămân la regretul de a nu putea crede, numai la atât. Cartea lui Pamuk despre melancolia Istanbulului decăzut m-a învățat, sper, întrucâtva, să privesc dărăpănăturile Bucureștiului cu alți ochi. (Oare? Chiar și Calea Moșilor, de la bulevardul Carol la capătul liniei de tramvai?) Insomnie majoră. Mă trezesc la două, mă întorc când pe o parte, când pe alta, speriat că din tot ce-
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
Roman poate fi acuzat de orice, numai de modestie nu (rîde). De altfel idealul Noului Roman, a reface lumea, a fost destul de orgolios! Scriitorii de azi nu mai nutresc dorința de a schimba lumea, de a o recrea. Ei sunt întrucîtva reflexul atmosferei epocii noastre, ei dispun de o anume ușurință ceea ce explică și de ce au ei mai mulți cititori decît am avut noi, la vîrsta lor. R.B.: O facilitate, o anumită frivolitate... A.R.-G.: Da, și frivolitate. În scrierile
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
de-a se aduna într-o emisiune în care miza să fie doar zâmbetul, relaxarea, confortul că nimic râu, în sensul de neplăcut surprinzător, nu s-ar putea întâmpla. Vedetele mai noi m-au întâmpinat cu bucuria unei întâlniri așteptate, întrucâtva. Păreau stângace, dar doritoare de ceva ce ele n-au “apucat”, ceva ce li se tot evoca, probabil, în istorisiri. Teo le-a povestit fanilor și ce tip de emisiune și-ar dori să facă: Hai să facem o emisiune
Teo Trandafir ar putea reveni în televiziune by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/78500_a_79825]
-
dezvoltată de secole în filosofia insulară. Mărturisesc că, deși odată mare consumator al unor astfel de psihotehnici ale lui cum să... și cum să... și cum să..., behaviorismul îmi rămâne, fie și numai prin referiri tangente, o atitudine străină și întrucâtva nesuferită. Ea îmi pare că dogmatizează miop și reducționist o seamă de idei infinit mai complexe și mai vii. În ceea ce privește cartea de față, sub semnul îndoielii stă tocmai ceea ce va fi anunțat drept principalul ei avantaj: anume posibilitatea algoritmică a
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
criticii de după el nu epuizaseră posibilitățile de a spune lucruri noi despre Creangă. Vom face pe marginea ei câteva însemnări. Titlul enunță tema principală a cercetării lui Simion (relația dintre cruzime și jovialitate la Creangă, la „moralistul” Creangă), deși este întrucâtva reductiv. Sunt multe alte teme și subteme aduse în discuție în carte, aspecte și subaspecte, spre a vorbi astfel, raportări nenumărate la personaje din epoca lui Creangă și la situațiile în care acestea s-au aflat, la împrejurările istorice și
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
reia poza, fără să recunoască nimic. E, în lumea lui Caragiale, un mod de viață. Omenirea era deja pățită, din iunie ’61, când trece, periculos de aproape, pe lângă Pământ cometa căreia îi scrie, prevenitor, Alexandrescu. Mai concis și mai reușit, întrucâtva, decât izbutise să flateze așteptatul an 1840. Scurt spus, încrederea în viitor, care străbate veacul, face de nedorit o anulare brutală a acestui timp de la care se speră atât. Omenirea are putința să se îndrepte, iar corecția divină poate să
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]
-
cam unul pe semestru, pentru bănățeni - și în general pentru transilvăneni - granița româno-maghiară nu reprezenta o piedică pentru a evolua, în decursul a doar câțiva ani, în ambele reprezentative. Alta trebuia să fie tema paginii de față, chiar dacă subiectul este întrucâtva înrudit; partida de sâmbătă, de pe „Dan Păltinișanu”, rămâne centrul de interes al acestei veri precompetiționale, dacă nu chiar al anului, și, în mod firesc, era perfect justificată o prefațare a disputării „meciului care nu a avut loc niciodată”. În 1994
Agenda2005-29-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283962_a_285291]
-
Luhovy sunt cele mai cunoscute exemple. Mulți ex-sovietici au jucat chiar pentru trei naționale. Așa sunt Țveiba ( U.R.S.S. /Ucraina/Rusia), Piatnyski ( U.R.S.S. /Uzbekistan/Rusia) sau Mandreko ( U.R.S.S. /Tadjikistan/Rusia). Dacă suntem de acord că aceste situații erau întrucâtva forțate de împrejurările politice, putem fără probleme să-i acordăm titlul de campion al... multi-naționalilor lui Ladislav/Laszló/Ladislao Kubala, cel poreclit „Magul”, care a evoluat pentru Cehoslovacia (1946-1947), Ungaria (1948) - cu ambele țări fiind adversarul României - și Spania (1953-1961
Agenda2005-29-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283962_a_285291]
-
impact afectiv are ideea, cînd ne gîndim la copilul precoce, deja evocat, care învățase mai multe alfabete (elin, gotic, chirilic, latin și chiar arab) dintr-o curiozitate pur estetică, "pentru a le dibui tîlcul"! Dacă pe G. Călinescu îl deranjează întrucîtva lipsa oricărei erotici, a bucuriei de a trăi, înlocuite de Al. Philippide cu un teribil "simț al infinitului", cititorul comun ar putea fi inhibat de menținerea îndelungă a versului philippidian în aerul tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
cu aeronava «Contele Zeppelin» au o cu totul altă înfățișare. Prețul biletelor este aproape prohibitiv, iar locurile limitate la un număr destul de redus. Trebuie luat în considerație și faptul că Zeppelin-ul, preferând să călătoriască în special deasupra Oceanelor, menținea întrucâtva frica călătorilor”. („Realitatea ilustrată”, 14 septembrie 1929) Via Friedrichshafen Rândurile ce urmează ne-au fost inspirate de o piesă rară din colecția cunoscutului filatelist Ioan Grumuș - singura scrisoare plecată din Timișoara în America de Sud cu dirijabilul, care se cunoaște. Este vorba
Agenda2005-29-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283964_a_285293]
-
ci de jos, operă a unor grupuri minuscule de influență. Cazul recent de la noi, cu decizia Institutului Național „Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului în România de demolare a statuii lui Mircea Vulcă- nescu din Piața „Sfântul Ștefan” din Capitală, este întrucâtva similar. Istoricul Olivier Grenouilleau a afirmat într-o emisiune de t.v. că „genocidul evreiesc și sclavagismul negrilor sunt procese diferite”. Specialist în sclavagismul african, Grenouilleau a mai spus, cu aceeași ocazie, în 2005, că „nu există o scară Richter
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
altuia, ca și acesta, construiește un sens nou. Scrierea lui Ștefan Călărășeanu construiește o poezie a semnelor, lucrată scrupulos, cu multă atenție la mișcarea mâinii, indiferent în ce materie se încrustează. Foița de aur cu care le îmbracă, le uniformizează întrucâtva, dar le îmbogățește în strălucire, ca și când istoria străveche se scrie acum, ca și când clopotele sale ar pulveriza un limbaj nou peste auzul nostru leneș, nedispus să facă vreo concesie propunerilor sale. Sigur că toată ritmicitatea căderii acelui limbaj te duce cu
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
activi, trebuie să precizez, pentru că, nu de multe ori, între oameni cu viziuni incompatibile, consensul a fost atât de categoric. Cei care au scris despre ea, au făcut-o entuziast. Cei care au tăcut, au tăcut totuși admirativ, derutați poate întrucâtva de stranietatea unei astfel de proze. (Mă număr printre aceștia din urmă, așa că afirmația mea poate trece drept mărturie.) Noul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, e cartea unui estet. E foarte multă artă în ea (practic, de la un capăt
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
a mă răzbuna era să nu las în urma mea nimic de care să se folosească și să se bucure alții". Din păcate, nici măreția acestui gest de distrugere a operei nu poate fi înțeleasă decât de cineva care îi seamănă întrucâtva, cum este Povestitorul, el însuși cititor și scriitor. De altfel, în recitirile lui din Mateiu I. Caragiale, criticul Matei Călinescu consideră că "țâfna lui plină de resentiment se apropie de umorul involuntar" (v. Testamente, sinucideri post-mortem, kitsch), punctând faptul că
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Dostoievski trebuie privit nu exclusiv prin Stavroghin, Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e unul strict actual, optzecist, caracterizat de neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
bună în general”), avînd drept medie verdictul anunțat din titlu de Daniel Cristea-Enache („matur și inegal”). Nu-i vorbă, inegal a fost Komartin de pe cînd era un talent precoce ca, altădată, rimbaldienii Labiș sau Dinescu. Iar versatilitatea sa poetică seamănă întrucîtva metalului favorit, important prin compușii, combinațiile și aliajele în care intră. Nu e prima oară cînd un poet înzestrat își arată afinitățile cu un element chimic printr-un volum sau măcar printr- un poem omonim. Komartin și-a ales ca
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
ocazională, superficială, cum îi adresasem unei artiste de 1 martie 1959, acest catren jucăuș. Nu merită, dar îl citez, totuși: Șantezei de renume ce vine din Focșani, Cu victime, triumfuri și vin, precum și bani, E drept că e din fire întrucâtva lejeră, Dar noi o adorăm ș-așa, fiind prosperă. Erau simple exerciții încercând să alunge monotonia existenței apăsătoare ce se lăsase în toată țara. În secret, cultivam poezia parnasienilor, ca și a lui Paul Valéry, din care știam pe dinafară
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
dreptul spre propria-i providențialitate, din care nu face deloc un secret. Iar față cu un om providențial care, în pofida acestei misiuni de sus, totuși cade, nu pot exista decît ingrați și invidioși". Mai prudent, Emil Constantinescu își "joacă providențialitatea" întrucîtva mai moderat: "Dar nici din însemnările sale gustul acesteia nu lipsește" deși acesta alternează cu reprize de umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie și dragoste decît meritam". E doar o aparență, căci "modestia
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași personaj. Un personaj nehotărît, derutat, trecînd din toiul evenimentelor importante care, la mulți ani o dată, dau voie "plebei" să-și scrie, întrucîtva, istoria, în inerția tipică simpozioanelor pe te miri ce teme, bune pretexte de causerie și de călătorii de plăcere. Romanul se încheie descriind aceeași "picoteală" întreruptă de cîte-o "contră" bene trovato de la începutul poveștii, din cancelaria lui 9 Thermidor. A
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
Arta de a fi păgubaș , a ajuns la al doilea volum din patru în cîte este proiectat, cu subtitlul așijderea dur, Oameni și javre. Avem a face cu o scriere autobiografică, avînd însă ferestrele deschise spre imaginar, care ne reamintește întrucîtva ciclul romanesc al lui C. Stere. Depoziția realistă a subiectului e mixată cu personaje și fapte aparținînd ficțiunii, fără ca, în genere, planurile să se stînjenească între ele, întrucît cel secund are darul de-a întări concretețea evocării, a-i amplifica
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]